Lecţia 9. Zapisul desfiinţat la cruce

„[Hristos] a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:14).

„ Cei trei apostoli conducători, … au prezentat problema în faţa consiliului şi au dobândit din partea tuturor acordul cu privire la de­cizia de a nu obliga neamurile să ţină legea ceremonială.” Comentariile Biblice AZŞ [Comentariile E.G.White], vol. 6, pg. 1108, engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pg. 363-369, engl.

Duminică 21 august

1. UMBRA SE ÎNTÂLNEŞTE CU REALITATEA

a. De ce a fost „zapisul cu poruncile” scris de Moise valabil doar până la cruce? Coloseni 2:14, 17.

A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

… care Sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (Coloseni 2:14, 17).

„Sistemul ceremonial era alcătuit din simboluri care indicau la Hristos, la jertfa Sa şi la preoţia Sa. Această lege rituală, cu jertfele şi poruncile ei, urma să fie împlinită de evrei până când simbolul se întâlnea cu realitatea la moartea lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Atunci urmau să înceteze toate jertfele. Aceasta este legea pe care Hristos ‘a luat-o ... pironind-o pe cruce’ (Coloseni 2:14).” Patriarhi şi profeţi, pg. 365, engl.

b. Ce se are în vedere prin poruncile (Efeseni 2:15; Evrei 10:1, 8) care sunt doar „o umbră a lucrurilor viitoare”? Evrei 9:11, 12; 10:12.

…şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace. (Efeseni 2:15).

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1).

După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege). (Evrei 10:8).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11, 12).

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. (Evrei 10:12).

„Jertfa urma să fie o lecţie despre dragostea lui Dumnezeu descoperită în Hristos – în victima suferindă care murea, care a luat asupra Sa păcatul de care se făcea vinovat omul, cel nevinovat era făcut păcat pentru noi.” Selected Messages, vol. 1, pag. 233, engl.

Luni 22 august

2. PRIVILEGIAŢI, DAR MÂNDRI

a. De ce urma ca legea lui Moise să rămână ca o mărturie împotriva poporului Israel? Deuteronom 31:24-26.

După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, a dat următoarea poruncă Leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului: „Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. (Deuteronom 31:24-26).

 

b. După cum prevăzuse Dumnezeu, ce urmau să facă evreii după luarea în stăpânire a Ţării Promise? Deuteronom 31:16, 29.

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu el. (Deuteronom 31:16).

Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încît să-L mâniaţi prin lucrul mânilor voastre”. (Deuteronom 31:29).

c. Care parte a legii lui Moise a creat mai ales duşmănie între evrei şi neamuri? Numeri 3:38; 16:40; 18:4, 7.

Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la Sfântul locaş, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea. (Numeri 3:38).

Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise. (Numeri 16:40).

Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte Cortul Întâlnirii pentru toată slujba cortului. Nici un străin să nu se apropie de voi. (Numeri 18:4).

Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorât.” (Numeri 18:7).

d. În ce fel au înrăutăţit cărturarii şi fariseii problemele prin tradiţiile lor? Matei 23:4. Ce li se cerea oamenilor să facă la înapoierea din locurile publice pentru a se asigura că orice contaminare datorată contactului cu neamurile era îndepărtată? Marcu 7:1-4.

Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. (Matei 23:4).

Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzând cu mâinile necurate, adică nespălate. Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. (Marcu 7:1-4).

„Printre legile impuse cu cea mai mare stricteţe era cea a curăţirii ceremoniale. Neglijarea formei care trebuia respectată înainte de a mânca era considerată un păcat extrem de grav, care trebuia pedepsit atât în lumea de aici cât şi în cea viitoare; şi distrugerea celui care a încălcat-o era privită ca o virtute.

Regulile cu privire la curăţire erau nenumărate. O viaţă întreagă aproape nu era suficientă pentru ca o persoană să le înveţe pe toate. Viaţa celor care încercau să respecte toate cerinţele rabinice era una de luptă îndelungată împotriva pângăririi ceremoniale, un nesfârşit ciclu de spălări şi curăţiri. În timp ce poporul era ocupat cu deosebiri neimportante şi cu legi pe care Dumnezeu nu le ceruse, atenţia lor se îndepărta de la marile principii ale legii Sale.” Hristos lumina lumii, pg. 395, 396, engl.

e. Ce pericol există chiar şi astăzi între cei cărora li s-au încredinţat profeţiile lui Dumnezeu? Luca 18:9-14.

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că Sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu Sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” (Luca 18:9-14).

„Fraţilor, când vă umiliţi inimile înaintea lui Dumnezeu, veţi descoperi că există pericolul fariseismului în fiecare biserică, pericolul de a crede şi a se ruga asemenea fariseului faţarnic: [Luca 18:11, citat].” Manuscript Releases, vol. 11, pg. 267, engl.

Marţi 23 august

3. ZIDUL DE DESPĂRŢIRE E DĂRÂMAT

a. Ce au declarat Ioan Botezătorul şi Isus despre privilegiul care urma să fie extins la ne-iudei? Matei 3:9; 8:11, 12; Ioan 1:29.

Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. (Matei 3:9).

Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.” (Matei 8:11, 12).

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

„Hristos ştia că împărăţia Lui va fi desăvârşită şi se va întinde în toată lumea. El va lucra ca restaurator şi Duhul Său va birui. Pentru un moment, El a privit în viitor şi a auzit voci proclamând pe tot pământul: ‘Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii’ (Ioan 1:29). În aceşti străini El a văzut garanţia unui seceriş bogat atunci când zidul de despărţire dintre evrei şi neamuri va fi dărâmat şi toate naţiunile, limbile şi popoarele vor auzi solia mântuirii…. Moartea Sa apropiată urma să aibă ca rezultat strângerea neamurilor.” Hristos lumina lumii, pg. 622, engl.

b. Ce explicaţie a dat Petru atunci când a arătat modul în care Dumnezeu i-a deschis mintea cu privire la planul Său faţă de neamuri? Faptele Apostolilor 11:4-12; 15:7-9.

Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas, care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.” Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului. (Faptele 11:4-12).

După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit inimile prin credinţă. (Faptele 15:7-9).

„[Petru] şi-a povestit experienţa cu privire la viziune [cea din Faptele Apostolilor 10:9-16] şi a accentuat faptul că ea îl avertizează să nu mai ţină seama de deosebirea dintre tăierea împrejur şi netăierea împrejur şi nici să nu mai privească neamurile ca necurate.” Istoria Faptelor Apostolilor, pg.141, engl.

„Exista părerea, susţinută de mulţi, că Dumnezeu a aşezat un zid de despărţire între evrei şi lumea exterioară; părerea că grija şi dragostea Lui, retrasă în mare măsură de la restul omenirii, era concentrată asupra lui Israel. Însă Dumnezeu nu dorise ca poporul Său să construiască un zid de despărţire între ei şi semenii lor. Inima Dragostei Infinite se îndrepta spre toţi locuitorii pământului. Deşi ei Îl respinseseră, El încerca în mod constant să li Se descopere şi să-i facă părtaşi ai dragostei şi harului Său. Binecuvântările Sale erau revărsate peste poporul ales ca ei să-i poată binecuvânta pe alţii.” Patriarhi şi profeţi, pg. 368, engl.

c. Ce trebuie să ţinem minte permanent noi, credincioşii care preţuim întreita solie îngerească ca pe un adevăr scump? Galateni 3:26-29.

Căci toţi Sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:26-29).

Miercuri 24

4. DOUĂ SISTEME LEGISLATIVE DISTINCTE

a. Ce explicaţie a dat Pavel cu privire la vechea lege care separa pe evrei de neamuri – o lege care fusese desfiinţată? Efeseni 2:11-19. Cum a explicat faptul că, prin evanghelie, suntem egali în faţa lui Dumnezeu? Romani 3:22, 23; 9:24–26, 30.

De aceea voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care Sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşa dar, voi nu mai Sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci Sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu. (Efeseni 2:11-19).

…şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:22, 23).

Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri, după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu, şi „prea iubită” pe cea care nu era prea iubită. Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu Sunteţi poporul Meu” vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” (Romani 9:24–26).

Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă. (Romani 9:30).

„Pavel a prezentat marele adevăr al frăţiei umane declarând că Dumnezeu ‘a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului’ (Faptele Apostolilor 17:26). În faţa lui Dumnezeu toţi sunt egali, şi fiecare fiinţă umană datorează supunere totală Creatorului.” Istoria Faptelor Apostolilor, pg. 238, engl.

b. Ce altă învăţătură ceremonială – o învăţătură care era un semn al neprihănirii şi apartenenţei la naţiunea iudaică – a fost desfiinţată la cruce? Romani 4:9-11; Faptele Apostolilor 15:1, 5, 10, 11.

Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu Sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta. (Romani 4:9-11).

Cîţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu Sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi. (Faptele 15:1).

Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. (Faptele 15:5).

Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca şi ei, Suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” (Faptele 15:10, 11).

c. A fost desfiinţată, minimalizată sau schimbată vreuna dintre cele Zece Porunci ale legii morale scrise de Hristos (Deuteronom 4:13; 9:9, 10)? Matei 5:17–20; 22:36–40; Luca 16:17.

El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră. (Deuteronom 4:13).

Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele din piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă; şi Domnul mi-a dat cele două table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. (Deuteronom 9:9, 10).

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:17–20).

„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” (Matei 22:36–40).

Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. (Luca 16:17).

d. Ce ar trebui să învăţăm din modul în care Pavel a descoperit diferenţa dintre evreii care încălcau legea şi creştinii convertiţi dintre neamuri care respectau legea? Romani 2:23–27; 8:7; 1 Corinteni 7:19.

Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” după cum este scris. Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, cu toate că ai slova Legii şi tăierea împrejur? (Romani 2:23–27).

Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. (Romani 8:7).

Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. (1 Corinteni 7:19).

„Mintea firească este în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi se revoltă împotriva voinţei Sale….

Dacă poporul lui Dumnezeu ar recunoaşte modul în care El lucrează cu ei şi ar accepta învăţăturile Sale, ei ar găsi o cărare dreaptă sub picioarele lor şi o lumină care să-i îndrume prin întuneric şi descurajare.” Reflecting Christ, pg. 64.

Joi 25 August

5. ATITUDINEA ESTE TOTUL!

a. Explicaţi „scara lui Petru” (2 Petru 1:1-7) - prin care devenim părtaşi de natură divină – în contrast cu contrafacerea Satanei: încrederea în sine, îndoiala, lăsarea în voia simţămintelor, apetitul, mândria, compromisul, spiritul de judecată şi, în cele din urmă, sentimentalismul. Care dintre roade dovedeşte că obiceiul de a judeca a fost înlocuit de dragostea de fraţi şi iubirea de oameni? Galateni 6:1-3, 10.

Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care &