- Lecţia 1. Mielul lui Dumnezeu
- Lecţia 13. Reconstruirea templului lui David
- Lecţia 12. Două lucrări diferite ale legii
- Lecţia 11. Cele două legăminte
- Lecţia 10. Sfânt şi nesfânt
- Lecţia 9. Zapisul desfiinţat la cruce
- Lecţia 8. Adevărata păzire a Sabatului restabilită
- Lecţia 7. Hristos este Domn al Sabatului
- Lecţia 6. Părtaşi ai naturii divine
- Lecţia 5. Hristos, singura Cale
- Lecţia 4. Hristos Mântuitorul nostru
- Lecţia 3. Hristos, Temelia +(Salvat prin har)
- Lecţia 2. Hristos descoperit în Vechiul Testament
Lecţia 5. Hristos, singura Cale
„Hristos este veriga de legătură dintre Dumnezeu şi om.” Harul uimitor al lui Dumnezeu, pg. 85, engl.
Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 662-668, engl.
Duminică 24 iulie
1. SINGURA CALE
a. Ce a descoperit Hristos ca fiind singura cale de acces la Dumnezeu Tatăl? Ioan 14:6. Care este adevăratul crez al tuturor creştinilor cu privire la acest punct? Fapte 4:12; 1 Timotei 2:5.
Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6).
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. (Fapte 4:12).
Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:5).
„Nu sunt multe căi spre ceruri. Nimeni nu-şi poate alege propriul drum….[Hristos] a fost calea pe vremea lui Adam, atunci când Abel a adus înaintea lui Dumnezeu sângele mielului înjunghiat care reprezenta sângele Mântuitorului. Hristos a fost calea prin care patriarhii şi profeţii au fost mântuiţi. El este singura cale prin care putem avea acces la Dumnezeu.” Hristos lumina lumii, pg. 663, engl.
b. Ce responsabilităţi aşază Dumnezeu asupra acelora care ştiu care este calea spre mântuire? Faptele Apostolilor 17:16; 18:26; 1 Corinteni 2:2.
Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. (Faptele 17:16).
A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu. (Faptele 18:26).
Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit. (1 Corinteni 2:2).
„Dumnezeu Se bazează pe cei care ştiu calea pentru a o arăta şi celorlalţi. El a încredinţat oamenilor comoara adevărului Său…. Evlavia interioară se va da pe faţă prin acţiunile exterioare. Avem nevoie de acel caracter care va arăta altora că am învăţat la şcoala lui Hristos şi copiem modelul care ne-a fost dat. Vrem o inimă care nu se umflă de mândrie, o minte care nu se concentrează pe sine. Fiecare ar trebui să aibă o dorinţă permanentă de a aduce binecuvântarea asupra altora. Dumnezeu remarcă eforturile noastre umile; ele sunt preţioase în ochii Săi.” Mărturii, vol.5, pg. 568, engl.
Luni 25 iulie
2. SINGURUL VINDECĂTOR
a. În ce fel Şi-a exprimat Hristos dragostea pentru fiinţele omeneşti? Ioan 10:14, 15.
Eu Sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. (Ioan 10:14, 15).
„Sufletul care s-a predat pe sine lui Hristos este mai preţios în ochii Săi decât întreaga lume. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia calvarului chiar şi numai pentru ca o singură persoană să fie mântuită în împărăţia Sa. El nu-l va părăsi niciodată pe cel pentru care a murit. El îi va prinde cu tărie pe urmaşii Săi atât timp cât ei nu vor alege să-L părăsească.” Hristos lumina lumii, pg. 483, engl.
b. Ce lecţie a vrut Hristos să-i înveţe pe copiii lui Israel prin şarpele de aramă ridicat în pustie? Ioan 3:14, 15; 12:32.
Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:14, 15).
Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. (Ioan 12:32).
„Înălţarea şarpelui de aramă urma să-l înveţe pe Israel o lecţie importantă. Ei nu puteau să scape singuri de efectul mortal al otrăvii din rănile lor. Doar Dumnezeu putea să-i vindece. Însă lor li se cerea să-şi arate credinţa în măsura luată de El. Ei trebuia să privească pentru a trăi. Dumnezeu primea credinţa lor, şi, ei îşi dovedeau credinţa privind la şarpe. Ei ştiau că şarpele în sine era lipsit de putere, dar el era un simbol al lui Hristos.” Patriarhi şi profeţi, pg. 430, engl.
c. Cum a accentuat Ieremia incapacitatea noastră de a ne mântui singuri? Ieremia 13:23.
Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care Sunteţi deprinşi să faceţi răul? (Ieremia 13:23).
d. În ce fel a repetat Hristos aceeaşi lecţie în timp ce era pe pământ? Ioan 15:5 (ultima parte).
…Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5 (ultima parte)).
„Noi avem nevoie de Hristos în fiecare moment. Avem nevoie să privim în sus şi să studiem caracterul Său. Ce ar fi făcut Hristos dacă ar fi fost în locul meu? – ar trebui să fie măsura în împlinirea datoriei noastre…
Cuvântul descoperit este fotografia pe care o avem cu Hristos. Lumea poate fi scoasă din sufletul nostru doar umplând sufletul cu Hristos.” The Upward Look, pg. 258.
Marţi 26 iulie
3. SINGURUL VINDECĂTOR (CONTINUARE)
a. Ce profeţie care indica spre Mesia cel făgăduit au ignorat conducătorii poporului? Isaia 53:3-5; Matei 9:11, 13. De cine depind în întregime sufletele bolnave de păcat pentru a fi vindecate? Psalmii 103:2, 3; 147:3.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5).
Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9:11, 13).
Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale… (Psalmii 103:2, 3).
…tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. (Psalmii 147:3).
„Sunt mii cei care suferă astăzi de boli fizice…. Povara păcatului, cu tulburările aduse şi dorinţele neîmplinite, stă la temelia bolilor lor. Ei nu vor putea găsi eliberare până nu vor veni la Cel care vindecă sufletul. Pacea pe care doar El poate s-o dea, va transmite vigoare minţii şi va vindeca trupul.” Hristos lumina lumii, pg. 270, engl.
„Domnul Isus Hristos va vindeca infirmităţile şi slăbiciunile noastre. Suntem proprietatea Lui. Suntem ai Lui prin creaţie şi răscumpărare. Cu toţii trebuie să fim uniţi în El. El este singura sursă a vindecării noastre. Orice putere de refacere vine de la El. El a deschis un izvor ‘locuitorilor Ierusalimului pentru păcat şi necurăţie’. El ne face fiecăruia invitaţia să venim şi să fim vindecaţi; şi să bem din apa vieţii. Să nu avem încredere în noi înşine, ci în Isus.” The Upward Look, pg. 141.
b. Ce solie, predicată de Isaia înainte de captivitatea asiriană, şi-a găsit o a doua aplicare în zilele lui Hristos? Isaia 6:9-11; Matei 13:13-15. În ce fel se aplică aceasta şi în zilele noastre?
El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot… (Isaia 6:9-11).
De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” (Matei 13:13-15).
„Fariseii pretindeau că sunt sănătoşi din punct de vedere spiritual şi, în consecinţă, nu aveau nevoie de medic, în timp ce îi priveau pe vameşi şi pe neamuri ca pierind din cauza bolilor sufletului. În consecinţă, nu era lucrarea Sa de medic să meargă chiar la clasa care avea nevoie de ajutorul Său?
Însă, deşi fariseii aveau o opinie atât de bună despre ei înşişi, ei se aflau de fapt într-o stare mai rea decât cei pe care îi dispreţuiau.” Hristos lumina lumii, pg. 275, engl.
„Acelaşi spirit care exista pe vremea lui Hristos există şi astăzi. Mântuitorul este forţat să reţină binecuvântările pe care tânjeşte să le reverse, din cauza dispreţului arătat de oamenii care dovedesc prin vieţile lor că resping orice avertisment, orice rugăminte şi orice efort făcut pentru mântuirea lor. Ei nu cunosc ziua cercării lor. Ei dispreţuiesc dovezile lucrării lui Dumnezeu şi, istoria se repetă.” The Paulson Collection, pg. 11.
Miercuri 27 iulie
4. SINGURA TEMELIE A PĂCII
a. De ce este Hristos singurul care poate da pacea? Isaia 9:6; Ioan 14:27.
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6).
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. (Ioan 14:27).
„[Ioan 14:27 citat] Aceasta nu este pacea care decurge din conformarea cu lumea. Hristos nu a dobândit niciodată pacea prin compromis cu răul. Pacea pe care Hristos a lăsat-o ucenicilor Săi este mai degrabă una interioară decât una exterioară şi ea urma să rămână cu martorii Săi prin conflicte şi încercări.” Istoria faptelor apostolilor, pg. 84, engl.
b. Înainte a de avea pace cu noi înşine trebuie să avem pace cu Dumnezeu. În ce fel? Romani 5:1.
Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. (Romani 5:1).
„Hristos este ‘Prinţul Păcii’ (Isaia 9:6), şi este misiunea Lui aceea de a restaura pe pământ şi în cer pacea pe care a distrus-o păcatul. [Romani 5:1 citat.] Oricine consimte să renunţe la păcat şi să-şi deschidă inima la dragostea lui Hristos, devine un părtaş al acestei păci cereşti.
Nu există o altă temelie pentru pace în afară de aceasta. Harul lui Hristos, primit în inimă, îmblânzeşte ura; face să înceteze lupta şi umple sufletul cu dragoste. Cel care are pace cu Dumnezeu şi cu semenii săi nu poate fi nefericit. În inima sa nu se va afla invidie; bănuielile nu-şi vor găsi locul acolo; ura nu va putea exista.” Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pg. 27, 28, engl.
c. În ce fel este evanghelia atât o solie de pace cât şi o sabie? Luca 2:13, 14; Matei 10:34.
Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:13, 14).
Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. (Matei 10:34).
„Evanghelia este o solie a păcii. Creştinismul este un sistem care, dacă ar fi primit şi împlinit, ar răspândi pace, armonie şi fericire pe tot pământul. Religia lui Hristos îi va uni într-o frăţietate strânsă pe toţi cei care acceptă învăţăturile ei. Misiunea lui Hristos a fost aceea de a-i împăca pe oameni cu Dumnezeu şi, în felul acesta şi pe unii cu alţii. Însă cea mai mare parte a lumii se află sub stăpânirea lui Satana, cel mai aprig duşman al lui Hristos. Evanghelia le prezintă acestora principiile vieţii, care sunt cu totul opuse obiceiurilor şi dorinţelor lor şi ei se ridică la luptă împotriva ei. Ei urăsc curăţia care le descoperă şi le condamnă păcatele, şi ei îi persecută şi distrug pe aceia care obişnuiesc să stăruie de ei prezentându-le afirmaţiile ei drepte şi sfinte. Din acest punct de vedere – datorită adevărurilor solemne pe care le aduce, dând naştere şi la ură şi luptă – evanghelia este numită sabie.” Marea luptă, pg. 47, engl.
Joi 28 iulie
5. NICI O ALTĂ POSIBILITATE
a. Care este singura cale prin care păcătoşii pot deveni fii şi fiice ale lui Dumnezeu? Ioan 1:12, 13; Romani 8:14.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:12, 13).
Căci toţi cei ce Sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu Sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14).
„[1 Petru 1:18, 19 citat.] Prin această simplă hotărâre de a crede în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naştere unei vieţi noi în inima ta. Eşti asemenea unui copil născut în familia lui Dumnezeu şi El te iubeşte la fel ca pe Fiul Său.” Calea către Hristos, pg. 52, engl.
b. Care este singura condiţie pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu? Matei 5:20. Ce i-a explicat Isus lui Nicodim? Ioan 3:3, 5, 7; Galateni 6:15. Ce înseamnă să fii născut din Duhul?
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20).
3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. (Ioan 3:3, 5, 7).
Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. (Galateni 6:15).
„În timp ce vântul în sine nu se poate vedea, el produce efecte care se văd şi se simt. La fel, lucrarea Duhului asupra sufletului se va da pe faţă în orice faptă a aceluia care a simţit puterea Sa salvatoare. Când Duhul lui Dumnezeu pune stăpânire pe inimă, el transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt îndepărtate, faptele rele sunt abandonate; dragostea, umilinţa şi pacea înlocuiesc mânia, invidia şi lupta. Bucuria ia locul tristeţii şi înfăţişarea reflectă lumina cerului.” Hristos lumina lumii, pg. 173, engl.
c. În ce fel a exprimat Isus acelaşi lucru, dar prin alte cuvinte, într-o ocazie diferită? Matei 9:16.
Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea. (Matei 9:16).
„Viaţa creştinului nu este o modificare sau o îmbunătăţire a celei vechi, ci este o transformare a firii. Este o moarte faţă de sine şi păcat, este cu totul o viaţă nouă. Această schimbare poate fi produsă doar prin lucrarea profundă a Duhului Sfânt.” Idem., pg. 172, engl.
Vineri 29 iulie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Cum este posibil accesul la Dumnezeu fără intermediari omeneşti?
2. Explicaţi cum se armonizează Ioan 15:5 u.p. şi Filipeni 4:13.
3. Explicaţi Matei 9:11, 12.
4. Cum se armonizează Matei 10:34 şi Ioan 14:27?
5. În ce fel pot păcătoşii să devină fii şi fiice ale lui Dumnezeu?