Comunicarea în cămin. | Luni, Ziua 2

de Arnaldo Pedrosa

| Cuvintele pe care le rostim acasă dezvăluie - și modelează - inima din interiorul ei.

| „...Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12:34 u.p.)

Felul în care vorbim unii cu alții în cămin reflectă starea inimii și prezența lui Hristos în viața de zi cu zi. Scriptura ne amintește: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” „Însuși Cerul stabilește această ordine – ascultarea înainte de a vorbi – și la fel ar trebui să fie și în familie. Multe dintre conflicte nu apar din lipsa dragostei, ci din lipsă de înțelegere. Când oamenii se simt ascultați, inimile se înmoaie și barierele sunt îndepărtate. Părinților li se recomandă să se poarte cu copiii lor „într-o manieră liniștită și blândă”, deoarece tonurile aspre stârnesc iritare, în timp ce cuvintele blânde păstrează un spirit plăcut.” - Îndrumarea copilului, p. 286.

Prin urmare, ascultarea nu este doar o abilitate, ci o expresie a iubirii, oglindindu-L pe Hristos care aude chiar și poverile nerostite ale sufletului. După cum s-a observat, majoritatea oamenilor ascultă cu intenția de a răspunde mai degrabă decât de a înțelege, totuși, adevărata iubire ascultă mai întâi.

Cuvintele au puterea fie de a construi, fie de a distruge. Apostolul îi îndeamnă pe credincioși să spună „adevărul în dragoste”, păstrând laolaltă onestitatea și bunătatea. (https://www.azquotes.com/author/3347/ Stephen_Covey/tag/listening)

Adevărul fără dragoste rănește, iar dragostea fără adevăr slăbește. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, spre zidire.” (Efeseni 4:29). Cuvintele modelează atmosfera căminului. Vorbirea plăcută și binevoitoare aduce căldură și pace, în timp ce asprimea naște resentimente. Ni se spune: „Lăsați cuvintele voastre plăcute și voioase să fie ca razele de soare în cămin.” – Îndrumarea copilului, p. 217.

Acest lucru va aduce lumină și alinare fiecărei interacțiuni. Se desprinde un principiu simplu, dar profund: dacă ceva nu poate fi spus cu bunătate, este mai bine să nu fie spus.

Copiii învață mai mult din ceea ce observă decât din ceea ce li se spune. „Dacă părinții așteaptă din partea copiilor să fie corecți și să facă ce este bine, ei înșiși trebuie să fie corecți în teorie și în practică.” (Idem, p. 286). Hristos a demonstrat o comunicare perfectă - fermă, dar blândă, sinceră, dar plină de compasiune.

Corectarea este necesară, dar efectul acesteia este determinat de spiritul în care este făcută. „Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-și piardă nădejdea.” (Coloseni 3:21). Disciplina trebuie să îndrume, nu să zdrobească. Severitatea și dominația stârnesc cele mai rele pasiuni și adesea reproduc chiar comportamentul pe care ei se străduiesc să-l corecteze. – Idem.

În cele din urmă, comunicarea este spirituală. „Din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12:34). Când Hristos locuiește în noi, cuvintele sunt transformate. Părinții sunt încurajați să-și aducă copiii la Mântuitorul, încrezându-se în harul Său, ca el să lucreze acolo unde efortul omenesc este insuficient. – Idem, p. 287

Rugăciunea și dependența de Dumnezeu rămân adevărata temelie a unui cămin în care comunicarea vindecă, restaurează și reflectă dragostea Lui.

Practica duce la perfecțiune! Faceți o pauză intenționată înainte de a vorbi și alegeți bunătatea, chiar și atunci când mustrați. Haideți să încercăm!

 

Activitate:

Cuvintele tale să construiască, nu să distrugă

Să exersăm încurajarea altora, cu propriile noastre cuvinte, începând cu cei pe care îi iubim cel mai mult.

7-10 minute

Ca familie

Inimi deschise

Pe măsură ce terminați lectura devoțională de astăzi, acordați-vă un moment pentru a parcurge cercul familiei. Fiecare persoană spune o propoziție încurajatoare persoanei din dreapta sa.

De exemplu: „Am observat că ai fost răbdător astăzi” sau „Mă bucur că ești în familia noastră” sau „Îți mulțumim că ne-ai adus cu mașina săptămâna aceasta”.

Încercați tot posibilul să fiți specifici („Am observat că ți-ai făcut timp să ajuți acea persoană astăzi”), nu generici („Ești amabil.”)

Scopul este ca aceste comentarii să fie gânduri complete.

Nu continuați cu „dar”, „cu excepția” sau „Îmi doresc doar...”.

Lăsați cuvintele voastre să încurajeze, nu să vă frângă.

Cereți-I Domnului ajutorul pe măsură ce vă dezvoltați un obicei de încurajare intenționată și recunoștință, nu doar de corecție constantă.