Trimester II, 2011

Lecţia 1 „Dumnezeu cu noi”

„‘Şi-I vor pune numele Emanuel’ care, tălmăcit, înseamnă: ‘Dumnezeu este cu noi’.” (Matei 1:23).

„Dacă dorim să studiem o chestiune complicată, să ne fixăm minţile asupra celui mai minunat lucru care a avut vreodată loc în cer sau pe pământ – întruparea Fiului lui Dumnezeu.” Comentariile biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 7, pg. 904.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pg. 19–26, engl.

Duminică 26 iunie

1. O REPREZENTARE OMENEASCĂ A LUI DUMNEZEU

a. De ce avem nevoie de Isus ca Mântuitor al nostru? Romani 5:12; 6:23. Ce se va întâmpla cu aceia cărora nu le pasă de mântuirea din păcat şi consecinţele acesteia? 2 Tesaloniceni 1:8,9; Apocalipsa 20:9, 14.

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit... (Romani 5:12).

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23).

într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui. (2 Tesaloniceni 1:8,9).

Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. (Apocalipsa 20:9).

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (Apocalipsa 20:14).

În flăcările curăţitoare [ale judecăţii finale a lui Dumnezeu] cei răi sunt în cele din urmă distruşi, rădăcină şi ramură – Satana este rădăcina şi urmaşii săi sunt ramurile.” Marea luptă, pg. 673, engl.

b. Ce a fost profetizat despre întruparea lui Hristos? Evrei 10:5. Ce nume I-au fost date înainte de naşterea Sa? De ce? Matei 1:21-23. Care este semnificaţia acestor nume în raport cu planul de răscumpărare? Luca 19:10; Evrei 7:25.

De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup… (Evrei 10:5).

Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. (Matei 1:21-23).

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10).

De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25).

Hristos era gata să vină în lumea noastră şi să Se întrupeze, El spune: ‘Tu Mi-ai pregătit un trup’ (Evrei 10:5). Dacă El S-ar fi arătat în slava Sa pe care o avea împreună cu Tatăl înainte de a fi lumea, noi n-am fi putut suporta lumina prezenţei Sale. Ca noi să o putem privi fără să fim nimiciţi, manifestarea slavei Sale a fost acoperită. Divinitatea Sa a fost învăluită în omenesc - slava invizibilă în corp omenesc vizibil.” Hristos lumina lumii, pg. 23, engl.

Luni 27 iunie

2. MAREA NOASTRĂ NEVOIE

a. Care a fost motivul pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să ne mântuiască? Ioan 3:16.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16).

Dumnezeu nu a poruncit ca păcatul să ia fiinţă, dar i-a prevăzut existenţa şi a luat măsuri ca să rezolve această teribilă situaţie. Atât de mare a fost iubirea Sa pentru lume încât a făgăduit să dea pe unicul Său Fiu ‘pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică’. (Ioan 3:16).” Hristos lumina lumii, pg. 22, engl.

b. Ce paralelă poate fi observată între Exodul 25:8 şi Matei 1:23? Ioan 1:14.

Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:8).

Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuilcare, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. (Matei 1:23).

Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14).

În stâlpul de nor ziua şi în stâlpul de foc noaptea, Dumnezeu a comunicat cu Israel, descoperind oamenilor voinţa Sa şi acordându-le harul Său. Slava lui Dumnezeu a fost acoperită şi maiestatea Sa ascunsă sub un văl, pentru ca vederea slabă a oamenilor mărginiţi s-o poată privi. În acelaşi mod, Hristos urma să vină în ‘trupul stării noastre smerite’ (Filipeni 3:21), ‘făcându-se asemenea oamenilor’. În ochii oamenilor, El nu avea nici o frumuseţe ca să-L facă de dorit; şi totuşi El era Dumnezeu întrupat, Lumina cerului şi a pământului. Slava Sa era acoperită cu un văl, măreţia şi maiestatea Sa erau ascunse, ca El să Se poată apropia de oamenii întristaţi şi ispitiţi.

Dumnezeu a poruncit lui Moise pentru Israel: ‘Să-mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor’ (Exodul 25:8 ), şi El a locuit în sanctuar, în mijlocul poporului Său. Pe toată perioada călătoriei lor obositoare prin pustiu, simbolul prezenţei Sale a fost cu ei. În acest fel, Hristos Şi-a aşezat cortul întâlnirii în mijlocul taberei noastre omeneşti.” Ibid., pg. 23.

c. În ce fel continuă să fie numele „Emanuel” o realitate chiar şi după înălţarea lui Hristos? Matei 28: 20.

„Hristos a luat toate măsurile necesare pentru ca biserica Sa să fie un trup transformat, luminat de către Lumina lumii, posedând slava lui Emanuel. Ţinta Sa este ca fiecare creştin să fie înconjurat de o atmosferă spirituală de lumină şi pace. El doreşte ca noi să manifestăm bucuria Sa în vieţile noastre.” Parabolele Domnului, pg. 419, engl.

Marţi 28 iunie

3. VIAŢĂ VEŞNICĂ SAU MOARTE VEŞNICĂ

a. În timp ce a doua moarte (cea care reprezintă distrugerea definitivă, totală) este păstrată pentru cei care au dispreţuit dragostea şi îndurarea lui Dumnezeu şi au desconsiderat măsurile luate de El (trimiterea lui Hristos), ce făgăduinţă le este dată celor care aleg să trăiască? Ioan 5:29 pp.; Romani 2:6, 7; Apocalipsa 20:6; 21:4.

şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă…(Ioan 5:29 pp).

care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea… (Romani 2:6, 7).

Fericiţi şi sfinţi Sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:6).

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4).

b. Ce este viaţa veşnică? Unde şi când începe viaţa veşnică? Ioan 17:3; 3:36; 5:24; 1 Ioan 2:25; 5:11, 12, 20.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3).

Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3:36).

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5:24).

Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică. (1 Ioan 2:25).

Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. (1 Ioan 5:11, 12).

Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi Suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:20).

Viaţa veşnică înseamnă să primeşti hrana vie din Scriptură şi să faci voia lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să mănânci trupul şi să bei sângele Fiului lui Dumnezeu. Pentru cei ce practică aceasta, viaţa şi nemurirea sunt aduse la lumină prin intermediul evangheliei, căci Cuvântul lui Dumnezeu este real şi adevărat, duh şi viaţă. Este privilegiul tuturor celor care cred în Hristos Isus ca Mântuitor al lor personal să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. Puterea Duhului Sfânt transmite acel Cuvânt, Biblia, un adevăr veşnic, care dă celui care-l studiază cu rugăciune vigoare şi tărie.

‘Cercetaţi Scripturile,’ a afirmat Hristos, ‘pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine’. (Ioan 5:39). Aceia care sapă dincolo de suprafaţă descoperă nestematele ascunse ale adevărului. Duhul Sfânt este prezent alături de cercetătorul sincer. Iluminarea Sa străluceşte asupra Cuvântului, întipărind adevărul în minte pentru a-i da o semnificaţie nouă şi actuală. Cercetătorul este umplut de un simţământ de pace şi bucurie pe care nu l-a mai simţit înainte.” Selected Messages, vol. 2, pg. 38, 39, engl.

„Deoarece prin Isus intrăm în odihnă, cerul începe de aici. Noi răspundem invitaţiei Sale: Veniţi şi învăţaţi de la Mine, şi prin această venire noi începem viaţa veşnică. Cerul este o apropiere continuă de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât stăm mai mult în sfinţenia cerească, mai multă şi tot mai multă slavă ni se va arăta; şi cu cât cunoaştem mai multe despre Dumnezeu, cu atât mai intensă va fi fericirea noastră. Pe măsură ce umblăm cu Isus în această viaţă, putem fi umpluţi cu dragostea Sa şi satisfăcuţi de prezenţa Sa. Putem primi aici tot ceea ce poate primi natura umană. Dar ce este aceasta în comparaţie cu lumea viitoare?” Hristos lumina lumii, pg. 331, 332, engl.

Darul Sabatului Întâi pentru o casă de rugăciune în Chennai, India

Miercuri 29 iunie

4. LUMEA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ CLASE

a. Descrieţi cele două clase spirituale de oameni şi explicaţi diferenţa care devine evidentă atunci când este prea târziu pentru a mai face vreo schimbare. Maleahi 3: 15-18.

Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, şi scapă!” - Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.” (Maleahi 3: 15-18).

Toţi cei care vor intra pe porţile de smarald ale cetăţii lui Dumnezeu vor fi împlinitori ai Cuvântului. Vor fi părtaşi de natură divină, oameni care au fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă.” This Day with God, pg. 94, engl.

b. Ce spune Biblia despre credinţa cu numele care îi determină pe milioane de pretinşi creştini să aibă o părere bună despre Hristos, pe care ei însă nu L-au primit niciodată ca Mântuitor personal? Iacov 2:19, 20; Matei 7:21–23.

Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară! Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? (Iacov 2:19, 20).

Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:21–23).

Sunt mulţi cei care au o credinţă cu numele în Hristos, dar nu cunosc nimic despre acea dependenţă deplină de El, care îşi însuşeşte meritele unui Mântuitor crucificat şi înviat... Mulţi recunosc că Isus Hristos este Mântuitorul lumii, dar în acelaşi timp se ţin la distanţă de El, nu ajung să se pocăiască de păcatele lor şi să-L accepte pe Isus ca Mântuitor personal.” Selected Messages, vol. 1, pg. 389, 390, engl.

c. Când va fi decisă pentru totdeauna soarta celor două clase? Daniel 12:1; Luca 13:23-25; Apocalipsa 22:11, 12.

În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. (Daniel 12:1).

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde Sunteţi.” (Luca 13:23-25).

Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este Sfânt, să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:11, 12).

După judecată nu va mai exista nici un timp de probă. Când lucrarea evangheliei este dusă la bun sfârşit, urmează imediat despărţirea dintre bine şi rău, şi destinul fiecărei clase este hotărât pentru totdeauna.” Parabolele Domnului, pg. 123, engl.

„Acum este timpul potrivit pentru noi să lucrăm, chiar acum, cât mai este zi. Însă nu i se porunceşte nimănui să cerceteze Scripturile pentru a stabili, dacă ar fi posibil, când se va încheia timpul de har. Dumnezeu nu are o astfel de solie pentru nici o fiinţă omenească. Limba niciunui om nu trebuie să afirme lucruri pe care El le-a ascuns în consiliile Sale secrete.” Selected Messages, vol. 1, pg. 192, engl.

Joi 30 iunie

5. O TAINĂ: UN DUH ŞI O VIAŢĂ CU HRISTOS

a. De unde ştim din Scripturi că, dacă vrem să fim în împărăţie, trebuie să trăim o experienţă a biruinţei – „Dumnezeu cu noi” trebuie să existe în viaţa noastră – ceea ce este mult mai mult decât a avea o opinie? Galateni 2:20; Ioan 14:16–18, 23; Apocalipsa 3:20.

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Galateni 2:20).

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. (Ioan 14:16–18).

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. (Ioan 14:23).

Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. (Apocalipsa 3:20).

Prin natura Sa omenească, Hristos a venit în legătură cu omenirea; prin divinitatea Sa, El deţine tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat un exemplu de ascultare; ca Fiu al lui Dumnezeu, El ne dă puterea de a asculta…. ‘Dumnezeu cu noi’ este garanţia eliberării noastre din păcat, asigurarea puterii noastre de asculta de legea cerului.” Hristos lumina lumii, pg. 24, 25, engl.

b. În ce fel ne este transmisă viaţa veşnică dacă suntem uniţi cu Hristos – adică dacă „Dumnezeu [este] cu noi”? 1 Corinteni 6:17; Romani 8:11.

Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. (1 Corinteni 6:17).

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:11).

Hristos a devenit fire pământească asemenea nouă pentru ca noi să putem deveni una în spirit cu El. Această unire este cea care face posibilă ieşirea noastră din mormânt – nu doar ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci a faptului că, prin credinţă, viaţa Lui a devenit viaţa noastră. Aceia care văd adevăratul caracter al Lui Hristos şi Îl primesc în inimă, au viaţă veşnică. Prin Duhul locuieşte Hristos în noi; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credinţă, reprezintă începutul vieţii veşnice.” Ibid., pg. 388, engl.

Vineri 1 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este semnificaţia numelui Emanuel şi în ce fel se leagă acesta de planul de mântuire?

2. În ce fel confirmă făgăduinţa lui Hristos din Matei 28:20 semnificaţia numelui Emanuel chiar şi astăzi?

3. Explicaţi făgăduinţele lui Hristos din Ioan 3:36; 5:24, 39.

4. Cum îi putem deosebi pe creştinii adadevăraţi de cei cu numele?

5. Explicaţi începutul vieţii veşnice.

Lecţia 1 „Dumnezeu cu noi”