Lecţia 8. Căi extraordinare de a ajunge la cei lumeşti

 

„Îmi voi arăta slava între neamuri” (Ezechiel 39:21).

„Chiar între neamuri erau oameni prin care Hristos lucra pentru a ridica poporul din păcatul şi degradarea lor.”—Hristos, lumina lumii, pg. 35 (engl.) (ro. cap. 3, „Împlinirea vremii”).

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 244-253 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

Duminică 17 august

1. EDUCAŢIA în cămin

a. Care sunt unele nume menţionate în Biblie în legătură cu felul corect de educaţie din cămin? 1 Samuel 1:20; 2 Împăraţi 5:2; Rut 4:22; Daniel 1:6.

Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” (1Sam 1:20).

Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. (2Imp 5:2).

Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David. (Rut 4:22).

Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. (Dan 1:6).

 

„Dumnezeu a poruncit evreilor să îi înveţe pe copiii lor cerinţele Sale şi să le facă de cunoscut felul în care S-a purtat El cu părinţii lor. Aceasta era una dintre datoriile speciale ale fiecărui părinte — una care nu era delegate altcuiva. În locul buzelor străinilor, inimile iubitoare ale tatălui şi mamei trebuia să ofere instruire copiilor lor. Gânduri despre Dumnezeu trebuia să fie asociate cu toate evenimentele vieţii zilnice.”—Patriarhi şi profeţi, pag. 592(engl.) (ro. cap. 58, „Şcolile profeţilor”).

 

b. Care este prima datorie a părinţilor creştini? Proverbele 22:6.

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Prov 22:6).

 

„Să îi învăţăm [pe copiii noştri] care sunt aşteptările pe care Dumnezeu le are şi că este datoria lor de a duce religia în fiecare aspect al vieţii, că trebuie să Îl iubească pe Dumnezeu în mod suprem şi să îl iubească pe aproapele lor, fără a neglija micile amabilităţi ale vieţii care sunt esenţiale pentru fericire.”—The Health Reformer, 1 mai 1877.

 

Luni 18 august

2. O FETIŢĂ MICĂ ÎN CAPTIVITATE

a. Cum a slujit o fetiţă mică, ce a fost educată în mod potrivit de părinţii ei, drept martoră pentru Dumnezeu între păgâni? 2 Împăraţi 5:2, 3.

Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. 3 Şi ea a zis stăpânei sale: „Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” (2Imp 5:2-3).

 

„Părinţii acelei fetiţe evreice nu ştiau, când o învăţau despre Dumnezeu, care va fi destinul ei. Însă au fost credincioşi misiunii lor; şi în căminul căpitanului oştirii siriene copilul lor a dat mărturie despre Dumnezeul pe care învăţase să Îl onoreze.”—Profeţi şi regi, pg. 246 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

b. Numiţi cel mai preţios dar cu care îi putem înzestra pe copiii noştri. Deuteronom 4:10.

Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.” (Deut 4:10).

 

„Nu există nicio misiune mai importantă decât cea încredinţată taţilor şi mamelor de a avea în grijă şi a-i instrui pe copiii lor. Părinţii au de a face chiar cu temeliile obiceiului şi ale caracterului. Prin exemplul şi învăţătura lor se hotărăşte, în mare măsură, viitorul copiilor lor... Părinţii care oferă copilului un astfel de dar, îl înzestrează cu o comoară mai preţioasă decât bogăţia tuturor veacurilor, o comoară la fel de durabilă ca veşnicia. Nu ştim în ce domeniu pot fi chemaţi să slujească copiii noştri. Ei îşi pot petrece vieţile în cercul căminului; se pot angaja în vocaţiile obişnuite ale vieţii sau pot merge ca învăţători ai evangheliei în ţări păgâne; însă toţi sunt în egală măsură chemaţi să fie misionari pentru Dumnezeu, slujitori ai milei pentru lume. Ei trebuie să obţină o educaţie care îi va ajuta să stea de partea lui Hristos în slujire neegoistă.”—Idem., pg. 245 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

c. Ce trebuie să realizăm uneori când ne gândim la lucrurile neobişnuite care ni se întâmplă? Ieremia 10:23; Proverbele 16:9.

Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. (Ier 10:23).

Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. (Prov 16:9).

 

„O sclavă, departe de căminul ei, această fetiţă era totuşi o martoră pentru Dumnezeu, îndeplinind în modinconştient scopul pentru care Dumnezeu alesese Israelul ca popor al Său.”—Idem., pg. 244 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

Marţi 19 august

3. NAAMAN

a. Cum a răspuns Ioram, regele lui Israel, când a citit scrisoarea de la regele Siriei şi cum a încercat Elisei să îl încurajeze? 2 Regi 5:7, 8.

După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” 8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine şi va şti că este un proroc în Israel.” (2Imp 5:7-8).

 

b. Când Naaman a ajuns la uşa locuinţei lui Elisei, cum a fost testate credinţa sa? 2 Regi 5:9-12. Descrieţi minunea care a slujit atât la vindecarea lui Naaman cât şi spre convertirea sa la închinarea înaintea Dumnezeului lui Israel. 2 Regi 5:13, 14.

Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. 12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. (2Imp 5:9-12).

Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.” 14 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţat. (2Imp 5:13-14).

 

„Naaman se aşteptase să vadă vreo manifestare deosebită a puterii din cer. ’Eu credeam,’ spuse el, ’că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.’ Când i s-a spus să se spele în Iordan, mândria sa a fost atinsă şi umilit şi dezamăgit, el a exclamat: ’Nu sunt Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?’ Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. (2 Împăraţi 5:11, 12). Spiritul mândru al lui Naaman s-a răsculat împotriva urmării cursului indicat de Elisei. Râurile menţionate de căpitanul sirian erau înfrumuseţate de dumbrăvi înconjurătoare şi mulţi se îngrămădeau pe malurile acestor râuri plăcute pentru a se închina zeilor lor idoleşti. Nu l-ar fi costat o mare umilire a sufletului pe Naaman să se coboare în unul din aceste râuri. Însă doar urmând instrucţiunile specifice ale profetului putea el să găsească vindecare. Doar ascultarea de bună voie urma să aducă rezultatul dorit.”— Profeţi şi regi, pg. 248, 249 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

c. Cum a mărturisit Naaman convertirea sa la adevăratul Dumnezeu? 2 Împăraţi 5:15, 16, 19. Multe secole mai târziu, în ce mod a recomandat Isus credinţa lui Naaman? Luca 4:27.

Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.” 16 Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. (2Imp 5:15-16).

Elisei i-a zis: „Du-te în pace.” După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică. (2Imp 5:19).

Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.” (Luc 4:27).

 

„La sute de ani după ce Naaman s-a întors în căminul său sirian, vindecat la trup şi convertit în spirit, Salvatorulface referire la minunata sa credinţă şi o recomandă ca o lecţie pentru toţi cei care pretind că îi slujesc luiDumnezeu.”—Idem., pg. 252, 253 (engl.) (ro. cap. 20, „Naaman”).

 

Miercuri 20 august

4. GHEHAZI

a. Cum a fost folosit Ghehazi de către diavol pentru a pune o piatră de poticnire înaintea celor pe care Duhul Sfânt încerca să îi salveze? 2 Împăraţi 5:20-24.

Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe sirianul acela, Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul, că voi alerga după el şi voi căpăta ceva de la el.”21 Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” 22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.” 23 Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. 24 Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. (2Imp 5:20-24).

 

„Ghehazi, slujitorul lui Elisei, avusese ocazia în aceşti ani să dezvolte spiritul de tăgăduire de sine care caracteriza lucrarea stăpânului său. Avusese privilegiul de a dev