„La timp si ne la timp”

La înălțarea Sa, Hristos a adresat urmașilor Săi o datorie sfântă de a proclama evanghelia împărăției lui Dumnezeu tuturor națiunilor. Aceasta însemna că fiecare ființă vie de pe pământ urma să aibă ocazia de a auzi cel mai prețios mesaj, că păcatele lor pot fi iertate, că ei pot fi salvați pentru veșnicie prin harul lui Isus Hristos, că sfârșitul acestei lumi se apropie și împărăția lui Dumnezeu vine. Planul lui Dumnezeu este ca în acest mod să lumineze pământul cu slava Lui. „Întregul pământ trebuie luminat cu slava adevărului lui Dumnezeu. Lumina trebuie să strălucească în toate țările și peste toate popoarele. Și cei de la care să strălucească ea sunt cei care au primit lumina.”1 „A sosit timpul când solia despre revenirea în curând a lui Hristos trebuie să răsune în întreaga lume.”2

Timpul zboară și în fiecare secundă viața cuiva este curmată brusc. În fiecare minut cineva își încheie contul vieții... S-au împăcat cu Creatorul lor aceste suflete care sunt atât de prețioase lui Hristos? Au reușit toți cei care trec la odihnă să se pregătească pentru a-L întâlni pe Domnul? Câte cunoștințe, rude sau alți oameni care ne sunt dragi și-au încheiat viața nepregătiți pentru veșnicie? Domnul ne poruncește: „Propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.” (2 Timotei 4:2). „Ultimele raze de lumină plină de îndurare, ultima solie de îndurare care trebuie dată lumii, sunt o descoperire a caracterului Său plin de iubire. Copiii lui Dumnezeu trebuie să manifeste slava Sa.”3 „Trebuie să mergem să proclamăm bunătatea lui Dumnezeu și să facem explicit caracterul Său real în fața oamenilor.”4

Slujirea – instrumentul lui Dumnezeu

Iubiți prieteni, Hristos nu a dat ucenicilor Săi o sarcină de a duce oamenii în împărăția Sa pentru că El nu a putut să o evanghelizeze El însuși; pentru că pentru El nimic nu este imposibil. Hristos Însuși ar fi putut să predice adevărul mai rapid și mai eficient decât orice ființă umană.

„Dumnezeu ar fi putut să își atingă scopul de a salva păcătoșii fără ajutorul nostru.”5 Domnul ar putea să proclame mesajul mântuirii El Însuși sau prin îngeri, într-un interval scurt de timp. Da, „Domnul ar fi putut să proclame adevărul Său prin îngeri fără păcat, însă nu acesta este planul Său. El alege ființe umane, oameni cuprinși de slăbiciune, ca instrumente pentru realizarea planurilor Sale.”6

Îngerii ar fi îndeplinit misiunea cu bucurie și necondiționat. Spre exemplu, „îngerul trimis la Filip ar fi putut să îndeplinească el însuși lucrarea pentru etiopian.”7 Îngerul a coborât din cer cu o misiune, însă în loc de a veni la etiopian, el a mers să îl caute pe Filip. De ce și-a pierdut el timpul să caute un om? De ce nu a făcut pur și simplu el însuși acel lucru? Misiunea a fost încredințată oamenilor, așa încât servindu-L, ei pot să crească spre asemănarea cu Hris- tos! Slujirea este instrumentul lui Dumnezeu pentru creșterea creștină! Ajutându-i pe semenii noștri, noi creștem spiritual!

Cum putem deveni misionari eficienţi?

Când Hristos a dat ucenicilor o sarcină definită, „Mergeți în toată lumea și propovăduiți evanghelia” (Marcu 16:15), acest mic grup de ucenici nu avea bogății, nici putere, nici educație. Cum puteau ei să îndeplinească însărcinarea dată de Hristos? În Ioan 20:19 citim despre apariția lui Hristos în fața ucenicilor în camera de sus, unde ei se strânseseră de teamă pentru viețile lor. Ușa și ferestrele erau închise, și fiecare foșnet cauza multă neliniște.

Ucenicii erau descurajați de răstignirea iubitului lor Maestru. Totuși, apărând în fața lor în mod neașteptat în camera de sus, Isus le-a spus: „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit Eu.” (Ioan 20:21). Cum puteau să își îndeplinească ei misiunea, dacă se temeau chiar și numai să iasă din camera de sus? Cunoscând îngrijorările și nevoia lor, El le-a spus imediat: „Primiți Duhul Sfânt.” (Ioan 20:22 engl. KJV). După patruzeci de zile, Mântuitorul a spus că ucenicii aveau nevoie de puterea specială a Duhului Sfânt, și în plus, El le-a promis puterea Sa într-o măsură abundentă, dacă ei urma să o ceară. (Vezi Fapte 1:4, 5. 8). „Prezența vizibilă a lui Hristos era pe punctul de a fi retrasă de la ucenici, dar o nouă înzestrare cu putere urma să le aparțină. Duhul Sfânt urma să le fie dat în plinătatea lui, sigilându-i pentru lucrarea lor. ‚Iată’, a spus Mântuitorul, ‚trimit promisiunea Tatălui Meu asupra voastră: dar rămâneți în Ierusalim, până veți fi înzestrați cu putere de sus.’ (Luca 24:49).”8 Această promisiune a întărit pe urmașii lui Hristos, așa încât ei au putut îndeplini lucrarea evangheliei încredințată lor. Dumnezeu a promis că El va trimite ucenicilor puterea Duhului Sfânt.

„Ei au realizat că evanghelia trebuia dusă lumii, și au pretins puterea pe care Hristos o promisese.”9 A fost Ziua Cincizecimii când ucenicii au primit încredere, curaj – calitățile necesare pentru lucrarea de salvare. „Duhul a venit asupra ucenicilor așteptători, rugători, cu o amplitudine care a atins fiecare inimă.”10 Domnul a oferit bisericii talente pentru a îndeplini marea Sa însărcinare, dându-le abilitatea de a înțelege și predica în toate limbile existente în timpul  lor (vezi Fapte 2:4-12), precum și puterea de a-i vindeca pe cei bolnavi și a-i învia pe cei morți, exact așa cum prezisese. (vezi Marcu 16:17, 18).

Rezultatul revărsării Duhului Sfânt

Mânați de dorința de a proclama adevărul, ucenicii au mers în întreaga lume. În decurs de aproape trei decenii, predicarea despre Hristos s-a răspândit în toată Palestina, Asia Mică, nordul Africii și Europa, și a ajuns chiar și la cei ce trăiau pe corăbii – solia mântuirii a ajuns în aproape toate părțile civilizate ale lumii din acele zile. Vocea adevărului a pătruns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii cunoscute la acel timp. Mii au dat ascultare soliei mântuirii; multe biserici creștine au fost organizate în Grecia, Macedonia, India – și în cruda Romă, care ura și persecuta creștinii, inclusiv în casa Cezarului. Urmașii sinceri ai lui Hristos deveneau misionari, imediat ce aflau de Salvatorul.

„Fiecare ucenic adevărat este născut în împărăția lui Dumnezeu ca misionar. Cel care bea din apele vii devine un izvor de viață. Primitorul devine dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în deșert, țâșnind pentru a-i înviora pe toți, și făcându-i pe cei care sunt gata să piară, dornici să bea din apa vieții.”11 Un misionar este o persoană care îndeplinește o misiune. Este unul care L-a găsit pe Isus și nu poate să stea tăcut; el este nerăbdător să împărtășească altora revelația primită. „Spiritul lui Hristos este un spirit misionar. Chiar primul impuls al inimii reînnoite este de a-i aduce și pe alții la Mântuitorul.”12 Scumpul meu prieten, ai tu o astfel de experiență în viața ta? Poate că stai și aștepți până când altcineva face lucrarea în locul tău.Foarte adesea ne îndoim dacă vom avea succes sau nu. Stăm, plănuim, ținem seminare unii pentru alții în locuri unde sunt atâția dintre ai noștri, câți copaci în pădurea deasă, și nu mergem mai departe decât aceasta. Însă cât de multe locuri și cât de multe orașe mari ne cheamă cu un strigăt macedonean?

Ordinele de înaintare

„Ducele de Wellington era prezent odată într-un loc unde un grup de creștini discutau posibilitatea succesului în efortul misionar între păgâni. Ei apelau la duce să le spună dacă, după judecata lui, aceste eforturi aveau probabilitatea de a se dovedi un succes proporțional cu cheltuiala. Bătrânul soldat a răspuns: ‚Domnilor, care este ordinul de înaintare? Succesul nu e problema pe care să o discutați voi. Dacă citesc corect ordinele date vouă, ele spun: ‚Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia oricărei făpturi.’ Domnilor, ascultați ordinele de înaintare date vouă.’”13

„Dacă veți înainta îndeplinind lucrarea lui Hristos, îngerii lui Dumnezeu vor deschide calea înaintea voastră, pregătindu-vă inimile pentru a primi evanghelia. Dacă fiecare dintre voi ar fi un misionar viu, solia pentru acest timp ar fi proclamată cu grăbire în toate țările, la toate popoarele, națiunile și limbile. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută înainte ca Hristos să vină cu putere și mare slavă. Eu chem biserica să se roage în mod serios ca voi să puteți înțelege responsabilitățile voastre. Sunteți voi în mod individual lucrători împreună cu Dumnezeu? Dacă nu, de ce nu? Când intenționați să vă îndepliniți lucrarea desemnată vouă de cer? Pentru toți cei descurajați există un singur remediu – credință, rugăciune și lucrare.”14

Controversa continuă și se va intensifica; totuși, bazându-ne pe experiențele din generațiile trecute, noi suntem încurajați. Nu contează ce tip de persecuții face vrăjmașul și cum încearcă să contracareze solia; el nu va avea succes, adevărul va fi predicat. Hristos a biruit în această controversă și a pavat calea spre victorie pentru noi. Nu fiți descurajați; nu deveniți descumpăniți; mergeți îna- inte cu îndrăzneală, în numele Celui care a biruit deja și care ne dă putere pentru a birui.

Instrumente în mâinile lui Hristos

Exact cum un sculptor începe cu o bucată simplă de granit și folosește instrumente – unelte speciale – pentru a crea o sculptură frumoasă, tot astfel putem fi noi instrumente în mâinile Creatorului nostru.

„Să începem să lucrăm pentru cei care nu au avut lumina... Ceea ce avem nevoie este o credință vie, credința de a proclama deasupra mormântului deschis al lui Iosif faptul că avem un Mântuitor viu, unul care va merge înaintea noastră și care va lucra cu noi. Dumnezeu va face lucrarea dacă noi îi vom furniza instrumentele. E nevoie să fie între noi mult mai multă rugăciune și mult mai puțină necredință. Avem nevoie să ridicăm standardul mai sus și mai sus înaintea poporului. Avem nevoie să ne amintim  că Hristos este întotdeauna la dreapta noastră când propovăduim libertate captivilor și când împărțim pâinea vieții sufletelor flămânde.

Când păstrăm în fața  minților noastre urgența și importanța lucrării, mântuirea lui Dumnezeu se va revela într-un mod remarcabil. Domnul să ne ajute să îmbrăcăm armura și să acționăm ca și când am fi serioși, ca și când sufletele bărbaților și femeilor ar fi vrednice de salvat. Să căutăm o nouă convertire. Avem nevoie de prezența Duhului lui Dumnezeu cu noi.”16 Locuitorii Pământului au nevoie să fie educați, mustrați și implorați prin apeluri și aceasta trebuie făcut de Duhul Sfânt, care va folosi oameni ca instrumente ale Sale. Dacă acesta este cazul, putem să ne îndoim noi de succesul lucrării misionare? – Nu, niciodată.