Lecţia 9. Patru misionari de succes

 

„Dintre [captivii] din fiii lui Iuda erau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria” (Daniel 1:6, NKJV engl.)

„Printre copiii lui Israel care au fost duşi robi în Babilon la începutul celor şaptezeci de ani de captivitate se aflau patrioţi creştini.—Chemaţi să fim diferiţi, pg. 52 (engl.) (ro. cap. 14).

Duminică 24 august
1. LA CURTEA BABILONULUI

a. Ce decizie providenţială l-a pus pe regele Nebucadneţar în legătură cu cei patru captivi evrei şi, mai apoi, cu Dumnezeul lor? Daniel 1:3-5.

Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, 4 nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor. 5 Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. (Dan 1:3-5). 

b. Care erau numele tinerilor aleşi cu acel scop? Daniel 1:6. După ce au fost aprobaţi pentru a participa la cursul de pregătire de trei ani, cum şi de ce au fost schimbate numele lor? Daniel 1:7.

Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. (Dan 1:6).

Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania, Şadrac, lui Mişael, Meşac, şi lui Azaria, Abed-Nego. (Dan 1:7) 

„Regele babilonian nu i-a constrâns pe tinerii evrei să renunţe la credinţa lor în favoarea idolatriei, însă spera să obţină acest lucru treptat. Dându- le nume ce semnificau idolatria, aducându-i zilnic în asociere strânsă cu obiceiurile păgâne şi sub influenţa ritualurilor seducătoare ale închinării idolatre, el spera să îi facă să renunţe la religia naţiunii lor şi să se unească cu închinarea babilonienilor.”—Profeţi şi regi, pg. 481 (engl.) (ro. cap. 39, „La curteaBabilonului”).

„Când vrăjmaşul îşi strecoară în sufletele noastre îndoielile şi ispitele sale subtile, noi trebuie să închidem imediat uşa şi să risipim influenţa sugestiilor sale.”—The Review and Herald, 7 august 1888.

Luni 25 august
2. CREDINCIOŞIA ÎNSOŢITĂ DE BINECUVÂNTĂRiLE LUI DUMNEZEU

a. Cum i-a ajutat Dumnezeu pe acei tineri evrei să fie o lumină strălucitoare între păgâni în situaţiile lor dificile? Daniel 1:17.

Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune; mai ales însă afăcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele. (Dan 1:17).

„În ţara robiei lor, aceşti [copii ai lui Israel] urmau să îndeplinească scopul lui Dumnezeu, dând naţiunilor păgâne binecuvântările care vin printr-o cunoaştere a lui Iehova. Ei urmau să fie reprezentanţii Săi.”—Profeţi şi regi, pg. 479 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”).

b. Care a fost decizia lor în faţa ispitei care îi înconjura? Iacov 1:12.

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. (Iac 1:12).

„[Daniel 1:8 citat.] Luând această decizie, tinerii evrei nu au acţionat cu încumetare, ci încrezându-se ferm în Dumnezeu. Ei nu au ales să fie aparte, însă au preferat să fie, mai degrabă aşa, decât să Îl dezonoreze pe Dumnezeu. Dacă ar fi făcut compromis cu răul în acest caz, cedând presiunii împrejurărilor, îndepărtarea lor de la principiu ar fi slăbit simţul lor pentru ceea ce este drept şi repulsia lor faţă de rău. Primul pas greşit ducea la alţi paşi greşiţi, până când, având legătura cu cerul tăiată, aveau să fie purtaţi de ispită.”—Idem., pg. 483 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”).

c. Cum a binecuvântat Dumnezeu eforturile lor credincioase? Daniel 1:19.

Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea, ei au fost primiţi în slujba împăratului. (Dan 1:19).

„Timp de trei ani tinerii evrei au studiat pentru a-şi însuşi ’învăţătura şi limba haldeilor.’ În acest timp ei şi-au menţinut credincioşia faţă de Dumnezeu şi au depins constant de puterea Sa. Cu obiceiurile lor de tăgăduire de sine ei au unit seriozitatea scopului, hărnicie şi statornicie. Nu mândria sau ambiţia erau cele care i-au adus la curtea regelui, în compania celor care nu Îl cunoşteau, nici nu se temeau de Dumnezeu; ei erau captivi într-o ţară străină, aşezaţi acolo de Înţelepciunea Infinită. Despărţiţi de influenţele căminului şi de asocierile sacre, ei au încercat să se achite de îndatoririle lor pentru onoarea poporului lor înjosit şi pentru slava Aceluia, ai cărui servi erau.” —Idem., pg. 484 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”).

Marţi 26 august
3. PUTEREA DIVINĂ COMBINATĂ CU EFORTUL OMENESC

a. Cum şi de ce au excelat tinerii evrei? Daniel 1:20.

În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. (Dan 1:20).

„La curtea Babilonului erau strânşi reprezentanţi din toate ţările, oameni de cel mai mare talent, oamenii cei mai înzestraţi cu daruri naturale, şi care deţineau cea mai largă cultură pe care o putea oferi lumea; totuşi, între toţi aceştia, tinerii evrei erau fără egal. În tărie fizică şi frumuseţe, în tărie mentală şi realizări literare, ei stăteau fără rivali. Statura dreaptă, pasul ferm, elastic, înfăţişarea frumoasă, simţurile netocite, respiraţia neviciată— toate erau atât de multe certificate de obiceiuri bune, însemne ale nobleţii cu care natura îi onorează pe cei care sunt ascultători de legile ei. În acumularea înţelepciunii Babilonienilor, Daniel şi tovarăşii săi erau cu mult mai mult succes decât ceilalţi colegi de studiu ai lor; însă învăţătura lor nu venea la întâmplare. Ei şi-au obţinut cunoştinţa printr-o folosirecredincioasă a puterilor lor, sub călăuzirea Duhului Sfânt.”—Profeţi şi regi, pg. 485, 486 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”). 

b. Ce şi-au dat ei seama—şi ce ar trebui în mod similar luat în considerare de toţi cei care sunt chemaţi să reprezinte adevărata religie? 2 Timotei 2:15.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. (2Tim 2:15). 

„[Daniel şi tovarăşii săi] şi-au dat seama că pentru a sta ca reprezentanţi ai adevăratei religii în mijlocul religiilor false ale păgânismului ei trebuie să aibă un intelect clar şi trebuie să îşi desăvârşească un character creştin.”—Idem., pg. 486 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”). 

c. Ce metodă de evanghelizare cu succes a predat Isus—în special întrucât oamenii din jurul nostru caută ceva mai sfânt în noi decât în ei înşişi? Matei 5:13-16.

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Mat 5:13-16).

„În timp ce Dumnezeu lucra în Daniel şi tovarăşii săi ’să vrea şi să facă după buna Sa plăcere’ (engl.), ei lucrau la propria lor mântuire (Filipeni  2:13).”—Profeţi şi regi, pg. 486 (engl.) (ro. cap. 39, „La curtea Babilonului”).

Miercuri 27 august
4. NEBUCADNEŢAR ÎI DĂ SLAVĂ LUI DUMNEZEU

a. Imediat ce Daniel şi tovarăşii săi au intrat în slujba regelui Babilonian, ce eveniment i-a oferit lui Daniel ocazia de a da mărturie în favoarea lui Dumnezeu? Daniel 2:1, 2.

În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul. 2 Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. (Dan 2:1-2). 

b. Ca răspuns la descoperirea prin Daniel a visului regelui, cum l-a recunoscut Nebucadneţar pe Dumnezeul cerului? Daniel 2:47. Ce declaraţie a făcut mai târziu Nebucadneţar ca răspuns la mărturia credincioasă pe care au dat-otovarăşii lui Daniel în câmpia Dura? Daniel 3:27-29.

Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” (Dan 2:47).

Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. 28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! 29 Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” (Dan 3:27-29).

„Cei trei evrei au declarat întregii naţiuni a Babilonului credinţa lor în Cel căruia I se închinau. Ei s-au bazat peDumnezeu. În ceasul încercării lor, ei şi-au amintit făgăduinţa ’Când vei trece prin ape, eu voi fi cu tine; şi prin râuri, acestea nu te vor îneca: când vei trece prin foc, nu te va arde; nici flacăra nu te va aprinde’ (Isaia 43:2).Şi într-un mod minunat credinţa lor în Cuvântul viu a fost onorată în faţa tuturor. Vestea despre scăparea lor minunată a fost dusă în multe ţări de reprezentanţii diferitelor naţiuni care fuseseră invitaţi de Nebucadneţar la inaugurare.”—Profeţi şi regi, pg. 512 (engl.) (ro. cap. 41, „Cuptorul de foc”). 

c. În mila şi răbdarea Sa cu Nebucadneţar, cum l-a avertizat Dumnezeu pe monarh? Daniel 4:5, 10-16, 19-22. După ce i-a explicat regelui cel de-al doilea vis, ce apel a făcut Daniel la rege? Daniel
4:27. Ce experienţă umilitoare l-a condus pe Nebucadneţar la o convertire deplină? Daniel 4:30-34, 37.

Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază. (Dan 4:5).

Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt. 11 Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el. 13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a coborât din ceruri un străjer sfânt. 14 El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui! 15 Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el.(Dan 4:10-16).

Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul şi a zis: „Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tâlcuirea!” Şi Beltşaţar a răspuns: „Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic, încât i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului; 21 copacul acesta a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe, şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului, 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. (Dan 4:19-22).

De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!” (Dan 4:27).

împăratul a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” 31 Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! 32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” 33 Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile, ca ghearele păsărilor. 34 După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam. (Dan 4:30-34).

Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Dan 4:37). 

„Sub mustrarea lui Dumnezeu, inima mândră a lui Nebucadneţar a fost umilită.”—The Review and Herald, 8 septembrie 1896. 
„Regele cândva mândru devenise un copil umil al lui Dumnezeu; conducătorul tiran cu aer de stăpân, un rege înţelept şi plin de milă... Sub mustrarea Celui care este Regele regilor şi Domnul domnilor, Nebucadneţar învăţase ultima lecţie pe care toţi conducătorii au nevoie să o înveţe—că adevărata măreţie constă în adevărată bunătate.”—Profeţi şi regi, pg. 521 (engl.) (ro. cap. 42, „Adevărata măreţie”). 

Joi 28 august
5. LUMINA CERULUI STRĂLUCEŞTE ASUPRA LUI DARIUS

a. Cum a fost testată credinţa lui Daniel când slujea sub guvernarea lui Darius, pe care deja îl influenţase pentru adevăr? Explicaţi cursa pregătită pentru el. Daniel 6:1, 2, 5-9.

Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; 2 a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. (Dan 6:1-2).

Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” 6 Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! 7 Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” 9 În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. (Dan 6:5-9). 

b. Cum a răspuns Daniel la decret? Daniel 6:10-13.

Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. 11 Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. 12 Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!” 13 Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!” (Dan 6:10-13).  

c. Cum s-a simţit Darius când şi-a dat seama că fusese înşelat de chiar oamenii care pretindeau să fie îngrijoraţi de siguranţa tronului său? Daniel 6:14, 18-23. Cum l-a înălţat regele păgân pe Dumnezeul lui Daniel ca singurul Dumnezeu adevărat? Daniel 6:25, 26.

Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape. (Dan 6:14).

Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut să doarmă. 19 În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?” 21 Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate! 22 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” 23 Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său. (Dan 6:18-23).

După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug! 26 Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. (Dan 6:25-26). 

„Din istoria eliberării lui Daniel putem învăţa că în timpurile de încercare şi întuneric copiii lui Dumnezeu trebuie săfie exact ceea ce au fost când perspectivele lor străluceau de speranţă şi împrejurările lor erau tot ce îşi puteau dori. Daniel în groapa cu lei era acelaşi Daniel care stătea în faţa regelui ca primul între miniştrii de stat şi ca profet al Celui Prea Înalt. Un om a cărui inimă este fixată asupra lui Dumnezeu va fi acelaşi în ora celei mai mari încercări a sa ca şi în prosperitate, când lumina şi favoarea lui Dumnezeu şi a omului strălucesc asupra sa... Cerul este foarte aproape de cei care suferă de dragul neprihănirii.”— Profeţi şi regi, pg. 545 (engl.) (ro. cap. 44, „În groapa cu lei”).

Vineri 29 august
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Explicaţi cum sunt puse curse subtile în faţa noastră şi a tinerilor de astăzi, exact aşa cum a fost în cazul celor trei evrei în Babilon.

2. Care a fost secretul succesului tinerilor?

3. Când mulţimile nesfinte ne întâlnesc, ce speră mulţi?

4. Ce lecţie predată de Nebucadneţar trebuie să fie păstrată cu sfinţenie în fiecare dintre noi—fie că suntem sau nu oameni proeminenţi?

5. Prezentaţi dovada lucrării Duhului Sfânt în inima lui Darius.