Lecţia 6. Părtaşi ai naturii divine

„Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:14).

„În dragostea Sa infinită [Dumnezeu] a acordat oamenilor privilegiul de a deveni părtaşi ai naturii divine.” Sfaturi pentru isprăvnicie, pg. 23, engl.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pg. 172-176, engl.

Duminică 31 iulie

1. SLAVA VECHII DISPENSAŢIUNI

a. Ce ar trebui să învăţăm din modul în care Moise a devenit părtaş al naturii divine? Exodul 33:18-20; 34:4-8, 28, 35; 2 Corinteni 3:18.

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” (Exodul 33:18-20).

Moise a tăiat două table din piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table din piatră. Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat. (Exodul 34:4-8).

Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci. (Exodul 34:28).

Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul. (Exodul 33:35).

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18).

„Mulţi dintre fraţii şi surorile noastre nu-şi dau seama de lucrurile minunate care pot fi descoperite în legea lui Dumnezeu. Ei nu au privit cu atenţie ceea ce i s-a descoperit lui Moise….

Lui Moise, caracterul lui Dumnezeu i-a fost descoperit ca slava Lui. Într-un mod asemănător, noi privim slava lui Hristos, privind la caracterul Său.” Manuscript Releases, vol. 9, pg. 296.

„Lumina care strălucea de pe Calvar, cu nimic mai prejos decât slava legii lui Dumnezeu, a fost cea care a produs o asemenea strălucire pe faţa lui Moise.” Patriarhi şi profeţi, pg. 330, engl.

b. De ce a fost poporul înspăimântat de faţa lui Moise? Exodul 34:30.

Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el. (Exodul 34:30).

„[Poporul Israel] nu a putut suporta lumina cerească, aceea care, dacă ei ar fi fost ascultători de Dumnezeu, i-ar fi umplut de bucurie. În vinovăţie este teamă. Sufletul fără păcat nu va dori să se ascundă de lumina cerului.” Ibid.

Luni 1 august

2. SLAVA NOII DISPENSAŢIUNI

a. În ce fel trebuie să împărtăşim experienţa lui Moise, devenind părtaşi cu Hristos? Evrei 3:14; Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16 (ultima parte).

Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. (Evrei 3:14).

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus. (Filipeni 2:5).

… Noi însă avem gândul lui Hristos. (1 Corinteni 2:16 (ultima parte)).

„Slava reflectată pe chipul lui Moise ilustrează binecuvântările ce urmează să fie primite de poporul lui Dumnezeu care păzeşte porunca Lui prin mijlocirea lui Hristos. Ea dovedeşte faptul că, cu cât comuniunea noastră cu Dumnezeu este mai strânsă, şi cu cât cunoaşterea pe care o avem cu privire la cerinţele Sale este mai clară, cu atât mai pe deplin ne vom asemăna cu chipul divin şi vom fi mai pregătiţi să devenim părtaşi ai naturii divine.” Patriarhi şi profeţi, pg. 330, engl.

b. Ce se va întâmpla pe măsură ce vom privi la slava lui Dumnezeu? 2 Corinteni 3:18; 4:6.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18).

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4:6).

„Mii de oameni L-au aşezat pe Domnul înaintea lor şi, privindu-L, au fost schimbaţi în acelaşi chip.” Parabolele Domnului, pg.133, 134, engl.

„Păcatul este cel care întunecă minţile noastre şi ne slăbeşte înţelegerea. Pe măsură ce păcatul este scos afară din inimile noastre, lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu prin Isus Hristos, explicând cuvântul Său şi reflectându-se de pe feţele noastre, tot mai pe deplin îl va proclama ‘plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie’. (Exodul 34:6).

În lumina Sa vom vedea lumina până când mintea, inima şi sufletul sunt transformate după chipul sfinţeniei Sale….

Pe măsură ce se stăruieşte asupra bunătăţii Sale, a milei Sale şi a dragostei Sale, înţelegerea adevărului va fi din ce în ce mai clară; dorinţa de puritate a inimii şi curăţie a gândului va fi tot mai înaltă şi mai sfântă…. Adevărul este atât de întins, de vast, de adânc, de larg, încât eul nu se mai vede. Inima este înmuiată şi transformată în umilinţă, bunătate şi dragoste.” Mărturii, vol. 8, pag. 322, engl.

c. În ce fel se va vedea această experienţă cu o putere specială în zilele de pe urmă? Apocalipsa 18:1.

După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. (Apocalipsa 18:1).

„Servii lui Dumnezeu cu feţele luminate şi strălucind de sfântă consacrare, vor merge în grabă din loc în loc pentru a proclama [marea lucrare a evangheliei] solia din cer.” Marea luptă, pg. 612, engl.

Marţi 2 august

3. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN NOI

a. Daţi exemple practice, arătând modul în care trebuie să contemplăm slava lui Hristos. Coloseni 3:1, 2; Filipeni 4:8. Pe măsură ce mintea noastră stăruie asupra Domnului, cum lucrează Duhul Sfânt în noi?

Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1, 2).

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. (în Hristos Filipeni 4:8).

„Duhul Sfânt, Mângâietorul, pe care Isus a spus că urma să-L trimită în lume, este Cel care schimbă caracterele noastre după chipul lui Hristos; când aceasta se realizează, noi reflectăm, ca într-o oglindă, slava Domnului. Şi anume, caracterul celui care priveşte astfel la Hristos seamănă foarte mult cu cel al Lui, aşa încât cel care priveşte la el vede caracterul lui Hristos strălucind ca reflectat într-o oglindă. Imperceptibil pentru noi, suntem schimbaţi zi de zi de la voinţa şi modul nostru de vieţuire la voinţa şi modul de vieţuire al lui Hristos, în frumuseţea caracterului Său. Astfel creştem şi reflectăm în mod inconştient chipul Său.” In Heavenly Places, pg. 337.

b. Ce realizează, cu consimţământul şi cooperarea noastră, Duhul Sfânt în noi ? Romani 8:11–13; 2 Tesaloniceni 2:13.

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. (Romani 8:11–13).

Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. (2 Tesaloniceni 2:13).

„Sfinţirea sufletului prin lucrarea Duhului Sfânt este implantarea naturii lui Hristos în omenesc. Religia evangheliei este Hristos în viaţă – un principiu viu şi activ. Ea este harul lui Hristos descoperit în caracter şi exprimat în fapte bune. Principiile evangheliei nu pot fi detaşate de nici un domeniu al vieţii practice. Fiecare domeniu al experienţei şi muncii unui creştin trebuie să fie o reprezentare a vieţii lui Hristos.” Parabolele Domnului, pg. 384, engl.

„Lucrarea de dobândire a mântuirii este una de cooperare, o acţiune comună. Trebuie să existe cooperare între Dumnezeu şi păcătosul pocăit. Aceasta este necesară pentru formarea de principii drepte de caracter. Omul trebuie să facă eforturi serioase pentru a birui ceea ce-l împiedică să ajungă la desăvârşire. Însă el este cu totul dependent de Dumnezeu pentru reuşită. Doar efortul omenesc nu este suficient. Fără ajutorul puterii divine este inutil. Lucrează şi Dumnezeu şi omul. Împotrivirea la ispită trebuie să vină de la om, care trebuie să-şi procure puterea de la Dumnezeu.” Istoria Faptelor Apostolilor, pg. 482, engl.

Miercuri 3 august

4. CE ESTE ADEVĂRUL?

a. Care estre adevărul prin care suntem sfinţiţi? Ioan 14:6; 17:17, 19; Psalmii 119: 142.

Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6).

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17).

Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. (Ioan 14:19).

Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. (Psalmii 119: 142).

„Hristos, caracterul şi lucrarea Sa, este totul în tot în ce priveşte adevărul. El este lanţul pe care sunt prinse nestematele doctrinei. În El se găseşte întregul sistem al adevărului.

Cei care umblă în ascultare vor şti ce este adevărul…. Pentru a cunoaşte adevărul noi trebuie să fim dispuşi să ascultăm. Cei care iubesc lumea nu sunt dispuşi să renunţe la planurile lor pentru planurile lui Hristos. Ei umblă în întuneric, neştiind încotro merg.

Lumina preţioasă a adevărului luminează cărarea oricui o caută.” Înalta noastră chemare, pg. 16, engl.

Dumnezeu se întinde să prindă mâna credinţei noastre pentru a o îndrepta să se prindă cu putere de divinitatea lui Hristos, pentru ca noi să ajungem la desăvârşirea de caracter.

Hristos ne-a arătat cum se realizează aceasta. Prin ce mijloace a biruit El în lupta cu Satan? Prin cuvântul lui Dumnezeu.” Hristos lumina lumii, pg. 123, engl.

b. În ce fel vine Hristos la noi (cu legea lui Dumnezeu sau fără ea)? Psalmii 40:7,8. Ce cere El de la noi? Luca 11:28; Matei 22:36-40; Evrei 5:9.

Atunci am zis: „Iată-mă că vin! în sulul cărţii este scris despre mine vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:7,8).

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” (Luca 11:28).

„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” (Matei 22:36-40).

Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. (Evrei 5:9).

„Legea cere ascultare desăvârşită. ‘Cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate’. (Iacov 2:10). Nici una dintre cele zece porunci nu poate fi încălcată fără a-I fi necredincioşi Dumnezeului cerului. Cea mai mică îndepărtare de la cerinţele ei, datorată neglijării sau încălcării ei cu voia, este păcat; şi fiecare păcat îl lasă pe păcătos pradă mâniei lui Dumnezeu. Ascultarea a fost singura condiţie prin care vechiul Israel urma să primească împlinirea făgăduinţelor care-i transformau în poporul privilegiat al lui Dumnezeu; ascultarea de acea lege va aduce astăzi binecuvântări la fel de mari persoanelor şi naţiunilor după cum ar fi adus evreilor.

Ascultarea de lege este esenţială, nu doar pentru mântuirea noastră, ci şi pentru fericirea noastră şi pentru fericirea celor cu care intrăm în contact.” Selected Messages, vol. 1, pg. 218, engl.

Joi 4 august

5. BIRUINŢĂ ASUPRA LUMII, FIRII ŞI DIAVOLULUI

a. Având legea lui Dumnezeu în inima Sa (Psalmii 40:8; Ioan 15:10), cum S-a împotrivit Hristos ispititorului? Ioan 14:30.

…vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. (Psalmii 40:8).

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. (Ioan 15:10).

Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine. (Ioan 14:30).

„Nu exista în [Isus] nimic care să răspundă sofismelor Satanei. El nu a consimţit să păcătuiască. Nici măcar printr-un gând nu a dat curs ispitei. Şi noi putem face la fel.” Hristos lumina lumii, pg. 123, engl.

b. Uniţi cu Hristos (Ioan 15:4, 1 Ioan 3:24), cu legea lui Dumnezeu în inimă (Evrei 8:10), în ce fel suntem înarmaţi pentru a ne împotrivi ispitei? Iacov 4:7.

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. Dupăcum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4).

Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat. (1 Ioan 3:24).

Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. (Evrei 8:10).

Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7).

„Omul trebuie să lucreze cu puterea sa omenească, ajutat de puterea divină a lui Hristos, pentru a se împotrivi şi birui indiferent cu ce preţ. Pe scurt, omul trebuie să biruiască aşa cum a biruit Hristos. Şi apoi, prin biruinţa care este privilegiul său să o dobândească prin numele atotputernic al lui Isus, el poate deveni moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos Isus. Situaţia nu ar sta aşa dacă biruinţa ar fi realizată doar de către Hristos. Omul trebuie să-şi facă partea lui; el trebuie să biruiască în dreptul său prin puterea şi harul pe care Hristos i le dă.” Mărturii, vol. 4, pg. 32, 33, engl.

c. Ce descoperă unirea noastră cu Hristos? Galateni 5:22-25; Romani 8:3, 4. Apoi, ce făgăduinţă ne aparţine? Romani 8:16, 17.

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. (Galateni 5:22-25).

Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pământească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:3, 4).

Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:16, 17).

„Acei care biruiesc lumea, firea şi pe diavol vor fi cei care vor avea onoarea să primească sigiliul viului Dumnezeu.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 445, engl.

Vineri 5 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când şi cum S-a manifestat prezenţa divină prin Moise?

2. Cum se va repeta experienţa lui Moise în timpul ploii târzii?

3. Ce arată dacă suntem sau nu plini de Duhul Sfânt?

4. Unde arată Scriptura că nimeni nu-L poate primi cu adevărat pe Hristos şi să respingă legea Sa sau să accepte legea Sa cât timp îl respinge pe El?

5. Ce dovadă îi convinge pe ceilalţi că Duhul lui Hristos locuieşte în noi?