Lecţia 13. Hristos în sanctuar

„Avem un Mare Preot, … ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.” (Evrei 8:1,2).

„Jertfa lui Hristos a fost una îndestulătoare şi El a devenit singurul Mijlocitor şi singurul Preot care mediază între Dumnezeu şi om. Fiecare om să se dea la o parte şi să-şi ocupe locul purtând jugul lui Hristos.” – Manuscript Releases, vol. 9, pg. 184.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 50-60, 479-491 engl., cap. O epocă de întuneric spiritual; cap. În faţa raportului vieţii.

Duminică 19 iunie
1. HRISTOS, UN SLUJITOR AL SANCTUARULUI

a. Care era scopul jertfei zilnice de ispăşire în timpurile Vechiului Testament? Leviticul 4:13,20,26,31,35. Deşi păcatele poporului erau iertate prin jertfa zilnică de ispăşire, care era scopul jertfei anuale de ispăşire? Leviticul 16:16,30,33.

Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuiesc făcute, şi făcându-se astfel vinovată… (Leviticul 4:13)

Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. (Leviticul 4:20)

Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta. (Leviticul 4:26)

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta. (Leviticul 4:31)

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta. (Leviticul 4:35).

Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul Întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. (Leviticul 16:16).

Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leviticul 16:30).

Să facă ispăşire pentru Locul preaSfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării. (Leviticul 16:33).

„În sistemul mozaic de curăţire a sanctuarului, marea Zi a Ispăşirii avea loc în a zecea zi a celei de-a şaptea luni din calendarul evreiesc (Leviticul 16:29-34), când marele preot, după ce săvârşea ispăşirea pentru Israel, şi îndepărta astfel păcatele lor de deasupra sanctuarului, ieşea în faţă şi binecuvânta poporul.” – Marea luptă, pg. 400 engl.

b. Când păcatele adunate asupra sanctuarului erau îndepărtate şi aşezate asupra ţapului viu (care era mânat departe „într-un pământ pustiit” „printr-un om care avea însărcinarea aceasta” Leviticul 16:21,22), ce trebuia să facă acest om înainte de a intra în tabără? Leviticul 16:26.

Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul. (Leviticul 16:21,22).

Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel, să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăşi în tabără. (Leviticul 16:26).

c. Când putea poporul să fie sigur că au fost curăţiţi – eliberaţi de păcatele pe care le mărturisiseră şi care fuseseră iertate prin jertfa zilnică de ispăşire? Leviticul 16:29,30,33,34.

Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leviticul 16:29,30).

Să facă ispăşire pentru Locul preaSfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării. Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul. (Leviticul 16:33, 34).

Luni 20 iunie
2. TRONUL HARULUI – UNDE ESTE?

a. Ce se săvârşea în sanctuarul pământesc pentru a „sluji ca exemplu şi umbră a lucrurilor cereşti” (Evrei 8:5)? În consecinţă, unde avem un Mare Preot şi ce face El pentru noi? Evrei 9:11,12; 1 Ioan 2:1,2.

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama” i s-a zis „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. (Evrei 8:5).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11,12).

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1Ioan 2:1,2).

b. Unde este tronul harului la care suntem invitaţi să ne adresăm rugăciunile? Evrei 4:16; Apocalipsa 8:3.

Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16).

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă din aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul din aur, care este înaintea scaunului de domnie. (Apocalipsa 8:3).

c. Când păcatele noastre sunt mărturisite şi iertate ca răspuns la rugăciunile noastre zilnice (1 Ioan 1:9; Matei 6:12), sunt acestea şterse pe loc? Dacă nu, unde merg acestea şi cu ce scop? 1 Timotei 5:24.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

…şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri. (Matei 6:12).

Păcatele unor oameni Sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. (1 Timotei 5:24).

„Păcatele unor oameni mărturisite cu căinţă şi părăsite anterior, merg înainte la judecată. Iertare este scris în dreptul acestor persoane. Dar păcatele altor oameni îi urmează, ele nu sunt îndepărtate prin pocăinţă şi mărturisire, aceste păcate vor rămâne înregistrate în dreptul lor în cărţile din ceruri.” – Comentariile biblice, vol. 7, pg. 916 engl.

„Fiţi dispuşi şi nerăbdători să vă mărturisiţi păcatele şi să le părăsiţi, aşa încât greşelile şi păcatele voastre să poată merge înainte la judecată ca să fie şterse.” – Testimonies, vol.5, pg. 331 engl.

d. Referitor la datoria noastră de a dezrădăcina păcatul din biserică, ce avertisment ar trebui să avem permanent în minte? Matei 13:27-30.

Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu” le-a zis el „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grînarul meu.” (Matei 13:27-30).

„Dumnezeu are fiinţe preţioase în biserica Sa; dar sunt şi bărbaţi şi femei care sunt neghină în grâu. Cu toate acestea, Domnul nu-ţi dă ţie şi nimănui altcuiva dreptul de a spune care sunt neghina şi care sunt grâul. Noi putem vedea şi condamna greşelile altora, în timp ce avem greşeli mai mari de care nu ne-am dat seama până acum, dar care sunt observate în mod clar de către alţii.” – Idem., pg. 333, 334 engl.

Marţi 21 iunie
3. SINGURUL NOSTRU MIJLOCITOR

a. Ce i s-a spus poporului lui Dumnezeu de la începutul lumii? Evrei 9:22 (partea a doua); Ioan 1:29; Apocalipsa 13:8 (partea a doua).

…şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. (Evrei 9:22 (partea a doua)).

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

… toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat. (Apocalipsa 13:8 (partea a doua)).

„Este o singură cale accesibilă tuturor şi pe această cale o iertare bogată, abundentă, îl aşteaptă pe cel ce se pocăieşte, pe sufletul chinuit de remuşcări şi cele mai întunecate păcate sunt iertate. Aceste lecţii au fost date poporului ales al lui Dumnezeu cu mii de ani în urmă şi repetate prin diferite simboluri şi ilustraţii, aşa încât lucrarea adevărului să poată fi prinsă strâns în fiecare inimă şi anume că fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate. Marea lecţie cuprinsă în sacrificarea fiecărei jertfe sângerânde, imprimată în fiecare ceremonie, inspirată de Însuşi Dumnezeu, a fost aceea că doar prin sângele lui Hristos există iertare de păcate.” – Comentariile biblice, vol. 7, pg. 913 engl.

b. Cine este singurul nostru Mijlocitor şi Mântuitor şi cum a obţinut El răscumpărarea noastră? Ioan 14:6; 1 Timotei 2:5; Evrei 9:12.

Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6).

Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:5).

…şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:12).

c. Deoarece intrarea la El este deschisă în sanctuar, ce suntem sfătuiţi să facem? Evrei 10:19-22. Unde se închină poporul lui Dumnezeu prin credinţă în timpul sfârşitului – şi ce văd aceştia? Apocalipsa 11:1,19.

Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preaSfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său: - şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:19-22).

Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. (Apocalipsa 11:1).

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19).

d. Ce altceva mai văd aceştia prin credinţă? Daniel 7:9,10. Ce înţeleg ei? Apocalipsa 14:7; Fapte 3:19.

Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7:9,10).

El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7).

Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare (Fapte 3:19).

„Lucrarea judecăţii de cercetare şi a ştergerii păcatelor trebuie realizată înainte de a doua venire a Domnului. Deoarece morţii urmează să fie judecaţi conform cu cele scrise în cărţi este imposibil ca păcatele oamenilor să fie şterse până nu trece judecata în care sunt implicate cazurile lor. Apostolul Petru spune în mod clar că păcatele celor credincioşi vor fi şterse ,când vor veni de la Domnul vremurile de înviorare, şi El Îl va trimite pe Isus Hristos’. (Fapte 3:19,20). Când se va sfârşi judecata de cercetare, Hristos va veni şi răsplata Lui va fi cu El ca să dea fiecăruia după faptele sale.” – Marea luptă, pg. 485 engl.

Miercuri 22 iunie
4. LA SFÂRŞITUL LUMII

a. Când lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc este înţeleasă, ce amăgire iese în mod clar în evidenţă? Daniel 8:13.

Am auzit pe un Sfânt vorbind; şi un alt Sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” (Daniel 8:13).

„Aşa numita mijlocire a sfinţilor este cea mai grosolană minciună care poate fi inventată. Preoţii şi conducătorii nu au dreptul să se interpună între Hristos şi sufletele pentru care El a murit, ca şi cum ei ar fi învestiţi cu atributele Mântuitorului şi capabili să ierte greşeli şi păcate.” – Comentariile biblice, vol. 7, pg. 913 engl.

„Pretenţia bisericii că are dreptul să ierte îi conduce pe credincioşii catolici să se simtă liberi să păcătuiască şi ritualul spovedaniei fără de care iertarea ei nu este acordată are, de asemenea, tendinţa de a da frâu liber răului.” – Marea luptă, pg. 567 engl.

b. Cum putem deveni „deplini” în Hristos? Coloseni 2:10; 4:12.

Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. (Coloseni 2:10).

Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. (Coloseni 4:12).

„Prin jertfa [lui Hristos], fiinţele umane pot ajunge la marele ideal aşezat în faţa lor şi să audă cuvintele: ,Voi aveţi totul deplin în El’, nu având propria voastră neprihănire, ci neprihănirea lucrată de El pentru voi.” – Comentariile biblice, vol. 7, pg. 907 engl.

c. În ce fel se referă Pavel la curăţirea sanctuarului ceresc de la „sfârşitul lumii”, chiar înainte de întoarcerea lui Hristos? Evrei 9:23-28.

Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul preaSfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:23-28).

„În serviciul jertfelor, marele preot, după ce făcea ispăşirea pentru Israel, ieşea şi binecuvânta adunarea. La fel, Hristos, la încheierea lucrării Sale de mijlocire, Se va arăta, ,fără păcat, ca să aducă mântuirea’ (Evrei 9:28), pentru a binecuvânta poporul Său aşteptător, cu viaţă veşnică. Aşa cum preotul, când îndepărta păcatele din sanctuar, le mărturisea pe capul ţapului, tot astfel şi Hristos va aşeza toate aceste păcate asupra lui Satan, iniţiatorul şi instigatorul la păcat. Ţapul care purta păcatele lui Israel era trimis ,într-un ţinut nelocuit’ (Leviticul 16:22); la fel Satan, care poartă vina tuturor păcatelor la care a provocat pe poporul lui Dumnezeu să le facă, va fi legat pe pământ timp de o mie de ani, care în timpul acesta va fi pustiu, nelocuit şi el va suferi în cele din urmă pedeapsa deplină a păcatului în focul ce-i va distruge pe cei răi.” – Marea Luptă, pg. 485, 486 engl.

Joi 23 iunie
5. BIRUINŢA MAI ESTE ÎNCĂ POSIBILĂ

a. Ţinând cont de scurtimea timpului care ne rămâne pentru ştergerea păcatelor, care ar trebui să fie cea mai stringentă prioritate a noastră? 2 Corinteni 4:5-7; 6:2; Filipeni 2:5.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi Suntem robii voştri, pentru Isus. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemai pomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. (2 Corinteni 4:5-7).

Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 4:6:2).

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus… (Filipeni 2:5).

„Satan triumfă când îi aude pe aşa-zişii urmaşi ai lui Hristos prezentând scuze pentru defectele lor de caracter. Păcatul necăit şi nemărturisit nu poate fi şters din cărţile de aducere aminte ale lui Dumnezeu. Prin mărturisire exactă şi minuţioasă a păcatului, inima este curăţată de necurăţiile ei morale. Trebuie să existe o părăsire a păcatelor pe care Domnul le-a mustrat înainte ca sufletul să poată sta iertat înaintea lui Dumnezeu... Este lucrarea Satanei aceea de a ispiti; este lucrarea omului aceea de a se împotrivi şi a spune în numele şi puterea lui Isus, ,stă scris: <Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.> (Matei 4:10).” – The Signs of