Lecţia 8. Adunări anuale: Paştele

„În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.” (Leviticul 23:5).

„Erau trei sărbători anuale: Paştele, Rusaliile şi Sărbătoarea Corturilor... Dintre acestea cea mai mare participare se înregistra la Paşte... Momentul Paştelui corespundea cu sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie.” – Hristos lumina lumii, pg. 75, 76 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 537-542 engl., cap. Sărbătorile anuale.

Duminică 15 mai

1. PRIMA ADUNARE ANUALĂ

a. Ce se sărbătorea în a 14-a zi a lunii Abib, corespunzând cu sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie? Exodul 12:5-7,11; Leviticul 23:5.

Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (Exodul 12:5-7).

Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci Sunt Paştele Domnului. (Exodul 12:11).

În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului. (Leviticul 23:5).

b. Spre ce evenimente, din trecut şi viitor, indica Paştele? Exodul 12:14,17; 13:3,4; Ioan 19:14,15. Explicaţi semnificaţia spirituală. 1 Corinteni 5:7 (ultima parte).

Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:14).

Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:17).

Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită. Astăzi ieşiţi, în luna spicelor. (Exodul 13:3,4).

Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” (Ioan 19:14,15).

…căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. (1 Corinteni 5:7 (ultima parte)).

„În a paisprezecea zi a lunii, seara, era sărbătorit Paştele.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 539 engl.

„Paştele trebuia să fie atât un act comemorativ, cât şi unul reprezentativ, care să arate nu numai înapoi, la eliberarea din Egipt, ci şi înainte, la eliberarea mai măreaţă pe care Isus Hristos avea s-o aducă la îndeplinire în eliberarea poporului Său din sclavia păcatului. Mielul de jertfă Îl reprezintă pe ,Mielul lui Dumnezeu’, în care este unica noastră speranţă de mântuire.” – Idem., pg. 277 engl.

„Mielul urma să fie mâncat cu ierburi amare, amintind de amărăciunea robiei din Egipt. La fel, când ne hrănim din Hristos, ar trebui să facem lucrul acesta cu inima zdrobită, din cauza păcatelor noastre.” – Idem., pg. 278 engl.

Luni 16 mai

2. UN SIMBOL

a. În ce sens a devenit Hristos Paştele nostru? Ioan 6:51-58,63.

Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.” (Ioan 6:51-58).

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63).

„Mielul urma să fie pregătit în întregime, nici un os nu trebuia să-i fie zdrobit; la fel, nici un os al Mielului lui Dumnezeu, care urma să moară pentru noi, nu avea să fie zdrobit (Ioan 19:36). În felul acesta a fost reprezentată desăvârşirea jertfei lui Hristos.

Carnea trebuia mâncată. Nu este de ajuns să credem în Hristos pentru iertarea păcatelor; prin credinţă, noi trebuie să primim fără încetare putere şi hrană spirituală de la El, prin Cuvântul Său... Hristos a acceptat legea Tatălui Său, a trăit principiile ei în viaţa Sa, a dat pe faţă spiritul ei şi a arătat puterea ei binefăcătoare asupra inimii. Ioan spune: ,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.’ (Ioan 1:14). Urmaşii lui Hristos trebuie să fie părtaşi ai experienţei Lui. Ei trebuie să primească şi să asimileze Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât el să ajungă forţa motrice a vieţii şi acţiunilor lor. Prin puterea lui Hristos, ei trebuie să fie schimbaţi după chipul Său şi să reflecte însuşirile divine. Ei trebuie să mănânce carnea şi să bea sângele Fiului lui Dumnezeu sau, dacă nu, n-au viaţă. Spiritul şi lucrarea lui Hristos trebuie să devină spiritul şi lucrarea ucenicilor Săi.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 277, 278 engl.

b. Ce a urmat sărbătorii Paştelui? Exodul 12:15-18; Leviticul 23:6.

Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel. În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea veţi avea o adunare de sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii. (Exodul 12:15-18).

Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi. (Leviticul 23:6).

„Paştele era urmat de sărbătoarea azimelor care dura şapte zile.” – Idem., pg. 539.

„Folosirea pâinii nedospite era, de asemenea, plină de semnificaţii. Era indicat clar în legea serbării Paştelui şi respectat cu stricteţe de către evrei în practicile lor, faptul că nici un fel de aluat să nu se găsească în casele lor în timpul acestei sărbători. Tot astfel, aluatul păcatului trebuie să fie îndepărtat din toţi aceia care vor să primească viaţa şi hrana de la Hristos.” – Idem., pg. 278 engl.

c. În ce sens doreşte Dumnezeu ca noi să fim un aluat nou fără dospeală? 1 Corinteni 5:7 (prima parte); 1 Ioan 5:18; Iuda 24.

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi Sunteţi, fără aluat… (1 Corinteni 5:7 (prima parte)).

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18).

Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale. (Iuda 24).

Marţi 17 mai

3. FĂRĂ DOSPEALĂ / ELIBERAŢI DE PĂCAT

a. Ce era simbolizat prin faptul că timp de şapte zile evreii urmau să nu mănânce nimic dospit şi că orice aluat dospit urma să fie îndepărtat din casele lor? Exodul 12:19,20.

Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş. Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi. (Exodul 12:19,20).

„Folosirea pâinii din aluat nedospit era, de asemenea, plină de semnificaţii... Aluatul păcatului trebuie îndepărtat din toţi aceia care vor să primească viaţa şi hrana de la Hristos.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 278 engl.

„Aluatul nedospit... Îl reprezenta pe Mântuitor.” – Hristos lumina lumii, pg. 77 engl.

b. Daţi exemple din Noul Testament în care aluatul nedospit este considerat un simbol al păcatului. Matei 16:6, 12; Galateni 5:9; 1 Corinteni 5:8.

Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.” (Matei 16:6).

Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor. (Matei 16:12).

Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala. (Galateni 5:9).

Să prăznuim, deci, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. (1 Corinteni 5:8).

„Evreii se obişnuiseră încă de pe timpul lui Moise să îndepărteze di casele lor orice aluat pe perioada Paştelor şi astfel ei fuseseră educaţi să-l privească ca pe un simbol al păcatului.” – Idem., pg. 408 engl.

c. Cum a transformat Hristos sărbătoarea Paştelor, prezentându-le echivalentul acestuia din Noul Testament? Matei 26:18-20, 26-29.

El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. (Matei 26:18-20).

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frînt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29).

„Când [Hristos] a mâncat Paştele cu ucenicii Săi, El a instituit în locul său serviciul care urma să fie o amintire a marelui Său sacrificiu. Sărbătoarea naţională a evreilor urma să înceteze pentru totdeauna. Serviciul pe care Hristos l-a stabilit avea să fie serbat de toţi urmaşii Săi din toate locurile şi din toate timpurile.

Paştele a fost rânduit în amintirea eliberării lui Israel din robia egipteană. Dumnezeu poruncise ca, an de an, când copiii urmau să întrebe despre sensul acestei sărbători, istoria să fie repetată. În felul acesta, minunata eliberare urma să fie păstrată vie în minţile tuturor. Sărbătoarea Cinei Domnului a fost dată pentru a comemora marea eliberare săvârşită ca urmare a morţii lui Hristos.” – Idem., pg. 652, 653 engl.

d. Atunci, de ce nu mai trebuie ţinut Paştele Vechiului Testament? Evrei 9:28; 10:8-10.

…tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:28).

După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. (Evrei 10:8-10).

„Marele nostru Preot a constituit singura jertfă de valoare în mântuirea noastră. Când S-a oferit pe Sine pe cruce, s-a săvârşit o ispăşire desăvârşită pentru păcatele poporului.” – Lift Him Up, pg. 319 engl.

Miercuri 18 mai

4. CINA DOMNULUI

a. Spre ce evenimente, din trecut şi viitor, indică Cina Domnului? 1 Corinteni 11:26.

Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:26).

„Când Mântuitorul Şi-a dat viaţa pe Calvar, semnificaţia Paştelor a încetat şi a fost instituită sărbătoarea Cinei Domnului ca o amintire a aceluiaşi eveniment pentru care Paştele fusese tipul.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 539 engl.

„Serviciul de împărtăşire arată spre a doua venire a lui Hristos. El a fost destinat să ţină vie în mintea ucenicilor tocmai această nădejde. Ori de câte ori se întâlneau pentru a comemora moartea Lui, îşi reaminteau cum ,El a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: ,Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou în Împărăţia Tatălui Meu’. În necazul lor, ei au găsit mângâiere în speranţa că El va reveni.” – Hristos lumina lumii, pg. 659 engl.

„Sărbătoarea [Cinei Domnului] urmează să fie serbată până ce El va veni a doua oară cu putere şi slavă.” – Idem., pg. 653 engl.

b. De ce a adăugat Domnul rânduiala spălării picioarelor care urma să preceadă Cina Domnului? Ioan 13:12-14,34,35.

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci Sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi Sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. (Ioan 13:12-14).

Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34, 35).

„Această rânduială [a spălării picioarelor] nu se adresează atât de mult capacităţii intelectuale a unei persoane cât inimii sale. Natura sa morală şi spirituală are nevoie de aceasta. Dacă ucenicii nu ar fi avut nevoie de aceasta, nu le-ar fi fost lăsată ca o ultimă rânduială stabilită de Hristos legată de ultima Cină, inclusă în aceasta. A fost dorinţa lui Hristos aceea de a lăsa ucenicilor Săi o rânduială care să facă pentru ei exact lucrul de care aveau nevoie – să-i smulgă din ritualurile şi ceremoniile la care luaseră parte până în acel moment ca la ceva esenţial şi pe care primirea evangheliei le-a făcut fără putere. A continua cu aceste ritualuri ar fi o insultă la adresa lui Iehova. Împărtăşirea cu corpul şi sângele lui Hristos, nu doar în cadrul serviciului sfânt, ci zilnic împărtăşindu-ne din pâinea vieţii pentru a satisface foamea sufletului, constă în primirea Cuvântului Său şi în înfăptuirea voii Sale.” – The Review and Herald, 14 iunie 1898.

Joi 19 mai

5. PRIMELE ROADE

a. Descrieţi ceremonia desfăşurată în a doua zi a sărbătorii Paştelui. Leviticul 23:10,11.

„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat. (Leviticul 23:10,11).

„Paştele era urmat de sărbătoarea azimelor care dura şapte zile. În a doua zi a sărbătorii, primele roade din recolta acelui an, un snop de orz, era adus înaintea Domnului.” – Hristos lumina lumii, pg. 77 engl.

b. Ce era simbolizat prin snopul de orz (primele roade ale secerişului) legănat înaintea Domnului? 1 Corinteni 15:20,23.

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

…dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:20,23).

„Hristos a înviat din morţi ca prim rod al celor morţi. El era antitipul snopului legănat, şi învierea Sa a avut loc chiar în ziua în care snopul de legănat era dus înaintea Domnului.” – Idem., pg. 785, 786 engl.

c. Cine altcineva erau reprezentaţi prin snopul primelor roade? Matei 27:52,53; Iacov 1:18; Apocalipsa 14:4.

…mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în Sfânta cetate, şi s-au arătat multora. (Matei 27:52,53).

El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui. (Iacov 1:18).

Ei nu s-au întinat cu femei, căci Sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. (Apocalipsa 14:4).

„Hristos, pârga, a reprezentat marele seceriş spiritual care urma să fie adunat pentru împărăţia lui Dumnezeu. Învierea Sa este tipul şi chezăşia învierii tuturor neprihăniţilor morţi.” – Idem., pg. 786 engl.

Vineri 20 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Care este dubla semnificaţie a Paştelui?

b. Ce reprezintă pâinea nedospită?

c. Care este semnificaţia simbolică a faptului că orice dospeală urma să fie eliminată din casele israeliţilor în timpul sărbătorii?

d. Care este echivalentul Paştelui în Noul Testament?

e. Ce era simbolizat prin snopul de orz legănat înaintea Domnului în a doua zi a sărbătorii Paştelui?