- Via Domnului
- Partea a I - a. Capitolul 1 Solomon
- Capitolul 2 Templul şi consacrarea lui
- Capitolul 3 Mândria prosperităţii
- Capitolul 4 Urmările neascultării
- Capitolul 5 Pocăinţa lui Solomon
- Capitolul 6 Ruperea împărăţiei
- Capitolul 7 Ieroboam
- Capitolul 8 Apostazia naţională
- Partea a II - a. Capitolul 9 Ilie Tişbitul
- Capitolul 10 Glasul unei mustrări aspre
- Capitolul 11 Carmel
- Capitolul 12 De la Izreel Horeb
- Capitolul 13 “Ce faci tu aici, Ilie ?”
- Capitolul 14 În duhul şi puterea lui Ilie”
- Capitolul 15 — Iosafat
- Capitolul 16 Prăbuşirea casei lui Ahab
- Capitolul 17 Chemarea lui Elisei
- Capitolul 18 Vindecarea apelor
- Capitolul 19 Un prooroc al păcii
- Capitolul 20 Naaman
- Capitolul 21 Încheierea lucrării de slujire a lui Elisei
- Capitolul 22 “Ninive, cetatea cea mare”
- Capitolul 23 Robia asiriană
- Capitolul 24 Poporul piere din lipsă de cunoştinţă
- Partea a III - a. Capitolul 25 Chemarea lui Isaia
- Capitolul 26 “lată, Dumnezeul vostru!”
- Capitolul 27 Ahaz
- Capitolul 28 Ezechia
- Capitolul 29 Solii din Babilon
- Capitolul 30 Izbăvirea de sub puterea Asiriei
- Capitolul 31 Nădejde pentru neamuri
- Partea a IV - a. Capitolul 32 Manase şi Iosia
- Capitolul 33 Cartea legii
- Capitolul 34 Ieremia
- Capitolul 35 Apropierea nenorocirii
- Capitolul 36 Ultimul împărat al lui Iuda
- Capitolul 37 Duşi ca robi În Babilon
- Capitolul 38 Lumină prin întuneric
- Partea a V - a. Capitolul 39 La curtea Babilonului
- Capitolul 40 Visul lui Nebucadneţar
- Capitolul 41 Cuptorul de foc
- Capitolul 42 Adevărata măreţie
- Capitolul 43 Veghetorul nevăzut
- Capitolul 44 În groapa leilor
- Partea a VI - a. Capitolul 45 Întoarcerea din robie
- Capitolul 46 “Proorocii lui Dumnezeu îi ajutau”
- Capitolul 47 Iosua şi îngerul
- Capitolul 48 “Nici prin putere, nici prin tărie”
- Capitolul 49 ln zilele împărătesei Estera
- Capitolul 50 Ezra, preot şi cărturar
- Capitolul 51 O redeşteptare spirituală
- Capitolul 52 Bărbatul ocaziei
- Capitolul 53 Constructorii pe ziduri
- Capitolul 54 Mustrare împotriva asupririi
- Capitolul 55 Uneltiri păgâne
- Capitolul 56 Îndrumaţi în Legea lui Dumnezeu
- Capitolul 57 Reforma
- Partea a VI - a. Capitolul 58 Venirea unui Răscumpărător
- Capitolul 59 “Casa lui Israel “
- Capitolul 60 Viziuni ale slavei viitoare
- NOTE SUPLIMENTARE. Chipul din visul lui Nebucadneţar
NOTE SUPLIMENTARE. Chipul din visul lui Nebucadneţar
Chipul din visul lui Nebucadneţar, marele şi ambiţiosul împărat al Babilonului, este o proorocie puternică cu privire la împărăţiile omeneşti. El dorea foarte mult să ştie ce urma să se întâmple după el, şi în visul cu chipul pe care nici un om nu l-a putut tâlcui, Dumnezeu a făcut cunoscut ce avea să se întâmple. Dumnezeu a dat lui Nebucadneţar, care credea că Babilonul va dăinui veşnic, acest vis. Prin proorocul Său, El a dat lui Nebucadneţar şi interpretarea visului, pentru ca el să ştie că Babilonul nu va dăinui veşnic şi ca împăratul să înţeleagă că adevărul este mai presus de ambiţiile lui de stăpânire.
Dumnezeu a dat lui Nebucadneţar visul şi interpretarea lui nu numai ca împăratul babilonian să ştie, ci ca toţi împăraţii care l-au urmat să înţeleagă că toate împărăţiile pământeşti sunt vremelnice şi trebuie să treacă şi că numai împărăţia cea veşnică, aceea care nu va trece, este Împărăţia lui Hristos, reprezentată prin piatra care a devenit un munte mare şi a umplut tot pământul.
Chipul înălţat reprezenta împărăţia omenească, dar subîmpărţirile chipului, simbolurile metalelor, reprezintă cele patru mari împărăţii universale, care aveau să stăpânească pe pământ, începând cu vremea lui Daniel. Ele încep cu Babilonia, pe atunci în culmea gloriei ei, sub Nebucadneţar, împărăţia care a stăpânit lumea mai întâi. A. H. Sayce zice; “În densitatea populaţiei şi în vechime, Asifia a fost depăşită de împărăţia de miazăzi a Babiloniei. Aici se găseau centrul şi punctul de plecare al civilizaţiei care după aceea s-a răspândit în Asia de apus”(The Ancient Empires of the East; Ed. 1894, 1900, pag. 93).
“În acea ţară au fost scoase la iveală urme sigure ale celei mai vechi civilizaţii înaintate dar s-a descoperit că a avut şi cea mai îndelungată existenţă şi continuitate... Babilonia... reprezenta cultura, civilizaţia, literatura şi puterea atotstăpânitoare a religiei” (Articolul “Babilonia” dinEnciclopedia cunoştinţelor religioase, The New Schafj-Herzog, vol”,l, pag. 396-397).
“Nici o capitală din lume n-a fost vreodată centrul unei puteri atât de mari, al unei bogăţii şi culturi pe o perioadă atât de vastă” (Robert Wm. Rogers, A History of Babilonya and Assyria, vol. I, pag. 386)..
Se cuvenea ca revelaţia şi avertizarea de la Dumnezeu să fie date acelui mare imperiu universal, dar Babilonia cea mare şi de aur s-a destrămat sub conducătorii mai slabi Nabonid şi fiul său Belşatar, în anul 539 î.Hr., în aceeaşi generaţie în care a fost dată descoperirea.
Babilonia a fost urmată de Medo-Persia, sub Cir cel Mare. Timp de aproape două sute de ani,Persia, simbolizată prin argintul din chip, a stat pe tronul împărăţiei lumii.
În anul 331 î.Hr. Dariu lll (Codomanul) a luptat pentru putere cu Alexandru cel Mare în bătălia de la Arbela, şi Alexandru al Greciei a devenit conducătorul lumii. Simbolul Greciei este arama. Alexandru a murit in anul 323 î.Hr., şi în câţiva ani împărăţia lui a fost împărţită între grupele rivale, iar în veacul următor a slăbit de tot şi a fost lăsată pradă puterii care se ridica a împăratului de pe râul Tibru.
Roma a cucerit partea Siriei din fostul imperiu puternic al Greciei, în anul 190 î.Hr., partea macedoneană a acestei împărăţii în anul 168 î.Hr., în timp ce Egiptul a recunoscut autoritatea de fier a Romei în acelaşi an. La început, Roma a fost unită, cu toate că era republică. Mai târziu a devenit imperiu. În imperiul roman a apărut divizarea, simbolizată prin amestecul de fier şi lut, prin năvălirile barbarilor din miazănoapte şi răsăritul Europei, în secolul al patrulea, iar Roma, monarhia de fier, s-a sfărâmat pentru totdeauna. S-au făcut eforturi puternice pentru a realiza o unire a naţiunilor Europei, părţi ale Romei, într-un tot omogen prin legături de căsătorie, aşa cum se făcea referire în proorocie, dar n-au reuşit. Carol cel Mare şi Napoleon au căutat, prin forţa armelor, să creeze o împărăţie unită, dar nu au reuşit. Profeţia declara că aceste subîmpărţiri nu se vor uni, aşa cum fierul nu se poate amesteca cu lutul. Expresia “nu vor fi lipiţi unul de altul” este mai puternică decât diplomaţia sau forţa armelor.
În zilele ultimile subdiviziuni ale Romei ,Dumnezeul cerului Îşi va intemeia împărăţia care nu va fi nimicită şi nu va fi dată niciodată altui popor decât poporului Său ,care va locui în ea pe vecie.” Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.”