Lecţia 9. Păziţi-vă de încăpăţânare!

„Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!” (Psalmii 2:11, 12).

„Atunci când apelurile Duhului Sfânt ajung la inimă, singura noastră siguranţă constă în aceea de a răspunde acestora fără întârziere… Este nesigur să amânaţi ascultarea. Poate că nu o să mai auziţi niciodată invitaţia.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 281 engl. (cap. 27).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 617-622 engl. (cap. 60).

Duminică 23 august
1. Regele care a refuzat să asculte

a. Cum a vorbit Dumnezeu regelui Egiptului? Exodul 5:1; 6:10, 11.

Exod 5:1
1 Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.”

Exod 6:10-11
10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 11 „Du-te de vorbeşte lui faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.”

„Dumnezeu a vorbit regelui egiptean prin gura lui Moise, dându-i cele mai izbitoare evidenţe ale puterii divine; însă monarhul a refuzat cu încăpăţânare lumina care l-ar fi dus la căinţă. Dumnezeu nu a trimis o putere supranaturală ca să împietrească mintea regelui răzvrătit, însă atunci când Faraon s-a împotrivit adevărului, Duhul Sfânt a fost retras iar el a fost lăsat în întunericul şi necredinţa pe care le alesese.” – The Review and Herald, 20 iunie 1882.

b. Se aştepta Dumnezeu ca faraon să asculte? Exodul 3:19.

Exod 3:19
19 Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.

„Dumnezeu vorbeşte oamenilor prin servii Săi, dând avertismente şi mustrând păcatul. El dă fiecăruia ocazia de a-şi îndrepta greşelile înainte ca acestea să se fixeze în caracter; dar dacă omul refuză să fie corectat, puterea divină nu se interpune pentru a contracara tendinţa propriilor sale acţiuni. Lui îi va părea mai uşor să repete aceleaşi fapte. El îşi împietreşte inima faţă de influenţa Duhului Sfânt. O altă respingere a luminii îl aşază acolo unde o influenţă mult mai puternică va fi ineficientă în a face o impresie de durată.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 268 engl. (cap. 23).

Luni 24 august
2. Preţul răzvrătirii

a. Care a fost răspunsul iniţial dat de Faraon lui Dumnezeu? Exodul 5:2.

Exod 5:2
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

„Seminţele răzvrătirii pe care le-a semănat [Faraon] atunci când a respins prima minune şi-au produs propria recoltă. Pe măsură ce continua să se aventureze pe propria cale de acţiune, devenind tot mai încăpăţânat, inima lui s-a împietrit tot mai mult, până când a fost chemat să vină să vadă feţele reci şi moarte ale întâilor născuţi.” – Idem., pag. 268 engl.

b. Cât de perseverent a fost Dumnezeu în a i se adresa lui Faraon? Exodul 7:15-18; 8:1, 2, 20, 21; 9:1-3; 13; 10:3, 4. Cine l-a încurajat pe Faraon să asculte de Dumnezeu? Exodul 8:19; 10:7.

Exod 7:15-18
15 Du-te la faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul care a fost prefăcut în şarpe, 16 şi să zici lui faraon: „Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească în pustiu. Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17 Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge. 18 Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă egiptenilor să bea din apa râului.”

Exod 8:1-2
1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească. 2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

Exod 8:20-21
20 Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească. 21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pământul va fi acoperit de ele.

Exod 9:1-3
1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2 Dacă nu vrei să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti, 3 iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare. 

Exod 10:3-4
3 Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească. 4 Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

Exod 8:19
19 Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Exod 10:7
7 Slujitorii lui faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

„Dumnezeu i-a dat lui [Faraon] dovezi cu privire la puterea Sa făcând semne şi minuni înaintea lui. Marele EU SUNT i-a făcut de cunoscut lucrările Sale măreţe, arătându-i că El era conducătorul cerului şi al pământului, dar regele a ales să-L sfideze pe Dumnezeul cerului. El nu dorea să renunţe la mândria lui, la inima lui încăpăţânată nici măcar în faţa Regelui regilor, ca să poată primi lumină; el era hotărât să urmeze propria lui cale şi să ducă la îndeplinire răzvrătirea lui. A ales să împlinească propria lui voinţă şi să pună deoparte porunca lui Dumnezeu şi chiar dovada dată lui că Iehova era mai presus de toţi zeii popoarelor, mai presus de toţi înţelepţii şi vrăjitorii, care nu făceau decât să-i orbească mintea şi să-i împietrească inima.” – Conflict and Courage, pag. 89.

c. Ce ar fi făcut Dumnezeu dacă Faraon s-ar fi pocăit? 2 Petru 3:9.

2Pet 3:9
9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

„Dacă Faraon ar fi acceptat dovada puterii lui Dumnezeu dată în prima plagă, el ar fi fost cruţat de toate judecăţile care au urmat. Dar încăpăţânarea lui hotărâtă cerea manifestări mai măreţe ale puterii lui Dumnezeu, şi o plagă urma altei plăgi, până când în cele din urmă, a fost chemat să privească faţa fără viaţă a întâiului său născut şi ai celor din poporul său; în timp ce copiii lui Israel, pe care îi vedea ca sclavi, fuseseră neatinşi de plăgi, neloviţi de îngerul nimicitor. Dumnezeu le-a arătat clar asupra cui se afla favoarea Sa, cine era poporul Său.” – Idem.

Marţi 25 august
3. O avertizare pentru noi

a. Ce avertizare ar trebui să înţelegem din refuzul lui Faraon de a asculta de Dumnezeu? Evrei 3:12, 13.

Evr 3:12-13
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

„Cel care a cedat o dată ispitei va ceda mai repede a doua oară. Fiecare repetare a păcatului îi slăbeşte puterea de împotrivire, îi orbeşte ochii şi înăbuşe convingerea. Fiecare sămânţă de îngăduinţă semănată va aduce roadă. Dumnezeu nu face nici o minune pentru ca să împiedice recolta. ‚Ce seamănă omul, aceea va secera.’ (Galateni 6:7). Cel care dă pe faţă o îndrăzneală necredincioasă, o indiferenţă încăpăţânată faţă de adevărul divin, nu va recolta decât ceea ce el însuşi a semănat. Aşa se face că mulţimile vin şi ascultă cu mare indiferenţă adevărurile care cândva le-au tulburat propriile suflete. Ei au semănat neglijenţă şi împotrivire faţă de adevăr, şi aceasta este şi recolta pe care o culeg.

Cei care îşi liniştesc o conştiinţă vinovată cu gândul că pot schimba cursul răului atunci când doresc, că pot glumi cu invitaţiile milei şi totuşi să fie impresionaţi iar şi iar, urmează această cale spre pierzarea lor. Ei cred că, după ce şi-au pus întreaga influenţă de parte marelui împotrivitor, întrun moment de criză extremă, când primejdia îi înconjoară, ei vor schimba conducătorul. Dar acest lucru nu se face atât de uşor. Experienţa, educaţia, disciplina vieţii a îngăduinţei păcătoase au modelat caracterul atât de profund, încât ei nu pot primi atunci chipul lui Isus… Mila poate interveni şi le poate oferi ocazia de a primi invitaţiile ei; dar după ce lumina a fost respinsă şi dispreţuită mult timp, ea se va retrage în cele din urmă.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 268, 269 engl. (cap. 23).

„Un singur păcat nutrit va denatura caracterul puţin câte puţin, aducând puterile sale nobile în supunere faţă de dorinţa cea rea. Îndepărtarea unui singur dispozitiv de siguranţă din conştiinţă, îngăduirea unui singur obicei rău, o singură neglijare a înaltelor pretenţii ale datoriei, rupe mijloacele de apărare ale sufletului şi deschide calea lui Satana de a intra şi a ne duce în rătăcire.” – Conflict and Courage, pag. 114.

b. Dacă ne dăm seama că avem spiritul lui Faraon, ce trebuie să facem? Isaia 27:5.

Isa 27:5
5 afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.”

„S-au luat toate măsurile pentru slăbiciunile noastre, ni s-a dat orice încurajare pentru a veni la Hristos.” – Parabolele Domnului Hristos, pag. 156 engl. (cap. 13).

Miercuri 26 august
4. Rezultatele refuzului de a asculta

a. În cele din urmă, de ce a făcut Faraon ceea ce i-a cerut Dumnezeu? Exodul 12:30-32.

Exod 12:30-32
30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis. 32 Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.”

b. Cine a dorit Dumnezeu să beneficieze de pe urma mesajelor Sale adresate lui Faraon? Exodul 3:19, 20.

Exod 3:19-20

Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică. 20 Eu Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.

„‚Te-am lăsat să rămâi în picioare(engl: ‚te-am ridicat’) ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.’ (Exodul 9:16). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu l-a adus [pe Faraon] la existenţă cu acest scop, dar providenţa Sa condusese evenimentele ca el să fie adus la tron chiar la timpul stabilit pentru eliberarea lui Israel. Chiar dacă acest tiran arogant pierduse mila lui Dumnezeu prin nelegiuirile lui, totuşi viaţa sa fusese păstrată ca prin încăpăţânarea lui, Domnul să poată să-Şi dea pe faţă minunile în ţara Egiptului. Felul cum sunt aranjate evenimentele ţine de providenţa lui Dumnezeu. El ar fi putut aşeza pe tron un rege mai îngăduitor, care nu ar fi îndrăznit să se împotrivească manifestărilor puternice ale puterii divine. Dar, în cazul acesta, planurile Domnului nu s-ar fi împlinit. Poporului Său i s-a îngăduit să guste din cruzimea nimicitoare a egiptenilor, pentru ca să nu mai poată fi înşelat cu privire la influenţa degradantă a idolatriei. Prin felul în care s-a purtat cu Faraon, Domnul Şi-a arătat ura faţă de idolatrie şi hotărârea lui de a pedepsi cruzimea şi apăsarea.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 267, 268 engl. (cap. 23).

c. Dacă nu dorim să ascultăm de Dumnezeu, ce putem învăţa din exemplul lui Faraon? Proverbele 1:24-28; Zaharia 7:11, 12; Evrei 12:25.

Prov 1:24-28
24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, 25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, 26 de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, 27 când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea. 28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi

Zah 7:11-12
11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele şi şi-au astupat urechile ca să n-audă. 12 Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

Evr 12:25
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri.

„Dumnezeu i-a trimis [lui Faraon] o solie de avertizare şi îndurare, dar el a refuzat să-L recunoască pe Dumnezeul cerului şi nu a dorit să ascultede poruncile Sale. El a întrebat: ‚Cine este Domnul ca să ascult de glasul
Său?’ (Exodul 5:2)…

Fiecare dovadă în plus cu privire la puterea lui Dumnezeu pe care monarhul egiptean a respins-o, l-a condus la o sfidare şi mai puternică şi mai hotărâtă a lui Dumnezeu… Acest caz este un exemplu clar al păcatului împotriva Duhului Sfânt… Treptat, Domnul Şi-a retras Duhul Său. Îndepărtând puterea Sa restrângătoare, El l-a predat pe rege în mâinile celui mai mare dintre tirani – eul.” – Conflict and Courage, pag. 89.

Joi 27 august
5. Profetul care nu a dorit să asculte

a. De câte ori a încercat Dumnezeu să câştige atenţia lui Balaam? Numeri 22:22-27.

Num 22:22-27
22 Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum. 24 Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. 26 Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.

b. Ce l-a împiedicat pe Balaam să recunoască solia lui Dumnezeu mai devreme? 2 Petru 2:20, 21. Atunci când suntem frustraţi şi credem că lucrurile nu se întâmplă aşa cum am vrea noi, înseamnă aceasta, poate, că Dumnezeu doreşte să câştige atenţia noastră?

2Pet 2:20-21
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

„Balaam nu vedea intervenţia cerească şi nu ştia că Dumnezeu Îi tăia calea.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 441, 442 engl. (cap. 40).

„Un singur păcat nutrit a otrăvit întregul caracter [al lui Balaam] şi i- cauzat nimicirea.” – Conflict and Courage, pag. 114.

„Atunci când vede clar care este datoria, să nu-şi ia libertatea şi să meargă la Dumnezeu cu rugăciunea ca el să fie scuzat ca să nu o împlinească. Ci, mai degrabă, el ar trebui să ceară cu un spirit umil şi supus, puter divină şi înţelepciune pentru a putea împlini cerinţele ei.” – Idem., pag. 113.

„Suntem gata să privim la bărbaţii cu experienţă ca fiind în siguranţă faţă de vraja plăcerii păcătoase. Dar, totuşi, vedem adesea pe cei care în anii tinereţii au fost abătuţi de fascinaţiile păcatului şi şi-au sacrificat bărbăţia satisfacerii eului personal. O vreme, ei au oscilat între îndemnurile principiului şi înclinaţia lor de a urma o cale interzisă; dar curentul răulu se dovedeşte în cele din urmă prea puternic pentru hotărârile lor bune, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul regelui Solomon cândva înţelept şi drept.”  The Health Reformer, 1 iunie 1878.

Vineri 28 august
Întrebări recapitulative personale

1. Câtor oameni le vorbeşte Dumnezeu dacă aceştia nu sunt gata s asculte de El?
2. Cum putem să-L sfidăm pe Dumnezeu aşa cum a făcut Faraon?
3. Ce trebuie să facem dacă L-am ignorat pe Dumnezeu?
4. Cum ne putem împietri inima astăzi împotriva lui Dumnezeu?
5. Care sunt asemănările şi diferenţele dintre Faraon şi Balaam?