Conţinut

Trimester III, 2011

Lecţia 8. Adevărata păzire a Sabatului restabilită

„De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat” (Matei 12:12).

„ Prin vindecarea mâinii uscate, Isus a condamnat obiceiurile evreilor şi a lăsat ca porunca a patra să rămână aşa cum o dăduse Dumnezeu.” To Be Like Jesus, pg. 145.

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pg. 287-289, engl.

Duminică 14 august

1. DIFERENŢE IMPORTANTE

a. Ce a spus Hristos despre legea morală pe care El a scris-o pe cele două table de piatră? Exodul 24:12; Matei 5:17-20; Luca 16:17.

Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table din piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţarea lor.” (Exodul 24:12).

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:17-20).

Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. (Luca 16:17).

b. În ce fel au dovedit apostolii că aceste Zece Porunci sunt obligatorii în perioada Noului Testament? Romani 3:20, 31; Iacov 2:10-12.

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:20).

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. (Romani 3:31).

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei. (Iacov 2:10-12).

c. Când a fost abolită legea ceremonială, inclusiv sabatele evreieşti anuale? Galateni 3:1, 4:9, 10; Coloseni 2: 14, 16, 17.

O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? (Galateni 3:1).

Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. (Galateni 4:9, 10).

A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

16 Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care Sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2: 14, 16, 17).

„Ne sunt aduse în faţă doar două legi distincte. Una este legea simbolurilor şi a umbrelor, care s-a întins până la vremea lui Hristos şi care a încetat când simbolul a întâlnit realitatea în moartea Sa. Cealaltă este legea lui Iehova şi este la fel de veşnică şi de neschimbat precum tronul Său ceresc. După crucificare, faptul că evreii au continuat să aducă jertfe şi arderi de tot care prefigurau moartea Sa, reprezenta o tăgăduire a lui Hristos. Aceasta spunea lumii că aşteptau să le vină un Răscumpărător şi că nu aveau credinţă în Cel care Şi-a dat viaţa pentru păcatele lumii. Prin urmare legea ceremonială nu a mai rămas în vigoare de la moartea lui Hristos.” The Signs of the Times, 29 Iulie 1886.

d. În loc să aparţină „umbrei lucrurilor viitoare” trecătoare (Coloseni 2:17) şi să indice spre viitor, spre ce indică Sabatul zilei a şaptea din legea morală? Exodul 20:11.

…care Sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:17).

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:11).

Luni 15 august

2. HRISTOS NE-A ÎNVĂŢAT PĂZIREA CORECTĂ A SABATULUI

a. Ce dovadă avem că Isus a arătat ce înseamnă adevărata păzire a Sabatului? Luca 13:11-17.

Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!” „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El. (Luca 13:11-17).

„Hristos obişnuia să-i înveţe pe ucenicii Săi şi pe duşmanii Săi faptul că slujirea lui Dumnezeu este pe primul loc. Scopul lucrării lui Dumnezeu în această lume este răscumpărarea omului; în consecinţă, ceea ce este necesar să se facă în Sabat pentru realizarea acestei lucrări, este în armonie cu legea Sabatului.” Hristos lumina lumii, pg. 285, engl.

b. Ce a vrut să spună Hristos prin: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”? Ioan 5:17. Unde poate fi văzută mâna lui Dumnezeu lucrând fără încetare? Genesa 8:22; Matei 5:45; 6:28-30. Ce ar trebui să învăţăm din învăţămintele date de Hristos fariseilor? Luca 6:7-9.

Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan 5:17).

…cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” (Genesa 8:22).

…ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5:45).

Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6:28-30).

Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului, care avea mâna uscată: „Scoală-te, şi stăi în mijloc.” El s-a sculat, şi a stat în picioare. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” (Luca 6:7-9).

„Să interzică Dumnezeu soarelui să-şi urmeze cursul în Sabat, să-şi oprească razele binefăcătoare să nu mai încălzească pământul şi să nu mai dea hrană vegetaţiei? Trebuie ca sistemul planetar să rămână nemişcat întreaga zi sfântă?...

Dumnezeu nu-Şi poate opri mâna nici măcar pentru o clipă, altfel omul ar slăbi şi ar muri. Şi omul are o lucrare de făcut în această zi. Necesităţile vieţii trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiţi, lipsurile celor în nevoi trebuie asigurate. Cel care neglijează să uşureze suferinţa în Sabat nu va fi considerat fără păcat. Ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu a fost făcută pentru om, şi faptele de milostenie sunt în perfectă armonie cu scopul său. Dumnezeu nu doreşte ca făpturile Sale să sufere nici un ceas de dureri dacă acestea pot fi alinate în ziua de Sabat sau într-o altă zi.

Cerinţele lui Dumnezeu sunt chiar mai mari în ziua Sabatului decât într-o altă zi. Atunci poporul Său îşi lasă ocupaţiile obişnuite şi-şi petrece timpul în meditaţie şi închinare. Ei Îi adresează mai multe rugăciuni în Sabat decât în celelalte zile. Ei solicită atenţia Sa specială. Ei tânjesc după binecuvântările Sale deosebite. Dumnezeu nu aşteaptă să treacă Sabatul înainte de a răspunde la aceste cereri. Lucrarea cerului nu încetează niciodată, şi oamenii nu ar trebui niciodată să se oprească din facerea de bine. Sabatul nu este destinat să fie o perioadă de inactivitate nefolositoare.” Ibid., pg. 206, 207, engl.

Marţi 16 august

3. ÎNVĂŢĂTURILE LUI HRISTOS CONFIRMATE

a. Cum a confirmat Isus învăţăturile Sale cu privire la Sabat când i-a avertizat pe ucenicii Săi ce locuiau în toată Iudeea? Ce aveau să-şi amintească aceştia când urmau să fugă? Matei 24:20.

Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:20).

„[Se citează Matei 24:20]… El, Cel care a creat Sabatul, nu l-a desfiinţat, pironindu-l pe cruce. Sabatul nu a fost anulat şi desfiinţat prin moartea Sa. La patruzeci de ani după crucificarea Sa, încă era considerat sfânt. Timp de patruzeci de ani, ucenicii urmau să se roage ca fuga lor să nu fie într-o zi de Sabat.” Hristos lumina lumii, pg. 630, engl.

b. Ce putem învăţa din modul exemplar în care Hristos a ţinut Sabatul? Matei 12:8-12. Enumeraţi câteva exemple concrete. Isaia 58:13, 14.

Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” Isus a plecat de acolo, şi a intrat în sinagogă.

Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” (Matei 12:8-12).

Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58:13, 14).

„Legea interzice munca de toate zilele în ziua de odihnă a Domnului; truda pentru câştigarea existenţei trebuie să înceteze; nici un fel de muncă ce aduce plăcere lumească sau profit nu este legitimă în acea zi; ci, după cum Dumnezeu Şi-a încetat munca Sa de creaţie, şi S-a odihnit în Sabat şi l-a binecuvântat, la fel omul trebuie să-şi părăsească ocupaţiile vieţii zilnice şi să dedice orele sfinte odihnei sănătoase, închinării şi faptelor sfinte.” Ibid, pg. 207, engl.

„Pentru a sfinţi Sabatul nu este nevoie să ne închidem între ziduri, să stăm la distanţă de scenele frumoase ale naturii şi de aerul înviorător al cerului. În nici un caz nu ar trebui să permitem poverilor şi afacerilor să ne abată minţile de la Sabatul Domnului, care trebuie sfinţit. Nu trebuie să permitem minţilor noastre să stăruie asupra lucrurilor lumeşti…. Sabatul a fost făcut pentru om, ca să fie o binecuvântare pentru el, abătându-i mintea de la munca zilnică la contemplarea bunătăţii şi slavei lui Dumnezeu. Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se adune, să vorbească despre El, să schimbe idei şi gânduri legate de adevărurile aflate în cuvântul Său, şi să dedice o anumită perioadă de timp pentru rugăciune. Însă, aceste perioade, nici măcar în Sabat, nu ar trebui să fie transformate în ceva plictisitor datorită duratei sau a lipsei de atracţie.

Pentru o anumită perioadă a zilei, toţi ar trebui să aibă ocazia de a ieşi în aer liber. Cum vor putea copiii primi o mai corectă cunoaştere a lui Dumnezeu şi cum vor putea fi minţile lor mai adânc impresionate, decât petrecând o parte din timpul lor în aer liber, nu la joacă, ci în compania părinţilor lor?” Mărturii, vol. 2, pg. 583, engl.

Miercuri 17 august

4. ÎNVĂŢĂTURILE LUI HRISTOS ŞI PRIMII CREŞTINI

a. Daţi un exemplu din care să reiasă că evreii nu au reuşit să demonstreze acuzaţiile lor false că Isus era călcător al Sabatului. Matei 26: 59-65.

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi, şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” Marele preot s-a sculat în picioare, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. (Matei 26: 59-65).

b. După ce noul legământ a fost pecetluit cu însuşi sângele lui Hristos (Evrei 9:16, 17), ucenicii au continuat să păzească Sabatul după lege. Luca 23:56. Există vreo dovadă că, după învierea Sa, El a schimbat învăţăturile date până atunci cu privire la serbarea Sabatului după lege? Matei 28:20; Galateni 3:15.

În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. (Evrei 9:16, 17).

…s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23:56).

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28:20).

Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. (Galateni 3:15).

c. Ce doreşte Hristos să ne ofere prin intermediul Sabatului? Ioan 14:27.

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. (Ioan 14:27).

„Pentru toţi cei care vor primi Sabatul ca semn al puterii creatoare şi răscumpărătoare a lui Hristos, acesta va fi o încântare. Văzându-L pe Hristos în el, ei se desfată în El. Sabatul îi îndreaptă spre lucrările creaţiei ca dovezi ale marii Sale puteri de a răscumpăra. În timp ce readuce în minte pacea pierdută a Edenului, el ne vorbeşte de pacea care va fi restabilită prin Mântuitorul.” Hristos lumina lumii, pg. 289, engl.

„Atunci Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinţi. Şi el este dat tuturor celor pe care Hristos îi sfinţeşte. Ca simbol al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul le este dat tuturor celor care prin Hristos devin parte a Israelului lui Dumnezeu.” Ibid., pg. 288, engl.

d. Ce se spune despre Anania, un conducător al bisericii? Faptele Apostolilor 22:12. Dacă Pavel nu ar fi păzit Sabatul conform legii (Faptele Apostolilor 16:13; 25:8), ce nu i s-ar fi permis să facă într-o sinagogă evreiască? Faptele Apostolilor 18:4, 11.

Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. (Faptele 22:12).

În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. (Faptele 16:13).

Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” (Faptele 25:8).

Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (Faptele 18:4).

Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu. (Faptele 18:11).

e. Ce i-au învăţat creştinii evrei, mai ales cei convertiţi dintre farisei, pe creştinii convertiţi dintre neamuri? Faptele Apostolilor 15:1-5. După ce apostolii care conduceau lucrarea s-au adunat la Ierusalim şi au dezbătut problema, ce le-au scris ei convertiţilor dintre neamuri? Faptele Apostolilor 15:20, 23-29.

Cîţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu Sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au Hotărât ca Pavel şi Barnaba, şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. După ce au fost petrecuţi de Biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de presbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. (Faptele 15:1-5).

…ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge. (Faptele 15:20).

Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care Sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oamenii aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis, deci, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.” (Faptele 15:23-29).

Joi 18 august

5. SINGURA ZI A DOMNULUI

a. De unde au primit credincioşii învăţături suplimentare legate de mântuirea lor? Faptele Apostolilor 15:21; 22:19; Matei 23:1-3.

Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” ? (Faptele 15:21).

Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine: (Faptele 22:19).

Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. (Matei 23:1-3).

b. Mai puteţi găsi un motiv pentru care Hristos Şi-a instruit ucenicii să continue să ia parte la serviciile din sinagogi? Luca 24:49; Ioan 16:1-3.

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus. (Luca 24:49).

V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. (Ioan 16:1-3).

c. În ce zi se închinau atât apostolii cât şi primii creştini care nu erau evrei? Faptele Apostolilor 13:42-44; 14:1; 16:13; Apocalipsa 1:10.

Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. (Faptele 13:42-44).

În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut. (Faptele 14:1).

În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe. (Apocalipsa 1:10).

„Ziua Domnului menţionată de Ioan era Sabatul, ziua în care Iehova se odihnise după marea lucrare a creaţiei, zi pe care El a binecuvântat-o şi a sfinţit-o pentru că Se odihnise în ea.” Reflecting Christ, pg. 95.

„Cum putem justifica serbarea primei zile a săptămânii de către majoritatea creştinilor cu numele, atâta timp cât Biblia nu ne prezintă nici o bază pentru această schimbare nici în preceptele ei nici în exemplul lui Hristos sau al urmaşilor Săi? Putem justifica aceasta prin faptul că lumea a urmat mai degrabă tradiţiile omeneşti decât un ‘aşa zice Domnul’. Aceasta este lucrarea pe care Satan s-a zbătut întotdeauna să o ducă la îndeplinire – aceea de a-i abate pe oameni de la poruncile lui Dumnezeu la venerarea şi ascultarea de tradiţiile lumii.” To Be Like Jesus, pg. 161.

Vineri 19 august

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicaţi diferenţa dintre Sabatele pe care Hristos le-a numit „Sabatele Mele” şi sabatele anuale ale iudeilor numite „sabatele voastre”.

2. În ce fel a instruit Hristos cu privire la serbarea Sabatului după lege? Daţi exemple.

3. În ce fel a restaurat Hristos serbarea corectă a Sabatului?

4. Ce dovezi arată că primii ucenici, apostolii, fariseii convertiţi şi conducătorii creştini erau păzitori ai Sabatului?

5. Ce descoperă o comparaţie atentă a versetelor din Matei 23:1–3; Faptele Apostolilor 15:21; 18:4, 11; 22:12, 19?