Lecţia 7. Hristos este Domn al Sabatului

„Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului” (Marcu 2:28).

„Deoarece Sabatul este un monument comemorativ al lucrării de creaţie, el este o dovadă a dragostei şi puterii lui Hristos.” The Faith I Live By, pg. 32.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pg. 281-286.

Duminică 7 august

1. HRISTOS L-A NUMIT „ODIHNA MEA”

a. Pentru cine a făcut Hristos, cel care a adus toate lucrurile la existenţă (Ioan 1:3), Sabatul – doar pentru iudei sau pentru omenire în general? Genesa 2:1-3; Marcu 2:27.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:3)

Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. (Genesa 2:1-3).

Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat… (Marcu 2:27).

„Sabatul nu a fost doar pentru Israel, ci pentru întreaga lume. El i-a fost făcut cunoscut omului în Eden.” Hristos lumina lumii, pg. 283, engl.

„Deoarece Sabatul a fost făcut pentru om, el este ziua Domnului. Ea aparţine lui Hristos. Deoarece ‘toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El’ (Ioan 1:3). Întrucât El a făcut toate lucrurile, El a făcut Sabatul. Prin El a fost pus deoparte ca un monument comemorativ al lucrării de creaţiune. El indică la El atât ca la Cel care l-a creat cât şi ca la Cel care L-a sfinţit.” Idem., pg. 288, engl.

b. Cum a numit Hristos odihna de Sabat? Evrei 4:3-5. Pe lângă cele 24 de ore de încetare a muncii, ce ne mai oferă Hristos? Matei 11:28-30; Isaia 11:10.

Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El, când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!” Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 4:3-5).

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).

În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui. (Isaia 11:10).

„Deoarece prin Hristos noi intrăm în odihnă, cerul începe de aici. Noi răspundem la invitaţia Sa, ‘Veniţi şi învăţaţi de la Mine’, şi prin această venire noi începem viaţa veşnică. Cerul este o necontenită apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât rămânem mai mult în cerul de fericire, cu mult mai multă slavă ni se va descoperi; şi cu cât vom cunoaşte mai mult despre Dumnezeu, cu atât mai intensă va fi fericirea noastră. Pe măsură ce umblăm cu Isus în această viaţă, noi putem fi umpluţi cu dragostea Sa, bucuroşi de prezenţa Sa.” Ibid., pg. 331, engl.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2011 37

Luni 8 august

2. CE ESTE ODIHNA LUI HRISTOS?

a. Care este jugul lui Hristos (Matei 11:29) care ne dă adevărata odihnă? Ieremia 6:16; Isaia 48:16-18.

Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. (Matei 11:29).

Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care Sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” (Ieremia 6:16).

Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! de la început, n-am vorbit în ascuns, de la obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi! O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta ca valurile mării. (Isaia 48:16-18).

„Dacă Îl vei căuta pe Domnul şi vei fi convertit zilnic; dacă de bună voie vei fi liber şi vesel în Dumnezeu; dacă vei răspunde la chemarea Sa din toată inima purtând jugul lui Hristos – jugul ascultării şi slujirii – toate murmurările tale vor înceta, toate greutăţile tale vor fi îndepărtate, toate problemele încurcate cu care te confrunţi acum vor fi rezolvate.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 101, engl.

„Cel care umblă pe calea poruncilor lui Dumnezeu umblă împreună cu Hristos şi, în dragostea Sa, inima sa are pace.” Hristos lumina lumii, pg. 331, engl.

b. Botezul este o experienţă interioară a naşterii din nou, întărită de semnul exterior al

cufundării în apă (1 Petru 3:21). Odihna de Sabat a Domnului este tot o experienţă interioară a sfinţirii întărită de semnul exterior al serbării Sabatului zilei a Şaptea (Ezechiel 20:12). În ambele situaţii, cele două elemente merg împreună. Ce însemnătate are semnul exterior fără experienţa interioară? Exodul 31:13; 1 Petru 1:15, 16.

„Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne face sfinţi. El este dat tuturor celor pe care Hristos îi sfinţeşte. Ca semn al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul le este dat tuturor celor care prin Hristos devin parte a Israelului lui Dumnezeu.” Ibid., pg. 288, engl.

c. Cum ne sfinţeşte Domnul (având consimţământul şi cooperarea noastră) astfel încât să fim părtaşi ai jugului Său şi ai odihnei Sale? Ioan 8:32.

„Acei care învaţă blândeţea şi umilinţa de la Isus vor găsi odihnă în a experimenta lecţiile Lui [de slujire făcută cu credincioşie, seriozitate şi dragoste].” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E.G.White], vol. 7, pg. 928, engl.

„Cei care-L cred pe Hristos pe cuvânt şi-şi predau sufletele în grija Sa, vieţile pentru a fi dirijate de El, vor găsi pacea şi liniştea. Nimic din cele ale lumii nu-i poate întrista când Isus le dă bucuria prezenţei Sale. În supunere desăvârşită este pace desăvârşită.” Hristos lumina lumii, pg. 331, engl. Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2011 38

Marţi 9 august

3. ODIHNA – O INVITAŢIE ZILNICĂ

a. În ce fel accentuează Pavel sfinţirea legată de odihna de Sabat a lui Hristos? Evrei 4:3-12. „Rămâne, dar, o odihnă de Sabat (în greacă sabbatismos) pentru poporul lui Dumnezeu” (Evrei 4:9, RSV). Ce caracterizează această experienţă? Isaia 26:3.

Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El, când a zis: „Am jurat în mânia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!” Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi” -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. (Evrei 4:3-12).

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. (Isaia 26:3).

„Viaţa Mântuitorului pe acest pământ, deşi trăită în mijlocul conflictelor, a fost o viaţă de pace. În timp ce duşmani furioşi îl urmăreau constant, El a spus: ‘Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut’. (Ioan 8:29). Nici o furtună a mâniei satanice sau omeneşti nu putea tulbura pacea acelei comuniuni perfecte cu Dumnezeu. El ne spune: ‘Vă dau pacea Mea’. (Ioan 14:27)

„Ceea ce ne distruge pacea este dragostea de eu. Cât timp eul este viu, vom sta încontinuu gata să-l păzim de umilire şi insultă; dar când suntem morţi, şi când viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu ne vor afecta lipsa de atenţie sau nimicurile, vom fi surzi faţă de ocară şi orbi faţă de batjocură şi umilinţă.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 15, 16, engl.

„Vieţile noastre pot părea să se afle în încurcătură; dar dacă ne vom încredinţa înţeleptului Meşter Lucrător, El va scoate la iveală modelul vieţii şi caracterul care să fie spre slava Sa. Acel caracter care exprimă slava – caracterul – lui Hristos va fi primit în Paradisul lui Dumnezeu. Un neam reînnoit va umbla cu El în alb, căci sunt vrednici.” Hristos lumina lumii, pg. 331, engl.

b. De ce a părăsit neamul răsculat al evreilor, care L-au provocat pe Dumnezeu în pustie, odihna lui Dumnezeu? Psalmii 95:7-11. În ce fel ne avertizează Pavel să nu repetăm exemplul lor? Evrei 3:7-13.

Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi Suntem poporul păşunei Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! „Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.” De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vom intra în odihna Mea!” (Psalmii 95:7-11).

De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, deci, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:7-13).

c. Cum explică Pavel sensul cuvintelor „o nouă zi”, numită „astăzi,” în care Domnul, în mila Sa, ne dă o altă ocazie de a ne întoarce la El şi de a ne bucura de odihna Sa? Evrei 4:7, 8.

El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi” -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. (Evrei 4:7,8).

Miercuri 10 august

4. UN SEMN DE IDENTIFICARE

a. Ce semn urmează să-l identifice pe poporul lui Dumnezeu ca închinători ai adevăratului Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Exodul 31:13-17; Ezechiel 20:19, 20.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva Sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.” (Exodul 31:13-17).

Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele Sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:19, 20).

„Nici o altă instituţie încredinţată evreilor nu a avut tendinţa în aşa măsură de a-i distinge de naţiunile înconjurătoare cum a avut-o Sabatul. A fost scopul lui Dumnezeu ca păzirea acestuia să-i distingă ca închinători ai Săi. El urma să fie un semn al despărţirii lor de idolatrie şi al legăturii lor cu adevăratul Dumnezeu. Dar pentru a sfinţi Sabatul, oamenii trebuie să fie ei înşişi sfinţi. Prin credinţă ei trebuie să devină părtaşi ai neprihănirii lui Hristos. Când lui Israel i s-a dat porunca: ‘Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti,’ Domnul le-a spus de asemenea: ‘Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi’ (Exodul 20:8; 22:31). Doar în felul acesta putea Sabatul să-i distingă pe israeliţi ca închinători ai lui Dumnezeu.” Hristos lumina lumii, pg. 283, engl.

„Sabatul este semnul care există între Dumnezeu şi poporul Său; şi noi trebuie să facem vizibilă supunerea faţă de legea Lui prin serbarea Sabatului. Este semnul care distinge pe poporul lui Dumnezeu de lume.” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E.G.White], vol. 7, pg. 949, engl.

b. Ce dovadă avem că acest semn sau sigiliu se găseşte în legea lui Dumnezeu? Isaia 8:16 (Compară cu Deuteronom 6:6-8; 28:45, 46). În ce fel este acest verset o chemare la acţiune pentru toţi cei cărora li s-a încredinţat adevărul prezent?

„Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei.” (Isaia 8:16).

Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. (Deuteronom 6:6-8).

Toate blestemurile acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, pentru că n-ai păzit poruncile Lui şi legile Lui pe care ţi le-a dat. Ele vor fi veşnic ca nişte semne şi minuni pentru tine şi sămânţa ta. (Deuteronom 28:45, 46).

„Solia Domnului către poporul Său este aceea de a înălţa stindardul tot mai sus. Dacă vom asculta de glasul Său, El va lucra cu noi, şi eforturile noastre vor fi încoronate de succes. Vom primi din înălţime binecuvântări bogate asupra lucrării noastre şi vom depune o comoară la tronul lui Dumnezeu.

Dacă am şti ce ne stă în faţă nu am fi atât de zăbavnici în lucrarea Domnului. Ne aflăm în timpul cernerii, un timp când orice poate fi cernut va fi cernut. Domnul nu-i va scuza pe cei care ştiu adevărul dacă ei nu ascultă de poruncile Lui prin vorbă şi faptă. Dacă nu facem nici un efort să câştigăm suflete pentru Hristos, vom fi traşi la răspundere pentru lucrarea pe care am fi putut să o facem, dar nu am făcut-o din cauza indolenţei spirituale. Cei care aparţin împărăţiei Domnului trebuie să lucreze cu seriozitate pentru salvarea de suflete. Ei trebuie să-şi facă partea în a fixa şi sigila legea între urmaşi.” Mărturii, vol. 6. pg. 331, 332, engl.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2011 40

Joi 11 august

5. RESTAURAREA SABATULUI LUI HRISTOS PROFETIZATĂ

a. De unde ştim că profeţia din Isaia 56 indică la perioada creştinismului? Când a fost descoperită mântuirea Domnului? 1 Petru 1:5, 10-12. Când a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu? Romani 3:21 (compară cu Isaia 56:1).

„Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău! Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: „Iată, eu Sunt un copac uscat!” Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel Sfânt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.” „Veniţi toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate fiarele din pădure! Toţi păzitorii lui Sunt orbi, fără pricepere; toţi Sunt nişte cîni muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuşi Sunt nişte cîni lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: - „Veniţi, zic ei- am să caut vin, şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!” (Isaia 56).

Voi Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! (1 Petru 1:5).

Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. (1 Petru 1:10-12).

Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate) pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii-… (Romani 3:21).

b. Ce făgăduinţă le-a făcut Hristos tuturor neamurilor ce urmau să se întoarcă la El şi să serbeze Sabatul? Isaia 56:3-8.

Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: „Iată, eu Sunt un copac uscat!” Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel Sfânt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.” (Isaia 56:3-8).

„[Se citează Isaia 56:1, 2, 6, 7] Aceste cuvinte se aplică perioadei creştine, după cum arată contextul: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: ‘Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el’ (versetul 8). Aici se prefigurează strângerea neamurilor prin evanghelie. Apoi este pronunţată o binecuvântare asupra celor care cinstesc Sa­batul. În acest fel obligativitatea poruncii a patra se prelungeşte dincolo de crucificarea, învierea şi înălţarea lui Hristos, până la vremea în care slujitorii Lui vor predica tuturor naţiunilor vestea cea bună.” Marea luptă, pg. 451, engl.

c. Ce altceva a mai spus Hristos, prin Isaia, despre Sabatul Său în dispensaţiunea creştină? Isaia 58:12-14 (comparaţi cu Isaia 61:1-4).

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi” „Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.” Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58:12-14).

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângîi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” „Ei vor zidi iarăşi vechile dărămături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam. (Isaia 61:1-4).

„[Se citează Isaia 58:12-14] Această profeţie se aplică de asemenea la timpul nostru. Spărtura a fost făcută în legea lui Dumnezeu când Sabatul a fost schimbat de puterea romană. Dar a venit timpul ca instituţia divină să fie restatornicită. Spărtura urmează să fie reparată şi temelia multor generaţii să fie înălţată.” Ibid., pg. 453, engl.

Vineri 12 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce fel urmează să primim binecuvântarea odihnei pe care Hristos a instituit-o?

2. Definiţi aspectele interne şi externe ale odihnei lui Hristos. De ce trebuie să meargă împreună cele două aspecte? Explicaţi de ce o încetare de formă a muncii de zi cu zi în ziua a şaptea nu este suficientă pentru ca o persoană să intre în odihna lui Hristos.

3. De ce nu au reuşit să intre în odihna lui Hristos evreii care păzeau Sabatul cu stricteţe?

4. Care este sigiliul lui Dumnezeu, şi în ce fel este acesta un semn distinct de identificare?

5. De unde ştim că Isaia 56:1-7 şi 58:13 se aplică astăzi?