Lecţia 2. Hristos descoperit în Vechiul Testament

„Toţi prorocii mărturisesc despre El [Isus din Nazaret]” (Faptele Apostolilor 10: 43).

„Era necesar ca [ucenicii] să înţeleagă în ce fel misiunea lui [Hristos] fusese prezisă prin toate simbolurile şi profeţiile Vechiului Testament. Pe acestea trebuia să se bazeze credinţa lor.” - The Story of Jesus, pg. 163.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pg. 212, 213; 796-799, engl.

Duminică 3 iulie

1. O MARE BINECUVÂNTARE – UNDE?

a. Ce importanţă a dat Isus Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum se găseşte el în Vechiul Testament? Luca 11:28; 24:25–27. De ce? Matei 4:4.

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” (Luca 11:28).

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:25–27).

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4).

„În învăţăturile Sale, în timp ce Se afla personal printre oameni, Isus a îndreptat minţile acestora spre Vechiul Testament. El le-a spus iudeilor: ‘Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine’. (Ioan 5:39). La acel moment cărţile Vechiului Testament erau singura parte a Bibliei care exista.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 367, engl.

b. Ce mustrare, dată iudeilor, se adresează de asemenea şi creştinului cu numele care alege să dispreţuiască sau să ignore scrierile Vechiului Testament? Marcu 12:24; Luca 16:31; Ioan 5:38–40, 45–47.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? (Marcu 12:24).

Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16:31).

…şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! (Ioan 5:38–40).

Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:45–47).

„Evreii deţineau Scripturile şi considerau că simpla cunoştinţă exteroară a cuvântului le asigura viaţa veşnică. Dar Isus a spus: ‘Cuvântul Lui nu rămâne în voi’ (Ioan 5:38). Respingându-L pe Hristos din Cuvântul Său, L-au respins şi ca persoană….

„Conducătorii evrei studiaseră învăţăturile profeţilor cu privire la împărăţia lui Mesia; dar ei făcuseră aceasta, nu din dorinţa sinceră de a cunoaşte adevărul, ci cu scopul de a găsi dovezi care să le sprijine speranţele ambiţioase.” Hristos lumina lumii, pg. 212, engl.

Luni 4 iulie

2. AFIRMAŢIILE PROFEŢILOR

a. Ce a spus Dumnezeu, prin Moise, despre venirea lui Isus, Mântuitorul promis? Deuteronom 18:15–19.

Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el! Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.” Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este bine. Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. (Deuteronom 18:15–19).

„Moise, aproape la încheierea lucrării sale de conducător şi învăţător al lui Israel, a profetizat în mod lămurit despre Mesia care urma să vină. ‘Domnul Dumnezeul tău’, a declarat el către adunarea mulţimilor lui Israel, ‘îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el’. Şi Moise i-a asigurat pe izraeliţi că Însuşi Dumnezeu îi descoperise aceasta în timp ce se aflase pe Muntele Horeb…[Deuteronom 18:15, 18 citat].” Istoria faptelor apostolilor, pg. 222, engl.

b. Cum au accentuat Petru şi Pavel importanţa studierii scrierilor profeţilor din Vechiul Testament? Faptele Apostolilor 3:22–24; 2 Petru 3:2; Efeseni 2:20.

În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.” Deasemenea toţi proorocii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea. (Faptele Apostolilor 3:22–24).

…ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. (2 Petru 3:2).

…fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. (Efeseni 2:20).

c. Ce este necesar pentru a înţelege în mod corect Scripturile? Ioan 16:13.

Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13).

„Singura modalitate prin care noi putem dobândi o concepţie mai bună despre adevăr este prin păstrarea unei inimi sensibilizate şi supuse Duhului lui Hristos. Sufletul trebuie curăţat de înfumurare şi mândrie, trebuie golit de tot ceea ce l-a ţinut captiv, iar Hristos trebuie să domnească în el.” Hristos lumina lumii, pg. 494, engl.

„Trebuie să avem respect sfânt faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să arătăm respect faţă de volumul tipărit, să nu-l folosim niciodată într-un mod familiar şi nici să nu-l luăm în mână în mod uşuratic. Scriptura nu ar trebui niciodată citată în glumă sau parafrazată pentru a da naştere unei vorbe de duh.” Educaţia, pg. 244, engl.

„Scriptura trebuie comparată cu scriptura. Trebuie să existe cercetare atentă şi meditaţie însoţită de rugăciune…

Biblia nu ar trebui studiată niciodată fără rugăciune. Înainte de a-i deschide paginile ar trebui să cerem iluminarea Duhului Sfânt şi aceasta ne va fi dată… Isus ne va vedea… în locul secret de rugăciune dacă Îl vom căuta pentru lumina de care avem nevoie să cunoaştem ce este adevăr.” Calea către Hristos, pg. 90, 91, engl.Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2011 12

Marţi 5 iulie

3. DE EL SĂ ASCULTAŢI

a. De ce explică Hristos scrierile Vechiului Testament? Luca 24:27, 44, 45.

Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:27).

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. (Luca 24:44, 45).

„Adesea în timp ce [Isus] prezenta Scripturile Vechiului Testament şi arăta împlinirea lor în El şi lucrarea Lui de ispăşire, [ucenicii] erau treziţi de Duhul Său şi ridicaţi într-o atmosferă cerească. Ei aveau o înţelegere mai clară a adevărurilor spirituale rostite de profeţi decât avuseseră scriitorii iniţiali. După aceea ei urmau să citească Scripturile Vechiului Testament nu ca pe nişte doctrine ale cărturarilor şi fariseilor, nu ca vorbe ale unor înţelepţi decedaţi, ci ca pe o nouă descoperire de la Dumnezeu.” Hristos lumina lumii, pg. 494, engl.

b. De când vorbeşte Hristos omenirii? Fapte 3:20, 21; 1 Petru 1:10, 11. De unde ne vorbeşte astăzi – şi de ce am fi înţelepţi să ascultăm de vocea Sa? Evrei 12:25, 26.

…şi să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. (Fapte 3:20, 21).

Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. (1 Petru 1:10, 11).

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încăodată nu numai pământul, ci şi cerul”. (Evrei 12:25, 26).

„Nu sunt mulţi, chiar şi printre conducătorii religioşi, cei care îşi învârtoşează inimile împotriva Duhului Sfânt făcând să fie imposibil pentru ei să recunoască vocea lui Dumnezeu? Nu resping ei cuvântul lui Dumnezeu?” Ibid., pg. 213, engl.

c. Isus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu după cum este menţionat în Ioan 1:1 şi Apocalipsa 19:13. Ce se va întâmpla cu aceia care refuză să asculte şi să se predea voinţei Sale? Faptele Apostolilor 3:23; Evrei 2: 2, 3.

„Dumnezeu spune, ‘Fiule dă-mi inima ta’. Vei refuza să-I dai ceea ce este fără valoare şi este deja a Lui – ceea ce nu-I poţi refuza fără să aduci ruină asupra sufletului tău? El îţi cere inima; dă-I-o, este proprietatea Lui. El îţi cere puterea intelectuală; dă-I-o, este a Lui împrumutată ţie pe încredere. El îţi cere banii; sunt ai Lui, dă-I-i, ‘Voi nu sunteţi ai voştri, ci aţi fost cumpăraţi cu un preţ’.

Domnul Isus îţi cere să-I serveşti. El te iubeşte. Dacă te îndoieşti de dragostea Lui, priveşte la Calvar. Lumina care se reflectă de la cruce îţi arată mărimea acelei iubiri pe care nici o limbă nu o poate descrie. ‘Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte’. Noi trebuie ca prin studiu sârguincios să ajungem să cunoaştem bine poruncile lui Dumnezeu; şi apoi să dovedim că suntem fiii şi fiicele Lui ascultătoare.” The Youth’s Instructor, 5 Ianuarie, 1887, engl.Lecţii

Miercuri 6 iulie

4. HRISTOS DESCOPERIT ÎN VECHIUL TESTAMENT

a. Prin ce simboluri şi nume a fost descoperit Isus în Vechiul Testament? Isaia 9:6; Ieremia 23:6; Hagai 2:7.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6).

În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:6).

…voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umplea de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:7).

• Sămânţa lui Avraam: Geneza 22:18; Galateni 3:16.

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:18).

Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale” adică Hristos. (Galateni 3:16).

• Scara lui Iacov: Geneza 28:12; Ioan 1:51.

Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. (Geneza 28:12).

Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.” (Ioan 1:51).

• Adevăratul Miel pascal: Exodul 12:3, 11, 46; Ioan 19:36; 1 Corinteni 5:7.

Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. (Exodul 12:3).

Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci Sunt Paştele Domnului. (Exodul 12:11).

Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi nici un os. (Exodul 12:46).

Aceste lucruri s-au întâmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.” (Ioan 19:36).

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi Sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. (1 Corinteni 5:7).

• Şarpele înălţat: Numeri 21:4–9; Ioan 3:14.

Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a perdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.” Moise a făcut un şarpe din aramă, şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele din aramă, trăia. (Numeri 21:4–9).

Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului… (Ioan 3:14).

• Stânca: Exodul 17:6; Numeri 20:8; 1 Corinteni 10:1–4.

Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţîşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel. (Exodul 17:6).

„Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” (Numeri 20:8).

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească, şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. (1 Corinteni 10:1–4).

• Pâinea Vieţii: Ioan 6:31–35.

Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pânea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa”. „Doamne” I-au zis ei „dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: „Eu Sunt Pânea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. (Ioan 6:31–35).

• Steaua: Numeri 24:17; Matei 2:1, 2.

Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set. (Numeri 24:17).

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:1, 2).

• Piatra din capul unghiului: Psalmii 118:22; Matei 21:42–44; Efeseni 2:20.

Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. (Psalmii 118:22).

Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?” De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” (Matei 21:42–44).

…fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. (Efeseni 2:20).

b. Care a fost ultimul profet care a profetizat despre Mesia cel făgăduit? Matei 3:1, 11, 12; 11:13; Luca 16:16. Ce afirmaţie a lui Ioan indică spre împlinirea finală a tuturor profeţiilor referitoare la venirea Mântuitorului? Ioan 1:29.

În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia în pustia Iudeii. (Matei 3:1).

…cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grînar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. (Matei 3:11, 12).

Căci până la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea. (Matei 11:13).

Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. (Luca 16:16).

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

„Poporul a privit cu veneraţie şi admiraţie la Cel ce tocmai fusese declarat Fiul lui Dumnezeu. Ei fuseseră adânc mişcaţi de cuvintele lui Ioan. El le vorbise în numele lui Dumnezeu. Ei îl ascultaseră zi de zi în timp ce le mustra păcatele şi, zi de zi, convingerea că el era un trimis al cerului devenise tot mai puternică. Dar cine era Acesta mai mare decât Ioan Botezătorul? Nimic din îmbrăcămintea şi purtarea Sa nu-L arăta a fi de rang înalt. Părea să fie o persoană simplă, îmbrăcată asemenea lor în veşmintele umile ale celor săraci….

Isus a venit în sărăcie şi umilinţă ca să poată fi atât exemplul cât şi răscumpărătorul nostru. Dacă ar fi venit cu fastul unui rege, cum ne-ar mai fi putut învăţa umilinţa? Cum ar fi putut prezenta adevăruri atât de usturătoare precum cele din Predica de pe Munte? Unde s-ar mai fi găsit speranţă pentru cei de jos dacă Isus ar fi venit între oameni asemenea unui rege?” Hristos lumina lumii, pg. 137, 138, engl.

Joi 7 iulie

5. DOI ÎNVĂŢĂTORI

a. Pe lângă cele zece porunci, scrise de Hristos (Exodul 24:12) şi aşezate în chivot (Exodul 31:18; Deuteronom 10:5), iudeii mai aveau un cod de legi (legile ceremoniale, civile şi sanitare) date prin Moise şi aşezate lângă chivot (Deuteronom 31:26). Care era scopul legii jertfelor (Leviticul 7:37; Evrei 10:1, 6, 8, 11)? Galateni 3: 21-24. De ce s-a sfârşit cu aceasta la cruce? Evrei 10:12-14.

Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table din piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţarea lor.” (Exodul 24:12).

Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. (Exodul 31:18).

M-am întors apoi şi m-am pogorât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, şi ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul. (Deuteronom 10:5).

„Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. (Deuteronom 31:26).

Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţumire. (Leviticul 7:37).

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1).

…n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. (Evrei 10:6).

După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege). (Evrei 10:18).

Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele. (Evrei 10:11).

Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. (Galateni 3: 21-24).

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce Sunt sfinţiţi. (Evrei 10:12-14).

„Hristos a stat la baza întregii organizări a evreilor. Moartea lui Abel s-a datorat refuzului lui Cain de a accepta planul lui Dumnezeu în şcoala ascultării, acela de a fi mântuit prin sângele lui Isus Hristos, reprezentat prin jertfele care indicau la Hristos…. Această întreagă ceremonie a fost proiectată de Dumnezeu, iar Hristos a devenit temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării Sale ca învăţător pentru a-l face pe omul păcătos să arate respect faţă de Hristos.” Selected Messages, vol. 1, pg. 233, engl.

b. În ce fel lucrează încă legea morală a lui Dumnezeu (cele zece porunci) ca educator pentru a-i aduce pe păcătoşi la Hristos? Galateni 3:24.

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. (Galateni 3:24).

Notă editorială: „Hristos este sfârşitul [în greacă telos: scop, obiectiv, ţintă: Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible] legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea” (Romani 10:4). Comparaţi alte versete în care cuvântul grec telos este tradus prin „sfârşit” cum ar fi 1 Timotei 1:5; Iacov 5:11; 1 Petru 1:9.

„Ce lege este învăţătorul care ne aduce la Hristos? Eu răspund: atât legea ceremonială cât şi codul moral al celor zece porunci…

Legea [morală] ne descoperă păcatul, ne face să simţim nevoia de Hristos şi de a ne găsi refugiu la El.” Ibid., pag. 233, 234, engl.

Vineri 8 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce a declarat Hristos despre scrierile Vechiului Testament?

2. Îndrumaţi de Duhul lui Dumnezeu, care va fi atitudinea noastră cu privire la Cuvântul Său?

3. În ce sens vorbeşte Hristos atât în Noul cât şi în Vechiul Testament?

4. În ce moduri S-a descoperit Hristos în timpul Vechiului Testament?

5. Explicaţi conceptul de învăţător.