Conţinut

Trimester III, 2011

Lecţia 1. Mielul lui Dumnezeu

„Iată Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii!” (Ioan 1:29, engl.).

„Mielul de jertfă Îl reprezintă pe ‘Mielul lui Dumnezeu’, în care se află singura noastră speranţă de mântuire.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 277, engl (cap. 24, Paştele).

Recomandare pentru studiu: Hristos Lumina lumii, pag. 136-143, engl., (cap. 14, „Noi am găsit pe Mesia”).

Duminică 25 septembrie

1. „IATĂ, ÎMPĂRATUL TĂU VINE”

a. Ce profetizase Zaharia despre Hristos cu cinci sute de ani înainte de naşterea Sa? Zaharia 9:9.

Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. (Zaharia 9:9).

b. Descrieţi împlinirea acestei profeţii. Matei 21:1-11; Luca 19:37, 38.

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este Acesta?” „Este Isus, Prorocul din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. (Matei 21:1-11).

Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” (Luca 19:37, 38).

„Abia se aşezase [Hristos] pe mânz că un strigăt puternic de triumf a umplut văzduhul. Mulţimea Îl aclama ca Mesia, Regele lor. Isus a acceptat acum omagiul pe care nu-l permisese niciodată până în acel moment, şi ucenicii au perceput aceasta ca pe o dovadă că speranţele lor pline de bucurie urmau să se împlinească prin urcarea Sa pe tron.” - Hristos Lumina lumii, pag. 570, engl., (cap. 63, „Împăratul tău vine”).

„În jurul Mântuitorului erau trofeele glorioase ale lucrărilor Sale pline de iubire pentru omul păcătos…

Mulţi farisei erau martori la scenă şi, arzând de invidie şi răutate, încercau să îndrepte în altă direcţie simţămintele poporului… Ei au afirmat că astfel de manifestări gălăgioase reprezentau o încălcare a legii şi nu ar fi fost permise de autorităţi. Ei au fost însă aduşi la tăcere de răspunsul lui Isus: ‘Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.’ (Luca 19:40). Acea scenă triumfală fusese rânduită chiar de Dumnezeu. Fusese prezisă de profet şi omul era lipsit de puterea de a da deoparte scopul lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu ar fi dus la îndeplinire planul Său, El ar fi dat glas pietrelor neînsufleţite şi ele L-ar fi salutat pe Fiul Său cu aclamaţii de laudă. În timp ce fariseii aduşi la tăcere băteau în retragere, cuvintele lui Zaharia au fost preluate de sute de voci: [Zaharia 9:9 citat].” – Idem., pag. 572-575., engl.

Luni 26 septembrie

2. HRISTOS, ELIBERAToRUL PROMIS

a. Ce fel de eliberare aşteptau evreii? Faptele Apostolilor 1:6 (ultima parte).

…„Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Faptele apostolilor 1:6).

„Mulţimile erau convinse că ceasul eliberării lor sosise. În imaginaţie vedeau armatele romane izgonite din Ierusalim şi Israelul din nou o naţiune independentă.” - Hristos Lumina lumii, pag. 570, engl., (cap. 63, Împăratul tău vine).

„Inimile lor nemulţumite se întrebau de ce Isus, care putea face atât de multe lucrări minunate câte văzuseră el, nu putea da sănătate, putere şi bogăţii întregului Său popor; de ce nu-i putea elibera de asupritori şi nu-i putea aduce la putere şi onoare?” – Idem., pag. 385, engl., (cap. 41, „Criza din Galilea”).

b. Venise Hristos să-l elibereze pe Israel din robia romană sau din sclavia păcatului? Isaia 61:1; Ioan 8:32–36.

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea. (Isaia 61:1).

...veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. (Ioan 8:32–36).

„Perioada slujirii personale a lui Hristos printre oameni a fost momentul celei mai intense activităţi din partea forţelor împărăţiei întunericului. Timp de veacuri, Satan şi îngerii săi răi s-au străduit să controleze corpurile şi sufletele oamenilor, să aducă asupra lor păcat şi suferinţă; apoi el L-a făcut răspunzător de toată această suferinţă pe Dumnezeu. Isus prezenta oamenilor caracterul lui Dumnezeu. El distrugea puterea Satanei şi-i elibera pe captivii acestuia.” – Idem., pag. 257, engl., (cap. 26, „La Capernaum”).

c. Vălul a fost îndepărtat de pe ochii noştri (2 Corinteni 3:16, 17) atunci când am înţeles adevărul (Ioan 8:32), care ne îndeamnă să căutăm eliberarea autentică. Ne eliberează Hristos de ascultarea de lege sau de neascultare - care este păcat? Psalmii 40:7, 8; Romani 8:6–13.

Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. (2 Corinteni 3:17).

…veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32).

Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:7 8)

Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. (Romani 8:6-13).

„Vorbind despre lege, Isus a spus: ‘Am venit nu să stric, ci să împlinesc.’ (Matei 5:17). Aici El a folosit cuvântul ‘împlini’ cu acelaşi sens cu care l-a folosit când i-a spus lui Ioan Botezătorul că scopul Său era ‘să împlinim tot ce trebuie împlinit’ (Matei 3:15); adică, să împlinească pe deplin cerinţele legii, să dea un exemplu de conformare perfectă cu voia lui Dumnezeu.

Misiunea Sa era ‘să mărească legea şi să o facă onorabilă.’ (Isaia 42:21, engl.). El urma să arate natura spirituală a legii, să prezinte principiile sale vaste şi să clarifice îndatoririle ei veşnice.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 48, 49, engl., (cap. 3, „Natura spirituală a legii”).

d. Cum am putea rezuma adevărul în Hristos? Psalmii 119:142; Ioan 17:17.

Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. (Psalmii 119:142).

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17).

Marţi 27 septembrie

3. DEZAMĂGIREA

a. În loc de a-L vedea pe Hristos încoronat ca rege, ce a văzut poporul? Luca 19:45, 46. Ce a vrut Hristos să înveţe prin curăţirea templului? Maleahi 3:3.

În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Luca 19:45, 46).

El va şedea, va topi şi va curăţa argintul; va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. (Maleahi 3:3).

„Curţile templului din Ierusalim, pline de forfota comerţului nesfânt, reprezentau cât se poate de bine templul inimii, murdărit de prezenţa patimilor senzuale şi a gândurilor nesfinte. În curăţirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii acestei lumi, Isus Îşi anunţa misiunea de a curăţa inima de murdăria păcatului – de dorinţele pământeşti, de poftele egoiste, de obiceiurile rele care strică sufletul.” - Hristos Lumina lumii, pag. 161, engl., (cap. 16, „În templul Său”).

b. Ce profeţie legată de mielul pascal au trecut cu vederea evreii? Isaia 53:2-7.

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Isaia 53:2-7).

„Evreii se familiarizaseră cu jertfele de sânge şi aproape pierduseră din vedere faptul că păcatul era cel care făcea necesară această vărsare de sânge de animale. Ei nu-şi dădeau seama că acesta prefigura sângele Fiului cel scump al lui Dumnezeu, care urma să fie vărsat pentru viaţa lumii; şi că, prin aducerea de jertfe, oamenii trebuia să fie îndreptaţi spre un Răscumpărător crucificat.” – Idem., pag. 589, 590, engl., (cap. 65, „Templul curăţit din nou”).

c. Întrucât evreii au înţeles greşit profeţia cu privire la eliberarea promisă (Isaia 61:1), au putut discerne însemnătatea mielului Pascal? Deoarece nu au putut înţelege că mielul Îl reprezenta pe Hristos, ce au afirmat aceştia? Ioan 6:52.

La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” (Ioan 6:52).

„Iudeii erau pe cale să celebreze paştele la Ierusalim, în comemorarea nopţii în care a fost eliberat Israel, când îngerul nimicitor a lovit casele egiptenilor. Dumnezeu dorea ca ei să vadă în mielul pascal pe Mielul lui Dumnezeu şi ca, prin simbol, să-L primească pe Cel care S-a dat pe Sine pentru viaţa lumii. Însă evreii ajunseseră să considere doar simbolul ca fiind important în timp ce semnificaţia lui trecea neobservată. Ei nu deosebeau trupul Domnului. Acelaşi adevăr, care a fost simbolizat în serviciul pascal, se găsea în cuvintele spuse de Hristos. Cu toate acestea era încă neînţeles.” – Idem., pag. 388, 389, engl., (cap. 41, „Criza din Galilea”).

Miercuri 28 septembrie

4. SPERANŢE ÎNŞELATE, CONFUZIE MENTALĂ

a). La ce s-a referit Hristos când a spus că noi avem viaţă veşnică prin mâncând trupul Său şi bând sângele Său? Ioan 6:51.

Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” (Ioan 6:51).

„A mânca trupul şi a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi ca Mântuitor personal, crezând că El ne iartă păcatele şi că suntem desăvârşiţi în El. Privind la dragostea Sa, stăruind asupra ei, bând din ea noi trebuie să devenim părtaşi ai naturii Sale. Ceea ce este hrana pentru corp, trebuie să fie Hristos pentru suflet. Hrana nu poate fi de nici un folos dacă nu o consumăm, dacă nu devine parte a fiinţei noastre. La fel, Hristos nu are nici o valoare pentru noi dacă nu-L cunoaştem ca Mântuitor personal. O cunoaştere teoretică nu ne va face nici un bine. Trebuie să ne hrănim cu El, să-L primim în inima noastră, aşa încât viaţa Sa să devină viaţa noastră. Dragostea şi harul Său trebuie asimilate.” - Hristos Lumina lumii, pag. 389, engl., (cap. 41, „Criza din Galilea”).

b. În ce fel trebuie să evităm capcana celor care au fost jigniţi de referirea făcută de Hristos la pâinea vieţii? Ioan 6:52-60.

La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Unii ucenici Îl părăsesc. - Mărturisirea lui Petru. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Ioan 6:52-60).

„Ceea ce le era clar celor ce posedau credinţă adevărată, a devenit o piatră de poticnire pentru acei cărora le lipsea discernământul spiritual. [Mulţi dintre ucenicii lui Hristos] au fost jigniţi pentru că El le-a spus cuvinte pe care inima firească nu le putea înţelege şi primi şi ei au refuzat să mai umble cu Isus.

Nu sunt între credincioşi unii care iubesc lumea şi ale căror afecţiuni sunt atât de absorbite de rudele şi prietenii lor care nu ascultă de adevăr, încât minţile lor sunt confuze şi, prin ispitele lui Satan, ei iau poziţie de partea lui în loc de a lua poziţie de partea Domnului?... [Ioan 6:54, 55 citat]. Acestea au fost cuvintele care au provocat poticnirea unora dintre ucenici, dar Isus a îndepărtat tot ce ar fi putut constitui o piatră de poticnire şi le-a spus: ‘Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.’ (Ioan 6:61-63). Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în inimă va însufleţi facultăţile spirituale.” – The Youth’s Instructor, 10 ianuarie 1895.

c. În timp ce Hristos stătea în faţa scaunului de judecată al lui Pilat, ce strigăt s-a auzit din mulţime? Matei 27:22-25.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!” Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27:22-25).

Joi 29 septembrie

5. SPERANŢĂ PENTRU LUME

a. Chiar înainte ca Hristos să moară pentru păcatele lumii, ce ritual a instituit El şi ce urma acesta să comemoreze? 1 Corinteni 11:23–26; 1 Petru 3:18.

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23–26).

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh. (1 Petru 3:18).

„[Hristos], Mielul fără pată al lui Dumnezeu, era gata să Se ofere pe Sine ca jertfă pentru păcat, pentru a pune astfel capăt unui sistem de simboluri şi ceremonii care timp de patru mii de ani indicaseră spre moartea Sa. Pe când mânca paştele cu ucenicii Săi, El a instituit în locul său serviciul care urma să fie un memorial a marii Sale jertfe…

Paştele a fost instituit ca o comemorare a eliberării lui Israel un memorial din robia egipteană... Rânduiala Cinei Domnului a fost dată pentru a comemora marea eliberare săvârşită ca rezultat al morţii lui Hristos.” - Hristos Lumina lumii, pag. 652, 653, engl., (cap. 72, „În amintirea Mea”).

b. Ce uşă s-a deschis pentru lume prin jertfa Mielului lui Dumnezeu pe crucea de la Calvar? Romani 11:11, 15; 2 Timotei 1:9, 10; 1 Petru 1:18–20.

Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos. (Romani 11:11).

Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? (Romani 11:15).

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie. (2 Timotei 1:9, 10).

...căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi (1 Petru 1:18-20).

„Umilindu-Se să ia asupra Sa natura umană, Hristos a dat pe faţă un caracter opus celui al lui Satan. El însă a păşit şi mai jos pe calea umilinţei. ‘La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.’ (Filipeni 2:8). După cum marele preot îşi scotea minunata îmbrăcăminte de gală şi oficia în haina de in alb a preotului de rând, la fel Hristos a luat chipul unui rob şi a adus jertfa, El preotul, El jertfa.” – Idem., pag. 25, engl., (cap. 1, „Dumnezeu cu noi”).

Vineri 30 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce fel s-a împlinit profeţia din Zaharia 9:9?

2. Descrieţi idea greşită pe care o aveau evreii cu privire la Mesia cel aşteptat.

3. Explicaţi ce i-a făcut să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”

4. Care este însemnătatea simbolică a corpului şi sângelui lui Hristos?

5. Ce rânduială comemora eliberarea lui Israel din sclavia egipteană şi ce eliberare comemorează Cina Domnului?