Identitatea în cămin | Miercuri, Ziua 4

de M.J. Sithole

| Cea mai adevărată identitate a noastră nu este moștenită sau realizată, este oferită de Dumnezeu.

| „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ... Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:26-27)

 

Lumea definește identitatea familială ca fiind sentimentul comun de sine, un sentiment de apartenență, valori, securitate, cultură, tradiții și istorie împărtășite între părinți, copii și frați, legați prin sânge, căsătorie sau adopție.

Într-o familie creștină: „Sursa noastră principală de identitate este aceea că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Însuși și, prin credința în jertfa Sa pentru păcatele noastre, suntem incluși în familia Sa prin adopție.” (Counsels on Self-Identity, p. 38).

„Identitatea noastră în Hristos nu are nicio legătură cu ideea naționalistă de identitate creștină regăsită în unele cercuri politice de astăzi. Identitatea unui creștin se găsește în Isus, nu într-o agendă politică sau într-o auto-exprimare. Când Îl acceptăm ca Mântuitor și Domn al nostru, devenim parte integrantă a familiei lui Dumnezeu. Facem parte din comunitatea cerească de pe pământ. Și, deși poate fi tentant să ne bazăm identitatea pe teste și evaluări de personalitate, niciun mijloc uman de identificare nu se poate compara cu găsirea identității noastre într-un Dumnezeu a cărui dragoste pentru noi este neschimbată și veșnică.” (Idem, p. 32).

Dedicarea față de Dumnezeu este fundamentul identității familiei: „Instrucțiunile pe care le-a dat Moise cu privire la sărbătoarea Paștelui sunt pline de semnificație și au o aplicație pentru părinți și copii în această epocă a lumii...

„Tatăl era rânduit să fie preot al casei, iar dacă tatăl deceda, fiul cel mai mare în viață trebuia să aducă la îndeplinire acel act solemn de stropire a ușiorilor casei cu sânge. Acesta constituie un simbol al lucrării care trebuie făcute în fiecare familie. Părinții trebuie să-și adune copiii în casă și să-L prezinte înaintea lor pe Domnul Hristos ca fiind Paștele lor. Tatăl trebuie să consacre pe fiecare individ din casa sa lui Dumnezeu și să facă acea lucrare reprezentată prin sărbătoarea Paștelui. Este primejdios a lăsa această solemnă datorie pe seama altora.” (Căminul Adventist, p. 324).

Părinții trebuie să păstreze identitatea familiei prin rugăciune: „Clădește o fortăreață a rugăciunii și credinței în jurul copiilor tăi și, în plus, exercită o supraveghere sârguincioasă. Nu ești nici un moment la adăpost de atacurile lui Satana. Nu ai timp de răgaz de la munca serioasă și vigilentă. N-ar trebui să dormi nici o clipă la postul tău. Acesta este cel mai important război. În el sunt implicate interese veșnice. Este o problemă de viață și de moarte pentru tine și familia ta.” — Îndrumarea copilului, p. 185.

Identitatea distinctă a soțului și a soției: „Mi s-a arătat că deși un cuplu era căsătorit, se dăruia unul altuia printr-un jurământ solemn în fața cerului și a sfinților îngeri și cei doi erau una, totuși fiecare avea o identitate separată pe care legământul căsătoriei nu o putea distruge... Nici soțul, nici soția nu ar trebui să-și contopească individualitatea cu cea a celuilalt. Fiecare are o relație personală cu Dumnezeu.” – Mărturie pentru comportament sexual, adulter și divorț, p. 26.

Soții în familie:

„Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3:7)

[Soților] Să nu încerci să faci din soția ta o sclavă a voinței tale, ci, prin amabilitate și dorință neegoistă, să promovezi confortul și fericirea ei și să o atragi spre o mai strânsă simpatie alături de tine. Dă-i ocazie să-și exercite aptitudinile și nu încerca să-i denaturezi mintea și să-i modelezi judecata până cade și-și pierde identitatea ei mintală.” – Mărturii, vol. 4, p. 130.

Soțiile în familie:

„Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului.” (Efeseni 5:22).

Există o diferență între supunerea unei soții față de soțul ei ca față de Domnul, spre deosebire de aceea de renunțare de către soție la identitatea ei. „O femeie care va accepta să i se dicteze mereu, chiar și în cele mai mici lucruri ale vieții de căsnicie, care va renunța la identitatea ei, nu va fi niciodată folositoare, nu va fi o binecuvântare în lume și nu va împlini scopul lui Dumnezeu pentru viața ei. Ea este doar o marionetă, călăuzită de voința și mintea altcuiva. Dumnezeu i-a dat fiecărui bărbat și fiecărei femei o identitate, o individualitate. Toți trebuie să acționeze în temere de Dumnezeu, pentru ei înșiși.” – Scrisori către tinerii îndrăgostiți, p. 48.

„Când soția își lasă trupul și mintea în stăpânirea soțului ei, lăsându-se în voia dorințelor lui, în toate lucrurile, sacrificându-și conștiința, demnitatea și chiar propria ei identitate, ea pierde ocazia de a exercita acea puternică influență spre bine, pe care ar trebui s-o aibă pentru a-și înnobila soțul.” – Căminul Adventist, p. 127.

Copiii în familie:

„Hristos Și-a păstrat o identitate de caracter perfectă, deși a fost înconjurat de influențe nefavorabile și plasat în tot felul de circumstanțe. Nimic supranatural nu s-a întâmplat în primii treizeci de ani ai vieții Sale la Nazaret, care să atragă atenția oamenilor asupra sa... Viața lui Hristos s-a distins de cea a majorității copiilor. Tăria caracterului Său moral și fermitatea Sa L-au condus întotdeauna la fidelitatea simțului datoriei Sale și la respectarea principiilor dreptului, de la care niciun motiv, oricât de puternic, nu L-ar fi putut îndepărta de el. Banii sau plăcerile, aplauzele sau mustrarea nu L-au putut cumpăra sau flata să consimtă la o acțiune greșită. El a fost puternic să reziste ispitei, înțelept să descopere răul și ferm să rămână fidel convingerilor Sale.” – The Youths Instructor, 1 aprilie 1872.

Către fiecare membru al familiei:

„Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o identitate proprie, care nu se poate topi în a altuia; dar caracteristicile noastre individuale vor fi mult mai puțin evidente dacă suntem cu adevărat ai lui Hristos și dacă voința Sa este a noastră.” - Mărturii, vol. 3, p. 539.

Dumnezeu a conceput structura familiei astfel încât să fie compusă din tată, mamă și copii. O identitate familială ancorată în Dumnezeu este un element de legătură al unității familiei în diversitatea membrilor.

Părinții sunt responsabili pentru mântuirea membrilor familiei lor: „Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru?” (Ieremia 13:20). Scopul lui Dumnezeu este să mântuiască fiecare membru al familiei. Părinții sunt responsabili pentru mântuirea membrilor familiei lor. Doar familiile a căror principală sursă de identitate este Dumnezeu și voia Lui, vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Amin.

ACTIVITATE ÎN FAMILIE

Activitate privind identitatea familiei

Căminul este un loc de apartenență, unde fiecare membru are un rol important.

Acordați-vă câteva minute pentru a reflecta împreună asupra familiei voastre.

7-10 minute

Ca familie

Inimi deschise

1. Rugați fiecare persoană să împărtășească cine este în familia sa (de exemplu: soț, fiu, fiică, mamă). Discutați: Ce înseamnă acest lucru în familia voastră?

2. Un gând final: Cum ne putem sprijini reciproc în darurile și responsabilitățile relevante pentru locul nostru în familie?

3. Sunt valorile și identitatea conforme cu Hristos, sursa principală a identității?

• La nivel individual
• La nivel familial

4. Există dovezi de suprimare a identității individuale în familie? Dacă da, ce acțiuni trebuie întreprinse pentru a corecta acest lucru?

5. Dacă identitatea familiei trebuie consolidată, enumerați cel puțin trei pași și angajamente critice care ar putea fi întreprinse pe o perioadă definită.