Lecţia 13. Continuând reforma!

 

„Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri, şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!” (Neemia 13:14).

„Lumea s-a rătăcit de Dumnezeu şi starea ei fără de lege ar trebui să lovească inima cu groază, şi să îi conducă pe toţi cei care sunt loiali marelui Rege să îndeplinească o lucrare de reformă.”—The Signs of the Times, 17 ianuarie 1884.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 669-678 (engl.) (ro. cap. 57, „Reformă”)

Duminică 21 septembrie
1. PRIMELE ACŢIUNI ALE LUI NEEMIA

a. După ce iudeii s-au stabilit în patria lor şi s-au angajat să asculte de Dumnezeu, ce s-a întâmplat în absenţa lui Neemia? Neemia 8:18: 9:1, 2; 10:28-31; 13:6.

Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile şi a fost o adunare de sărbătoare în ziua a opta, cum este poruncit. (Neem 8:18).

În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. 2 Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor. (Neem 9:1-2).

Cealaltă parte a poporului, preoţii, leviţii, uşierii, cântăreţii, slujitorii Templului şi toţi cei ce se despărţiseră de popoarele străine ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere 29 s-au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurământ şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânului nostru, orânduirile şi legile Lui. 30 Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri; 31 să nu cumpărăm nimic în ziua Sabatului şi în zilele de sărbătoare de la popoarele ţării, care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pământul în anul al şaptelea, şi să nu cerem plata niciunei datorii.( Neem 10:28-31).

Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire (Neem 13:6).

b. Ce situaţie a găsit el la întoarcerea sa în Ierusalim? Neemia 13:7.

…să mă întorc la Ierusalim, şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu. (Neem 13:7).

„Cei idolatri nu doar că au găsit un loc în care să se stabilească în cetate, ci au contaminat prin prezenţa lor chiar domeniul templului. Prin relaţii de căsătorie mixtă se formase o prietenie între Eliaşib, marele preot şi Tobia, Amonitul, vrăjmaşul înverşunat al lui Israel. Ca rezultat al acestei alianţe nesfinte, Eliaşib îi permisese lui Tobia să ocupe un apartament ce avea legătură cu templul, care până aici fusese folosit ca spaţiu de depozitare a zecimilor şi darurilor poporului.”—Profeţi şi regi, pg. 669 (engl.) (ro.cap. 57, „Reformă”).

c. Sfidând cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronom 23:3-6), ce a făcut Eliaşib, marele preot? Ce prim pas a făcut Neemia în lucrarea de reformă? Neemia 13:7-9.

Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie, 4 pentru că nu v-au ieşit înainte cu pâine şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme. 5 Dar Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul Dumnezeul tău. 6 Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor, toată viaţa ta, pe vecie. (Deut 23:3-6).

…să mă întorc la Ierusalim, şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu. 8 Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. 9 Apoi am poruncit să se cureţe odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia. (Neem 13:7-9).

Luni 22 septembrie
2. CÂND SĂ APELEZI LA COOPERARE?

a. Întrucât darurile fuseseră întrebuinţate greşit, în ce sens s-au descurajat mulţi din popor? Neemia 13:4, 5. Din cauza nevoii, ce fuseseră împinşi să facă mulţi slujitori ai templului? Neemia

13:10.

Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia, 5 pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi. (Neem 13:4-5).

Am auzit de asemenea că părţile leviţilor nu li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în ţinutul lui. (Neem 13:10).

„Ca sfidare a poruncii [lui Dumnezeu], marele preot scosese afară darurile care erau stocate în cămara casei lui Dumnezeu, pentru a face loc pentru acest reprezentant al unui neam proscris. Nu s-ar fi putut arăta un dispreţ mai mare faţă de Dumnezeu decât conferind această favoare acestui vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al adevărului Său. La întoarcerea sa din Persia, Neemia află despre această profanare îndrăzneaţă şi luă măsuri rapide pentru a-l da afară pe intrus....

Nu doar templul fusese profanat, ci darurile fuseseră întrebuinţate greşit. Aceasta tindea să descurajeze dărnicia poporului. Ei îşi pieduseră zelul lor şi fervoarea şi erau reţinuţi în a-şi da zecimile. Vistieria casei Domnului era slab aprovizionată; mulţi dintre cântăreţi şi alţi angajaţi în serviciul templului— pentru că nu primiseră suficient sprijin—părăsiseră lucrarea Domnului pentru a lucra altundeva.”—Profeţi şi regi, pg. 670 (engl.) (ro. cap. 57, „Reformă”).

b. Cum a răspuns poporul faţă de conducerea hotărâtă a lui Neemia în eforturile lui reformatoare? Neemia 13:11-13.

Am mustrat pe dregători şi am zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi, şi i-am pus iarăşi în slujba lor. 12 Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. 13 Am dat cămările în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, unul din leviţi, şi le-am adăugat şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioşi. Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor. (Neem 13:11-13).

„Neemia s-a pus la lucru să corecteze aceste abuzuri. El i-a strâns laolaltă pe toţi aceia care părăsiseră serviciul casei Domnului şi ’i-am pus iarăşi în slujba lor.’ Aceasta a inspirat poporul cu încredere şi tot Iuda a adus ’zeciuială din grâu, din must şi din untdelemn.’ Bărbaţii care ’erau socotiţi credincioşi’ au fost făcuţi ’vistiernici peste vistierie’ şi ’au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor.’ [Neemia 13:11-13, engl.].”—Idem.

„Succesul care a însoţit eforturile lui Neemia arată ce vor realiza rugăciunea, credinţa şi acţiunea înţeleaptă şi energică. Neemia nu era un preot; el nu era un profet; el nu a ridicat nicio pretenţie de titlu înalt. El era un

reformator ridicat pentru un timp important. Scopul său era de a pune poporul în relaţie bună cu Dumnezeu. Inspirat de un mare scop, el şi-a concentrate fiecare energie a fiinţei sale pentru realizarea sa.”—Idem., pg. 675, 676 (engl.) (ro. cap. 57, „Reformă”). 

Marţi 23 septembrie
3. PĂZIREA SABATULUI RESTAURATĂ

a. Cum era desconsiderat de către păgâni semnul distinctiv al Israeliţilor în timpul absenţei lui Neemia? Neemia 13:15, 16.

Pe vremea aceasta am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine, şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile. 16 Mai erau şi nişte tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim. (Neem 13:15-16).

„Un alt rezultat al legăturilor cu idolatrii era o desconsiderare faţă de Sabat, semnul care distingea Israelul de toate celelalte naţiuni ca închinători ai adevăratului Dumnezeu. Neemia a găsit că vânzătorii şi comercianţii păgâni din ţările învecinate, venind la Ierusalim, i-au făcut pe mulţi din Israeliţi să se angajeze în comerţ în Sabat. Erau unii care nu au putut fi convinşi să îşi sacrifice principiul, însă alţii l-au încălcat şi s-au unit cu păgânii în eforturile lor de a învinge scrupulele celor mai conştiincioşi. Mulţi îndrăzneau să calce Sabatul pe faţă...

Această stare de lucruri ar fi putut fi evitată dacă conducătorii şi-ar fi exercitat autoritatea; însă dorinţa de a-şi promova interesele proprii îi condusese să îi favorizeze pe cei nelegiuiţi.”—Profeţi şi regi, pg. 671 (engl.) (ro. cap. 57, „Reforma”).

b. Cum şi de ce i-a mustrat Neemia pe conducători pentru neglijenţa lor în serviciu? Neemia 13:17, 18.

Am mustrat pe mai marii lui Iuda şi le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua Sabatului? 18 Oare n-au lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” (Neem 13:17-18).

„Fără vreo înclinaţie de a-şi abandona scopul, ’comercianţii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odată şi de două ori în afara Ierusalimului,’ sperând să găsească ocazie pentru comerţ (Neemia

13:20).”—Idem., pg. 672 (engl.) (ro. cap. 57, „Reformă”).

c. Cum a acţionat Neemia pentru a corecta această stare de lucruri? Neemia 13:19-23.

Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. 20 Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată şi de două ori afară din Ierusalim. 21 I-am mustrat şi le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. 22 Am poruncit şi leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare! 23 Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei, care îşi luaseră neveste asdodiene, amonite şi moabite. (Neem 13:19-23).

„[Neemia] a cerut leviţilor, de asemenea, să păzească porţile, ştiind că ei urmau să impună mai mult respect decât oamenii de rând, în timp ce din legătura lor strânsă cu serviciul lui Dumnezu era de aşteptat ca ei să fie mai zeloşi în impunerea ascultării de legea Sa.”—Idem., pg. 673 (engl.) (ro. cap. 57, „Reformă”).

„Pentru relele pe care le-am fi putut împiedica, noi suntem exact la fel de responsabili ca şi când am fi noi înşine vinovaţi de acele fapte.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 441 (engl.) (ro. cap. 48, „Cine este cel mai mare?”). 

Miercuri 24 septembrie
4. STÂND FERMI LÂNGĂ CONVINGERILE NOASTRE

a. Cum l-a ajutat Dumnezeu pe Neemia să trezească înţelegerea poporului faţă de nevoia unei reforme hotărâte în problema relaţiilor de căsătorie? Neemia 13:23-27.

Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei, care îşi luaseră neveste asdodiene, amonite şi moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui popor. 25 I-am mustrat şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. 26 Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi femeile străine l-au târât şi pe el în păcat. 27 Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvârşiţi o nelegiuire atât de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” (Neem 13:23-27).

„Aceste alianţe nepermise [formate din căsătorii mixte şi asocierea cu idolatrii] duceau la o mare confuzie în Israel; pentru că unii care intraseră în aceste legături erau oameni din poziţii înalte, conducători spre care poporul avea dreptul să privească pentru sfat şi pentru un exemplu sigur. Prevăzând ruina din faţa naţiunii dacă acestui rău i s-ar fi permis să continue, Neemia a discutat serios cu cei greşiţi...

Când le-a pus în faţă poruncile lui Dumnezeu şi ameninţările Sale, judecăţile de temut care se abătuseră asupra lui Israel în trecut, tocmai din pricina acestui păcat, conştiinţele lor au fost trezite şi s-a început o lucrare de reformă care a abătut mânia cu care ameninţa Dumnezeu şi a adus aprobarea şi binecuvântarea Sa.”—Profeţi şi regi, pg. 673, 674 (engl.) (ro.cap. 57, „Reformă”)

b. Care a fost lucrul pe care Neemia, în slăbiciunea lui, l-a făcut, lucru pe care un lucrător în via Domnului nu ar trebui să îl facă niciodată? Neemia 13:25.

I-am mustrat şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. (Neem 13:25).

„Reformatorii trebuie să înainteze, nu să se retragă. Ei trebuie să fie categorici, fermi, hotărâţi, neşovăielnici; însă fermitatea nu trebuie să degenereze într-un spirit dominant.”—Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pg. 151 (engl.)

(ro. secţiunea a III-a, cap. „Către profesori şi administratori”).

c. Care a fost principalul motiv pentru care Eliaşib, marele preot, fiul său şi nepotul său s-au descalificat de la preoţie? Neemia 13:28, 29. Ce se întâmplă cu cei care au opinii, dar nu şi convingeri? Matei 15:14.

Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot, Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. L-am izgonit de la mine. 29 Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul încheiat de preoţi şi leviţi. (Neem 13:28-29).

Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Mat 15:14).

„Erau unii în slujbele sfinte care au pledat pentru soţiile lor păgâne, declarând că ei nu se pot despărţi de ele. Însă nu s-a făcut nicio distincţie; nu s-a ţinut cont de rang sau poziţie. Oricine, dintre preoţi sau conducători, refuza să îşi întrerupă legătura cu idolatrii, era imediat despărţit de serviciul Domnului. Un nepot al marelui preot, care se căsătorise cu fiica renumitului Sanbalat, a fost nu doar îndepărtat din slujba sa, ci în mod prompt alungat din Israel.”—Profeţi şi regi, pg. 674 (engl.) (ro.cap. 57, „Reforma”).

Joi 25 septembrie
5. LECŢII PENTRU NOI ASTĂZI

a. Ce lecţii ar trebui să învăţăm noi din lucrarea lui Ezra şi a lui Neemia? Isaia 57:12-14; Romani 15:4.

Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi! 13 Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” – 14 Şi El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!” (Isa 57:12-14).

Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Rom 15:4).

„În lucrarea de reformă care trebuie dusă înainte astăzi, este nevoie de oameni, ca Ezra şi Neemia, care nu vor micşora sau scuza păcatul, nici nu se vor da înapoi de la a apăra onoarea lui Dumnezeu. Cei asupra cărora

zace povara acestei lucrări nu vor tăcea când se comite răul, nici nu vor acoperi răul cu o manta de falsă iubire. Ei îşi vor aminti că Dumnezeu nu caută la faţa omului, că severitatea faţă de câţiva se poate dovedi milă pentru

mulţi. Ei îşi vor aminti, de asemenea, că în cel care mustră răul trebuie să se vadă întotdeauna spiritul lui Hristos. În lucrarea lor, Ezra şi Neemia s-au umilit înaintea lui Dumnezeu mărturisindu- şi păcatele şi pe cele ale poporului lor, cerând iertare ca şi când ei ar fi fost cei care au greşit. Cu răbdare ei au trudit, s-au rugat şi au suferit.”— Profeţi şi regi, pg. 675 (engl.) (ro. cap. 57, „Reforma”).

„[Această] lucrare de restaurare şi reformă... prezintă o imagine a lucrării de restaurare spirituală care trebuie să fie îndeplinită în zilele de încheiere a istoriei acestui pământ... În timpul sfârşitului fiecare instituţie divină trebuie restaurată. Spărtura făcută în lege la timpul când Sabatul a fost schimbat de om trebuie reparată. Poporul rămăşiţei lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia tuturor reformelor durabile şi că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca memorial al creaţiunii, amintind mereu de puterea lui Dumnezeu. În linii clare, distincte, ei trebuie să prezinte necesitatea de a asculta de toate preceptele Decalogului. Constrânşi de iubirea lui Hristos, ei trebuie să coopereze cu El în refacerea locurilor pustii. Ei trebuie să fie dregători de spărturi şi ca cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.”—Idem., pg. 677, 678 (engl.) (ro. cap. 57, „Reforma”). 

Vineri 26 septembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum a promovat Neemia eforturile sale reformatoare?
2. Cum a fost restaurată păzirea Sabatului?
3. Dumnezeu are un adevăr prezent în fiecare generaţie. Care este voia Sa astăzi referitor la sfinţenia şi păstrarea căsătoriei?
4. Explicaţi relevanţa experienţelor lui Ezra şi Neemia pentru timpul nostru.
5. Ce întrebare ar trebui să ne punem fiecare ca martori ai lui Hristos?