Trimester III, 2011

Lecţia 13. Reconstruirea templului lui David

Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. ”(Evrei 3:4).

Exactitatea, îndemânarea, tactul, înţelepciunea şi desăvârşirea pe care [Dumnezeu] le-a cerut la construirea cortului pământesc, le cere aduse în orice este făcut în serviciul Său.” Mărturii, vol. 7, pg. 142, engl.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 703- 721.

Duminică 18 septembrie

1. O LECŢIE PRIMITĂ DE LA ISRAELUL DIN PUSTIE

a. Care sunt cele două nume, legate de construirea cortului întâlnirii, pe care trebuie să le ţinem minte întotdeauna? Evrei 3: 1, 2; 1 Corinteni 10:1-4; Faptele Apostolilor 7:44.

De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.” (Evrei 3:1, 2).

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. (1 Corinteni 10:1-4).

Părinţii noştri aveau în pustiu Cortul întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse. (Faptele 7:44).

Moise a fost profetul prin care Dumnezeu a comunicat cu biserica din pustie; dar, chiar dacă Moise a fost important, mai important decât el este Fiul lui Dumnezeu, care a construit casa.” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E.G.White], vol. 7, pg. 927, engl.

b. În ce fel Şi-a ascuns prezenţa Conducătorul invizibil al lui Israel? Neemia 9:12.

I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor, şi noaptea printr-un stâlp de foc care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. (Neemia 9:12).

Prezenţa lui Hristos, ascunsă în stâlpul de nor ziua şi în stâlpul de foc noaptea, a urmat pe popor [Israel] în rătăcirea lor prin pustie. Îngerul legământului a venit în numele lui Dumnezeu, în calitate de conducător invizibil al lui Israel. Fiul lui Dumnezeu este mai mare în casa Lui decât Moise, mai mare decât cel mai important înger.” Ibid., pg. 927, 928.

Luni 19 septembrie

2. DOI CONSTRUCTORI CREDINCIOŞI

a. În ce fel accentuează Biblia credincioşia lui Moise? Numeri 12:7; Evrei 3:5.

Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. (Numeri 12:7).

Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. (Evrei 3:5).

Succesul în viaţa aceasta, succesul în asigurarea vieţii viitoare, depinde de atenţia conştientă şi meticuloasă acordată lucrurilor mărunte. Desăvârşirea nu este mai puţin evidentă în lucrările mici, decât în lucrările grandioase săvârşite de Dumnezeu. Mâna care a suspendat lumile în spaţiu este mâna care a modelat cu talent şi delicateţe florile de pe câmp. Şi, după cum Dumnezeu este desăvârşit în sfera Lui, la fel trebuie să fim şi noi desăvârşiţi în sfera noastră. Edificiul perfect al unui caracter frumos şi puternic se înalţă prin fapte personale de ascultare faţă de datorie. Credincioşia ar trebui să caracterizeze vieţile noastre în lucrurile cele mai măreţe la fel ca în detaliile cele mai mărunte. Integritatea în lucrurile mici, săvârşirea de mici fapte de credinţă şi de bunătate, vor înveseli cărarea vieţii şi, când lucrarea noastră pe acest pământ se va sfârşi, se va descoperi că fiecare din micile îndatoriri săvârşite cu credincioşie, a exercitat o influenţă binefăcătoare – o influenţă care nu va pieri niciodată.” Patriarhi şi profeţi, pg. 574, engl.

b. Explicaţi modul în care copiii lui Israel împreună cu Moise au sfârşit construirea casei (cortului întâlnirii) din pustie. Exodul 39:43; 40:33-35.

Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat. (Exodul 39:43).

Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea. Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul. Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul. (Exodul 40:33-35).

Construirea cortului a durat aproximativ o jumătate de an. Când a fost terminat, Moise a verificat toate lucrările făcute de constructori comparându-le cu modelul care i se descoperise pe munte şi cu indicaţiile primite de la Dumnezeu. ‘Cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat’ (Exodul 39:43). Cu un interes plin de nerăbdare s-au strâns în jur mulţimile lui Israel pentru a privi clădirea sfântă. În timp ce admirau scena cu mulţumire plină de respect, stâlpul de nor a plutit până deasupra sanctuarului, a coborât şi l-a învăluit.” Ibid., pg. 349, engl.

c. În ce fel a accentuat Hristos, pe când se afla pe pământ, credincioşia în săvârşirea lucrării care I-a fost încredinţată? Ioan 5:19, 36; 17:4.

Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. (Ioan 5:19).

Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5:36).

Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (Ioan 17:4).

Marţi 20 septembrie

3. CORTUL ÎNTÂLNIRII – UN SIMBOL AL BISERICII CREŞTINE

a. În ce fel trebuie să construim pe singura temelie sigură? Isaia 28:16; Luca 6:47, 48; 11:28.

de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. (Isaia 28:16).

Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. (Luca 6:47, 48).

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” – (Luca 11:28).

Noi construim pe Hristos ascultând de cuvântul Lui. Nu cel care se bucură de neprihănire este neprihănit, ci cel care înfăptuieşte neprihănirea. Sfinţenia nu este extaz; ea este rezultatul predării complete în mâna lui Dumnezeu; ea este împlinirea voinţei Tatălui Ceresc. Când copiii lui Israel îşi aveau tabăra aşezată la hotarele Ţării Promise, nu era suficient ca ei să ştie despre Canaan sau să cânte despre Canaan. Doar acestea nu i-ar fi ajutat să intre în stăpânirea viilor şi livezilor de măslini din ţara binecuvântată. Ei puteau să pună stăpânire pe ea doar ocupând-o, supunându-se cerinţelor prin exercitarea unei credinţe vii în Dumnezeu, prin strângerea făgăduinţelor Sale în inima lor în timp ce ascultau de poruncile Lui.

Religia constă în aducerea la îndeplinire a cuvintelor lui Hristos, nu în a face pentru a câştiga favoarea Sa, ci pentru că, fără nici un merit, am primit darul dragostei Sale. Hristos acordă mântuirea omului nu în virtutea unei simple mărturisiri, ci în virtutea credinţei care se exprimă prin lucrările neprihănirii. De la urmaşii lui Hristos se aşteaptă să înfăptuiască, nu doar să vorbească. Prin înfăptuire se construieşte caracterul. ‘Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu’ (Romani 8:14). Nu cei ale căror inimi sunt atinse de Duhul, nici cei care din când în când se supun puterii Sale, ci cei care sunt conduşi de Duhul sunt fii ai lui Dumnezeu.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 149, 150, engl.

b. De ce construieşte Hristos un templu spiritual în această lume? Faptele Apostolilor 15:16; Efeseni 2:19-22; 1 Petru 2:5, 9.

După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou: (Faptele 15:16).

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efeseni 2:19-22).

Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. (1 Petru 2:5).

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (1 Petru 2:9).

Cortul evreiesc a fost un simbol al bisericii creştine…. Biserica de pe pământ, alcătuită din cei care-i sunt credincioşi şi loiali lui Dumnezeu, este ‘adevăratul templu’, în care Răscumpărătorul îşi face lucrarea….

Acest templu este corpul lui Hristos; El îi strânge pe cei care-l vor alcătui din nord, din sud, din est şi vest…. Un templu sfânt se construieşte din cei care-L primesc pe Hristos ca Mântuitor personal…. Hristos este preotul adevăratului templu, marele preot al tuturor celor care cred în El ca Mântuitor personal.” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E.G.White], vol. 7, pg. 931, engl.

Miercuri 21 septembrie

4. UN ÎNDEMN LA CREDINCIOŞIE

a. În ce fel ne îndeamnă Meşterul Constructor să privim neascultarea evreilor ca pe un avertisment pentru noi? Evrei 3:7, 8. În ce fel merge acest îndemn mână în mână cu avertizarea apostolului din 2 Corinteni 13:5, 6, mai ales atunci când împărtăşim adevărul altora?

De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu. (Evrei 3:7, 8).

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. (2 Corinteni 13:5, 6).

A te cunoaşte pe tine este o cunoaştere importantă. Adevărata cunoaştere de sine conduce la umilinţa care va deschide calea ca Domnul să lucreze la minte şi să modeleze şi disciplineze caracterul. Nici un învăţător nu poate săvârşi o lucrare corespunzătoare dacă nu păstrează în minte propriile sale lipsuri şi nu dă la o parte toate planurile care ar putea slăbi viaţa spirituală. Când învăţătorii sunt dispuşi să dea la o parte lucrurile neesenţiale spre binele vieţii eterne, atunci se poate spune că îşi lucrează propria salvare cu frică şi cutremur, şi că ei construiesc cu înţelepciune pentru veşnicie.” Sfaturi pentru părinţi, învăţători şi elevi, pg. 419, engl.

b. Ce aşteaptă Domnul de la noi astăzi? Ioan 12:35, 36; 1 Tesaloniceni 5:4-8.

Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. (Ioan 12:35, 36).

Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. (1 Tesaloniceni 5:4-8).

Domnul lucrează în cooperare cu voinţa şi acţiunea fiinţei omeneşti. Este privilegiul şi datoria fiecărui om să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt, să creadă în Isus ca Mântuitorul lui personal şi să răspundă cu zel şi nerăbdare la ofertele pline de îndurare pe care El le face. El trebuie să studieze pentru a crede şi a asculta poruncile divine din Scriptură. El trebuie să-şi bazeze credinţa nu pe simţăminte, ci pe dovezi şi pe Cuvântul lui Dumnezeu.” Comentariile Biblice AZS [Comentariile E.G.White], vol. 7, pg. 928, engl.

Astăzi există o permanentă goană după plăceri, o creştere înfricoşătoare a imoralităţii, un dispreţ pentru orice tip de autoritate. Nu doar cei din lume, ci şi creştinii cu numele sunt conduşi de înclinaţii mai degrabă decât de datorie. Cuvintele lui Hristos răsună prin veacuri: ‘Vegheaţi şi vă rugaţi’ (Matei 26:41)…. [Citat 1 Tesaloniceni 5:4, 6]. Semnele timpului ne arată venirea în curând a Domnului nostru. Chiar este adevărat că sfârşitul istoriei acestui pământ este aproape? Este adevărat că Hristos este la uşi? Ne pregătim pentru marea scenă a judecăţii?” The Review and Herald, 20 decembrie 1881.

Joi 22 septembrie

5. UN AVERTISMENT SERIOS

a. Când şi de ce şi-au pierdut semnificaţia templul iudaic şi serviciile sale? Matei 23:38.

Iată că vi se lasă casa pustie; - Matei 23:38

Hristos era temelia şi viaţa templului. Serviciile sale erau simboluri ale jertfei Fiului lui Dumnezeu. Preoţia fusese instituită pentru a reprezenta rolul şi lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Întregul plan al închinării prin jertfe era o prefigurare a morţii Mântuitorului pentru răscumpărarea lumii. Aceste jertfe urmau să fie complet inutile după trecerea marelui eveniment spre care indicau.

Deoarece organizarea întregului ritual era un simbol al lui Hristos, el nu mai avea nici un fel de valoare fără El. Când iudeii au pecetluit respingerea lui Hristos prin trimiterea Sa la moarte, ei au respins întreaga semnificaţie a templului şi a serviciilor din el. Sfinţenia sa a dispărut. Era destinat distrugerii. Din ziua aceea, jertfele şi serviciul legat de ele nu mai aveau sens. Asemenea jertfei lui Cain, ele nu exprimau credinţă în Mântuitorul. Prin trimiterea lui Hristos la moarte, iudeii şi-au distrus efectiv templul.” Hristos lumina lumii, pg. 165, engl.

b. Ce avertisment ar trebui să ne însuşim din greşeala iudeilor? Psalmii 81:11-13; 1Petru 2:6-8.

Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! (Psalmii 81:11-13).

Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. (1 Petru 2:6-8).

Aveţi grijă să nu se strecoare cumva mulţumirea de sine şi să lucraţi în propria voastră putere mai degrabă decât în spiritul şi puterea Domnului vostru.” Ibid., pg. 493, engl.

Vineri 23 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În ce fel accentuează Biblia credincioşia lui Moise?

2. În ce fel a dat mărturie Isus despre credincioşia Sa în săvârşirea lucrării lui Dumnezeu?

3. De ce depind succesul în această viaţă şi dobândirea vieţii veşnice?

4. De ce a instituit Hristos o preoţie sfântă şi un templu spiritual în „pustia” acestei lumi?

5. Ce avertisment, dacă este luat în considerare, ne ajută să nu repetăm greşeala evreilor?