Lecția 3. Tânjind să-L cunoaștem mai bine pe Isus
Verset de memorat: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.” (Filipeni 3:10-11)
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru Comunitate, vol. 3, p. 22-23 (Capacități nesfințite); Istoria Mântuirii, p. 310-314 (cap. 42: Anii de lucrare ai lui Pavel).
„Pe măsură ce studentul Bibliei Îl privește pe Răscumpărător, în suflet se trezește puterea tainică a credinței, adorației și iubirii. Privirea este fixată asupra chipului lui Hristos, iar privitorul crește din ce în ce mai mult în asemănarea cu Cel pe care Îl adoră.” — Educație, p. 192 (Studierea și predarea Bibliei).
DUMINICĂ, 11 OCTOMBRIE
1. NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINȚĂ
a. Cum înalță Pavel nevoia pentru credința în Hristos fără a ne încrede în așa-zisele merite ale firii pământești? Filipeni 3:1-3
Filipeni 3:1-3: „Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos. Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijeliții aceia! Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești.”
„Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul Hristos și cu cât vom vedea mai clar curăția caracterului Său, cu atât mai limpede ne vom da seama de nespus de marea păcătoșenie a păcatului și cu atât mai puțin vom căuta să ne înălțăm pe noi înșine…
Nici unul dintre apostoli sau dintre profeți n-a pretins că este fără de păcat. Cei care au trăit cel mai aproape de Dumnezeu, cei care și-ar fi sacrificat mai degrabă viața decât, cu bună știință, să săvârșească vreun rău, bărbați pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumină și putere divină, au mărturisit păcătoșenia propriei lor firi. Ei nu și-au pus încrederea în firea pământească, n-au pretins că au o neprihănire a lor, ei s-au încrezut în totul în neprihănirea Domnului Hristos. Tot așa vor sta lucrurile cu toți aceia care privesc la Hristos.
La fiecare pas de înaintare în experiența creștină, pocăința noastră va fi tot mai profundă. Acelora pe care Domnul i-a iertat, pe care El îi recunoaște ca fiind poporul Său, El le spune: ‘Atunci vă veți aduce aminte de purtarea voastră rea și de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă, din pricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre’. (Ezechiel 36: 31)… Atunci, buzele noastre nu se vor mai deschide pentru a rosti cuvinte de laudă la adresa noastră. Vom ști atunci că suficiența noastră este numai în Hristos.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 160 (cap. 13: Doi închinători).
LUNI, 12 OCTOMBRIE
2. BUCURIE ÎN SLUJIREA LUI HRISTOS
a. Descrieți atitudinea anterioară a lui Pavel, înainte să fie convertit la Hristos. Filipeni 3:4-6
Filipeni 3:4-6: „Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește Legea, fariseu; în ceea ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”
„În școlile teologice ale Iudeii, Cuvântul lui Dumnezeu fusese lăsat deoparte în favoarea speculațiilor omenești; fusese jefuit de puterea sa prin interpretările și tradițiile rabinilor. Înălțarea de sine, iubirea de putere, exclusivismul izvorât din invidie, bigotismul și mândria disprețuitoare — iată care erau motivațiile și principiile călăuzitoare ale acestor învățători.
Rabinii se făleau cu superioritatea lor nu numai comparativ cu oamenii care aparțineau altor popoare, dar și comparativ cu propriii concetățeni. Ațâțați de ura năprasnică pe care o purtau opresorilor lor romani, ei nutreau hotărârea de a-și recăpăta independența națională prin forța armelor. Ei îi urau pe urmașii lui Isus, a căror solie de pace era atât de diferită de planurile lor ambițioase și, de aceea, i-au dat să fie omorâți. În această prigoană, Saul a fost unul dintre cei mai crânceni și neobosiți actori.” — Educație, p. 65 (Pavel, voios în slujire).
b. Ce explică Pavel cu privire la bucuria extraordinară a predării complete în mâinile lui Hristos? Filipeni 3:7, 8
Filipeni 3:7, 8: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.”
„Apostolii nu au pus preț pe viața lor, ci s-au bucurat că au fost socotiți vrednici să sufere ocara pentru Numele lui Hristos. Pavel și Sila au acceptat pierderea tuturor lucrurilor. Au fost biciuiți și aruncați cu brutalitate pe podeaua rece a unei temnițe, într-o poziție teribil de dureroasă, cu picioarele ridicate și fixate în butuci. Au ajuns atunci la urechile temnicerului plângeri și nemulțumiri? O, nu! Din interiorul închisorii, glasurile lor străbăteau prin liniștea nopții adânci în cântări de bucurie și de laudă la adresa lui Dumnezeu. Acești ucenici erau încurajați și animați de o dragoste profundă și statornică pentru cauza Mântuitorului lor, pentru care sufereau.
Atunci când adevărul lui Dumnezeu ne va umple inima, ne va câștiga afecțiunea și ne va lua în stăpânire viața, noi, de asemenea, vom considera un motiv de bucurie să suferim de dragul adevărului. Nici zidurile închisorii și nici eșafodul martirajului nu vor putea atunci să ne sperie sau să ne oprească din măreața lucrare. Vino, o, suflete al meu, la Calvar! Privește viața umilă a Fiului lui Dumnezeu! El a fost un ‘Om al durerii și obișnuit cu suferința’. Privește la umilința și ocara pe care le-a îndurat, agonia Lui din Ghetsimani, și învață ce este tăgăduirea de Sine. Suferim noi lipsuri? Și Hristos, Maiestatea cerului, a suferit. Dar El a îndurat sărăcia de dragul nostru. Suntem din rândurile celor bogați? Și El a fost, dar a acceptat ca, de dragul nostru, să devină sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să putem deveni bogați. În Hristos vedem exemplificată renunțarea la sine.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 407 (Zecimi și daruri).
MARȚI, 13 OCTOMBRIE
3. EXPERIENȚA AUTENTICĂ
a. La care scop al lui Pavel ar trebui să fim dornici să reflectăm astăzi? Filipeni 3:9
Filipeni 3:9: „Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.”
„Martorul credincios a spus: «Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci și să nu se vadă rușinea goliciunii tale.» Care este rușinea acestei goliciuni și sărăcii? Este rușinea înveșmântării noastre în propria neprihănire și a despărțirii de Dumnezeu, când El a făcut o amplă pregătire pentru ca toți să primească binecuvântarea Sa.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 7, p. 965 (Apocalipsa, cap. 3).
„Sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu se ridică deasupra ceții îndoielii; el dobândește o experiență luminoasă, largă, profundă și vie și devine blând și asemenea lui Hristos. Sufletul său este încredințat lui Dumnezeu, ascuns cu Hristos în Dumnezeu. El va putea să reziste încercării neglijării, abuzului și disprețului, deoarece Mântuitorul său a suferit toate acestea. Nu va deveni iritat și descurajat atunci când dificultățile îl apasă, pentru că Isus nu a cedat și nu S-a descurajat. Fiecare creștin adevărat va fi puternic, nu prin puterea și meritul faptelor sale bune, ci prin neprihănirea lui Hristos, care îi este atribuită prin credință. Este un lucru măreț să fii blând și smerit cu inima, să fii curat și neîntinat, asemenea Prințului cerului atunci când a umblat printre oameni.” — Ibid., p. 907 (Coloseni, cap. 2).
b. Explicați care este punctul central al vieții creștine. Filipeni 3:10-11; 1 Petru 2:21
Filipeni 3:10-11: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.”
1 Petru 2:21: „Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.”
„[Apostolii] arătau calea vieții prin tăgăduire de sine și prin cruce. Aveau părtășie cu Mântuitorul în suferințele Lui, iar cea mai mare dorință a lor era să-L cunoască pe Hristos Isus și pe El răstignit. Nu se gândeau la liniștea și la confortul lor, nici nu țineau la viața lor. Trăiau nu ca să se simtă ei bine, ci ca să facă binele și să salveze sufletele pentru care a murit Hristos.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 3, p. 27 (Capacități nesfințite).
„Părtășia cu Domnul Hristos, legătura personală cu viul nostru Salvator este ceea ce face în stare mintea, inima, sufletul să triumfe asupra firii decăzute. Spuneți celui rătăcit despre mâna Celui Atotputernic, care îl va putea ține în picioare, despre nemărginita bunătate ce se află în Hristos, și care simte împreună cu el. Pentru el nu este suficient să creadă în Lege și forță, lucruri lipsite de milă și care nu răspund niciodată strigătului după ajutor. El are nevoie să strângă puternic o mână caldă și să se încreadă într-o inimă plină de bunătate. Mintea sa trebuie să fie fixată asupra gândului unei prezențe divine, care se află totdeauna lângă el, privindu-l mereu cu o iubire plină de compătimire. Îndemnați-l să cugete la inima unui Tată, care este totdeauna întristată din cauza păcatului, la mâna Tatălui care este încă întinsă.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 388 (cap. 27: Cine este aproapele meu?).
MIERCURI, 14 OCTOMBRIE
4. PERSEVERÂND ÎMPOTRIVA ISPITEI
a. Cum descrie Pavel chemarea continuă, zilnică, adresată fiecărui urmaș al lui Hristos? 2 Corinteni 7:1; Filipeni 3:12-14; 1 Corinteni 15:31
2 Corinteni 7:1: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”
Filipeni 3:12-14: „Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
1 Corinteni 15:31: „În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte (trad. King James: „eu mor zilnic”); atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.”
„Există o deosebire izbitoare între pretențiile îngâmfate, pline de îndreptățire de sine ale acelora ce zic că sunt fără păcat — și vorbirea modestă a apostolului Pavel. Totuși, curăția și credincioșia propriei sale vieți au fost cele care dădeau o astfel de putere îndemnurilor sale adresate fraților.” — Sfințirea vieții, p. 86 (Măsura sfințeniei).
„Oh, dacă fiecare ar alege darul ceresc, de a deveni un moștenitor al lui Dumnezeu, al acelei moșteniri care nu poate fi nimicită de nimeni, o lume fără sfârșit! O, nu alegeți lumea, ci alegeți moștenirea mai bună! Grăbiți-vă, grăbiți-vă pe cale, să câștigați premiul înaltei voastre chemări în Hristos Isus.” — Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 234 (Cea mai bună educație și scopul ei)
„Noi nu știm în nicio zi cât de puternică va fi lupta noastră a doua zi. Satan trăiește și este activ și în fiecare zi noi trebuie să strigăm serios la Dumnezeu pentru ajutor și pentru tăria de a ne împotrivi lui. Atâta timp cât domnește Satan, va trebui să ne supunem eul, să biruim ispitele care ne asediază și nu există un punct în care să spunem că ne putem opri, nu există un punct în care să putem ajunge și să spunem că am ajuns la capăt…
Viața creștină este un marș continuu în sus! Domnul Isus își curăță și purifică poporul Său; iar când chipul Lui este reflectat pe deplin în ei, atunci sunt desăvârșiți și sfinți, și pregătiți pentru mutare în împărăția Sa.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 1, p. 340 (cap. 65: Nordul statului Wisconsin).
b. Ce ispită fizică reprezintă adesea o capcană spirituală? Filipeni 3:18-19
Filipeni 3:18-19: „Căci v-am spus de multe ori și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ.”
„Tăgăduirea de sine și ținerea în frâu a poftelor animalice sunt necesare pentru a înnobila caracterul și pentru a dobândi o stare bună de sănătate și moralitate, și pentru a curăți o societate coruptă. Fiecare încălcare a principiului în ce privește mâncarea și băutura slăbește capacitățile perceptive… Cumpătarea în toate lucrurile este necesară pentru sănătate și pentru creșterea și dezvoltarea unui caracter creștin bun.
Cei care calcă legile lui Dumnezeu în organismul lor nu se vor da înapoi nici de la a călca Legea lui Dumnezeu rostită la Sinai. Cei care, după ce au primit lumina, nu vor să mănânce și să bea conform principiului, în loc de a fi stăpâniți de poftă, nu vor fi tenace în a fi conduși de principiu nici în alte lucruri. Dezbaterea subiectului reformei în mâncare și băutură va dezvolta caracterul și negreșit va aduce la lumină pe cei care și-au făcut ‘un dumnezeu din pântecele lor’.” — Sfaturi pentru sănătate, p. 39 (Tăgăduirea de sine este esențială).
JOI, 15 OCTOMBRIE
5. O CETĂȚENIE DIFERITĂ
a. Ce chemare și promisiune ne provoacă inimile astăzi? Filipeni 3:20-21
Filipeni 3:20-21: „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.”
„Poporul lui Dumnezeu, adevăratul Israel, cu toate că este împrăștiat printre toate neamurile, este pe pământ ca peregrin, cetățenia lui fiind în ceruri.” — Patriarhi și Profeți, p. 447 (cap. 40: Balaam).
„Dragi frați și surori, credem noi din toată inima că Hristos vine curând și că noi suntem în posesia ultimei solii de har care mai trebuie dată unei lumi vinovate? Este exemplul pe care-l dăm ceea ce ar trebui să fie? Arătăm noi celor din jurul nostru, prin viețile noastre și prin conversație sfântă, că așteptăm apariția glorioasă a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, care va preschimba aceste trupuri stricate și le va face după trupul Său slăvit? Mă tem că noi nu credem și nu ne dăm seama de aceste lucruri așa cum ar trebui s-o facem. Cei care cred adevărurile importante pe care le mărturisim, ar trebui să facă dovada faptică a credinței lor. Se caută prea mult distracțiile și lucrurile care să ne atragă atenția în această lume; mintea este lăsată să se ocupe prea mult cu îmbrăcămintea, iar limba este angajată adesea în discuții frivole, lucru care dovedește mărturisirea noastră ca fiind mincinoasă, căci conversația noastră nu este în cer, de unde așteptăm să vină Mântuitorul.
Îngeri ne veghează și ne păzesc; noi le provocăm adesea suferință acestor îngeri, îngăduindu-ne o conversație frivolă, spunând glume și, de asemenea, afundându-ne într-o stare de nepăsare și toropeală. Deși s-ar putea ca din când în când să depunem câte un efort pentru biruință și să o obținem, dacă nu o păstrăm, ci ne afundăm în aceeași stare de nepăsare și indiferență, incapabili de a suporta ispitele și de a ne împotrivi vrăjmașului, noi nu trecem testul încercării credinței noastre, care este mai prețioasă decât aurul. Nu suferim pentru Hristos și nu ne bucurăm în necazurile noastre.
Există o mare lipsă de rezistență creștină și slujire oferită lui Dumnezeu din principiu. Nu ar trebui să căutăm să-i facem pe plac eului și să-l mulțumim, ci să-L onorăm pe Dumnezeu și să-I dăm slavă, și în tot ce facem și spunem să avem un ochi ațintit numai la slava Sa.” — Scrieri timpurii, p. 111 (Pregătirea pentru venirea lui Hristos).
VINERI, 16 OCTOMBRIE
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Ce mă va împiedica să mă înalț pe mine însumi?
2. Descrieți caracterul minunat al transformării lui Pavel.
3. Care ar trebui să fie punctul central al vieții mele?
4. Cum îmi este afectată spiritualitatea de indulgența excesivă în ce privește apetitul?
5. Care sunt unele capcane care pot să îmi împiedice creșterea spirituală?