Lecţia 11. Cele două legăminte

„Prin faptul că [Dumnezeu] zice: ‘un nou legământ’, a mărturisit că cel dintâi este vechi”(Evrei 8:13).

„În timp ce există diferite nivele de dezvoltare şi diferite manifestări ale puterii Sale de a întâmpina nevoile oamenilor din diferite veacuri, lucrarea lui Dumnezeu din toate timpurile a fost la fel.” Educaţia, pg. 50, engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 370-373.

Duminică 4 septembrie

1. LEGĂMÂNTUL CEL VECHI

a. Cine a fost Domnul care a încheiat legământ cu Israel? Maleahi 3:1; Ioan 1:1–3, 14; Faptele Apostolilor 7:37, 38. Cum este numită legea pe care a scris-o Hristos pe cele două table de piatră? 2 Corinteni 3:3; Galateni 6:2.

Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:1).

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:1–3).

Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14).

„Tatăl a dat lumea în mâinile lui Hristos, ca prin lucrarea Sa de mijlocitor El să-l poată răscumpăra pe om şi să reabiliteze autoritatea şi sfinţenia legii lui Dumnezeu. Întreaga comunicare dintre cer şi omenirea căzută s-a realizat prin Hristos.” Patriarhi şi profeţi, pg. 366, engl.

b. În ce fel a fost pecetluit legământul cel vechi, şi pe ce lege se baza? Exodul 24:3, 7, 8; Evrei 9:18-20.

Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.” (Exodul 24:3).

A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” (Exodul 24:7, 8).

c. Care era sensul expresiilor „toate cuvintele Domnului” (Exodul 24:3) sau „toate poruncile legii” (Evrei 9:19) referitor la legământul lui Dumnezeu cu poporul Său? Exodul 34:28; Deuteronom 4:13; 9:10.

Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.” (Exodul 24:3).

Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lînă stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul. (Evrei 9:19).

Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci. (Exodul 34:28).

El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră. (Deuteronom 4:13).

…şi Domnul mi-a dat cele două table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. (Deuteronom 9:10).

d. După proclamarea tuturor poruncilor legii ca temelie a legământului (Deuteronom 5:2), a mai adăugat Dumnezeu ceva în plus faţă de ceea ce scrisese pe tablele de piatră? Deuteronom 5:22. Avem dreptul să adăugăm sau să scoatem ceva? Deuteronom 4:2.

Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. (Deuteronom 5:2).

Acestea Sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table din piatră, şi mi le-a dat. (Deuteronom 5:22).

Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. (Deuteronom 4:2).

Luni 5 septembrie

2. O ASEMĂNARE CLARĂ

a. Are şi noul legământ un sanctuar? Dacă da, unde? Cine a fost constructorul său? Cine slujeşte ca Mare Preot? Evrei 8:1, 2.

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului preaSfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 8:1, 2).

b. Ce mai avea vechiul legământ? Evrei 9:1.

Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare. (Evrei 9:1).

 

„[Citat Evrei 9:1-5]. Sanctuarul la care se referă Pavel aici, era sanctuarul construit de Moise la porunca lui Dumnezeu ca locuinţă pământească pentru cel Prea Înalt.” Marea luptă, pg. 411, engl.

c. Comparând cele două legăminte, ce asemănare mai sugerează Scriptura? Stabileşte aceasta şi o paralelă între serviciile celor două sanctuare? Evrei 8:5. Este Mijlocitorul ambelor legăminte acelaşi Mântuitor?

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama” i s-a zis „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. (Evrei 8:5).

„[În Evrei 8:1, 2] este descoperit sanctuarul noului legământ. Sanctuarul primului legământ a fost ridicat de om, construit de Moise; acesta este ridicat de Domnul, nu de către om. În sanctuarul acela preoţi pământeşti îşi îndeplineau slujba; iar în acesta, Hristos, Marele nostru Preot, slujeşte la dreapta lui Dumnezeu. Un sanctuar a fost pe pământ, celălalt este în ceruri.” Ibid., pg. 413, engl.

„Mântuitorul prefigurat prin ritualurile şi ceremoniile legii iudaice este acelaşi care este descoperit de evanghelie. Norii care au învăluit chipul Său divin s-au dat la o parte; ceaţa şi umbrele au dispărut, şi Isus, Răscumpărătorul lumii, este descoperit deplin. El, Cel care a proclamat legea pe Sinai şi i-a dat lui Moise preceptele legii ceremoniale, este acelaşi cu Cel care a rostit Predica de pe Munte. Marile principii ale dragostei lui Dumnezeu, pe care El le-a aşezat ca temelie pentru lege şi profeţi, sunt doar o repetare a ceea ce spusese El prin Moise către poporul evreu…. Învăţătorul este acelaşi în ambele dispensaţiuni. Cerinţele lui Dumnezeu sunt aceleaşi. Principiile guvernării Sale sunt aceleaşi. Pentru că totul vine de la El ‘în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare’ (Iacov 1:17).” Patriarhi şi profeţi, pg. 373, engl.

Marţi 6 septembrie

3. LEGEA ŞI CELE DOUĂ LEGĂMINTE

a. În vechiul legământ, de unde a primit Moise copia legii lui Dumnezeu? Exodul 31:18. Unde vedem legea lui Dumnezeu în noul legământ? Evrei 8:2, 5; 9:3, 4; Apocalipsa 11:19.

… ca slujitor al Locului preaSfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 8:2).

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama” i s-a zis „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. (Evrei 8:5).

… după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul preaSfânt”. El avea un altar din aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului. (Evrei 9:3, 4).

Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare. (Apocalipsa 11:19).

b. Unde a scris Dumnezeu legea Sa? Deuteronom 33:2; Exodul 24:12. Ce credeau că pot face evreii plini de îndreptăţire de sine? Exodul 24:7 (ultima parte); Iosua 24:24. Deoarece nu s-au bazat pe harul puternic al lui Hristos, cum şi-au arătat ei neputinţa? Romani 9:31, 32; Psalmii 78:5, 10.

El a zis: „Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii. (Deuteronom 33:2).

…Eu îţi voi da nişte table din piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţarea lor.” (Exodul 24:12).

Şi poporul i-a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui”. (Iosua 24:24).

…pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire. (Romani 9:31).

El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii… (Psalmii 78:5).

… pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu, şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. (Psalmii 78:10).

„Deşi legea este sfântă, evreii nu au putut dobândi neprihănirea prin eforturile lor de a ţine legea.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 54, engl.

c. În noul legământ, unde scrie Hristos, prin Duhul Sfânt, legea lui Dumnezeu? Ieremia 31:31-33 (Evrei 8:10). Doar în ce fel putem asculta cu succes? Ezechiel 36:26, 27; Filipeni 4:13.

„Aceeaşi lege care era săpată pe tablele de piatră este scrisă de Duhul Sfânt pe tablele inimii. În loc să rătăcim de colo până colo pentru a pune bazele propriei noastre neprihăniri, noi acceptăm neprihănirea lui Hristos. Sângele Lui ispăşeşte păcatele noastre. Ascultarea Lui este primită în dreptul nostru. Apoi inima reînnoită prin Duhul Sfânt va produce „roadele Duhului”. Prin harul lui Hristos noi vom trăi în ascultare de legea lui Dumnezeu scrisă în inimile noastre. Având Duhul lui Hristos, vom trăi cum a trăit El.” Patriarhi şi profeţi, pg. 372, engl.

„Efortul omenesc este inutil fără putere divină; fără silinţă din partea omului, efortul divin pentru mulţi este inutil. Pentru a ne însuşi harul lui Dumnezeu, noi trebuie să ne facem partea. Harul Său ne este dat pentru a lucra în noi voinţa şi înfăptuirea, dar niciodată ca înlocuitor al eforturilor noastre….

Cei care merg pe cărarea ascultării vor întâmpina multe obstacole. Influenţe puternice, subtile, pot să-i lege de lume, dar Domnul poate face fără efect orice factor care lucrează pentru înfrângerea aleşilor Săi; în puterea Sa ei pot birui orice ispită, pot depăşi orice greutate.” Profeţi şi regi, pg. 487, engl.

Miercuri 7 septembrie

4. CORTUL MĂRTURIEI

a. De ce a fost numit sanctuarul pământesc „cortul mărturiei” (în engleză)? Exodul 38:21; Numeri 1:50, 53. Care este „mărturia”? Exodul 25:16; 31:18; 34:27-29.

Iată socoteala locaşului cortului întâlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviţilor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. (Exodul 38:21).

Dă în grija Leviţilor Cortul Întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărâ în jurul cortului. (Numeri 1:50).

Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întâlnirii.” (Numeri 1:53).

Să pui în chivot mărturia pe care ţi-o voi da. (Exodul 25:16).

Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. (Exodul 31:18).

Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!” Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci. Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. (Exodul 34:27-29).

b. Ce nume dă Biblia sanctuarului ceresc? Apocalipsa 15:5. Ce conţine „chivotul legământului” (al mărturiei Sale, în engleză) din sanctuarul ceresc? Apocalipsa 11:19. Care sunt cuvintele legământului lui Dumnezeu? Exodul 34:28; Deuteronom 4:13.

După aceea am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. (Apocalipsa 15:5).

Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci. (Exodul 34:28).

El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră. (Deuteronom 4:13).

„Din nou, ‘templul lui Dumnezeu a fost deschis’ (Apocalipsa 11:19) şi [apostolul Ioan] a privit dincolo de perdeaua interioară, la Sfânta Sfintelor. Aici el a văzut „chivotul legământului” (mărturiei Sale, engl.), reprezentat prin cufărul sfânt construit de Moise pentru a conţine legea lui Dumnezeu.” Marea luptă, pg. 415, engl.

c. Când Moise a spus: „Cu orice cuvânt care iese din gura Domnului trăieşte omul” (Deuteronom 8:3), la ce s-a referit el în primul rând? Deuteronom 8:1, 6; 30:14-16.

Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. (Deuteronom 8:3).

Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri. (Deuteronom 8:1).

Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. (Deuteronom 8:6).

Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti. Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. (Deuteronom 30:14-16).

„Având cuvântul lui Dumnezeu în mână, fiecare fiinţă umană, oricare i-ar fi partea lui în viaţă, se poate afla în compania pe care o va alege. În paginile sale, el poate sta de vorbă cu cei mai nobili şi buni membri ai rasei umane şi poate auzi vocea Celui Veşnic vorbindu-le oamenilor.” Educaţia, pg. 127, engl.

d. În ce fel a dovedit Isus că El a inspirat cuvintele lui Moise? Matei 4:4 (comparaţi cu Faptele Apostolilor 7:38; 1 Corinteni 10:4, 9.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. (Faptele 7:38).

… şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. (1 Corinteni 10:4).

Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. (1 Corinteni 10:9).

„Nu printr-un cuvânt sau prin mai multe cuvinte, ci prin orice cuvânt rostit de Dumnezeu va trăi omul. Nu putem nesocoti nici măcar un cuvânt, indiferent cât de neînsemnat ni se pare, şi să fim în siguranţă. Nu există nici o poruncă a legii care să nu fie spre binele şi fericirea omului, atât în viaţa aceasta, cât şi în cea viitoare.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 52, engl.

Joi 8 septembrie

5. TRÂIND PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

a. Sub noul legământ, ce urmează să facă urmaşii lui Hristos cu legea lui Dumnezeu (mărturia)? Isaia 8:14-16, 20; 1 Petru 2:6-8.

Şi atunci El va fi un locaş Sfânt, dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărîma, vor da în laţ şi vor fi prinşi.” - „Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei.” (Isaia 8:14-16).

La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. (Isaia 8:20).

Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului” şi „o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta Sunt rânduiţi. (1 Petru 2:6-8).

„Misiunea lui Hristos pe pământ nu a fost aceea de a desfiinţa legea, ci, prin harul Său, să aducă pe om înapoi la ascultarea de preceptele ei.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 48, engl.

b. În lupta vieţii, ce trebuie să înţelegem cu privire la puterea harului lui Dumnezeu? 1 Corinteni 15:57; 2 Corinteni 12:9, 10.

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! (1 Corinteni 15:57).

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci când Sunt slab, atunci Sunt tare. (2 Corinteni 12:9, 10).

„Era imposibil pentru cei care îşi slăbiseră odată puterile prin păcat să împlinească cerinţele lui Dumnezeu; consecinţele şi pedeapsa păcatului se aflau asupra omenirii, dar Mielul lui Dumnezeu a plătit pedeapsa păcatelor trecute şi va acorda celor care cred în El puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu, puterea de a asculta de poruncile legii. Prin harul Domnului nostru Isus Hristos noi putem ieşi biruitori din lupta cu ‘lumea, firea şi diavolul’. Isus a spus: ‘fără Mine nu puteţi face nimic’; noi depindem zilnic de El pentru har divin şi pentru ajutor….

Inimile noastre vor fi atât de mişcate de dragostea pe care Hristos a arătat-o faţă de noi, încât nu ne vom putea preocupa cu treburile acestei lumi. Când Hristos locuieşte în inimă şi avem o înţelegere reală a sacrificiului pe care El l-a făcut, vom vorbi despre acesta. Vom înţelege ceva despre desăvârşirea legii pe care El a venit să o slăvească şi să-i dea cinste. Privilegiul de a asculta va părea preţios şi plin de har pentru sufletele noastre.” The Singns of the Times, 10 februarie 1888.

Vineri 9 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De cât timp împacă Hristos omenirea cu Dumnezeu?

2. Ce reiese din compararea celor două legăminte (Evrei 9:1)?

3. Ce se vede prin credinţă atunci când comparăm Evrei 9:4 şi Apocalipsa 11:19?

4. De ce merită Cuvântul lui Dumnezeu încrederea noastră?

5. Ce a confirmat Hristos (în Matei 4:4) cu privire la Deuteronom 8:3?