Lecţia 13. Cum să facem faţă greutăţilor din cămin

 „Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:6, 7).

Oricare ar fi situaţia în care ne aflăm, avem un Îndrumător care să ne îndrepte pe cale; oricare ar fi nedumerirea noastră, avem un Sfătuitor sigur; oricare ar fi durerea şi pierderea noastră sau oricât de singuri ne-am simţi, avem un Prieten care simte împreună cu noi.” – Pildele Domnului, pag. 173 engl. (cap. 14).

Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pag. 247-250, 483-496 engl. (cap.: „Vindecarea minţii”, „În contact cu alţii”).

Duminică 23 iunie
1. NECAZURI PROVOCATE ÎN MOD INUTIL

a. Ce cuvinte înţelepte ne amintesc să evităm cearta din cămin? Proverbele 17:1; 21:9.

Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! (Proverbele 17:1).
Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.  (Proverbele 21:9). 

„În unele familii, spiritul contrazicerii şi al discuţiei aprinse tulbură armonia; tot ce se spune este disecat şi se calculează corectitudinea absolută a fiecărui cuvânt. Atunci când se caută greşeli neimportante care sunt date pe faţă fără rost, acest lucru restrânge serios libertatea socială. Uneori, fraţii şi surorile îşi fac obiceiul de a se tachina unul pe altul aproape fără a realiza că fac aceasta, puţin în serios, puţin în glumă. Acest lucru este stânjenitor pentru toţi ceilalţi, indiferent cât de multă satisfacţie ambiguuă face celor implicaţi.” – The Health Reformer, 1 februarie 1874.

b. Explicaţi cum a fost Petru depăşit de probleme în experienţa de pe lac. Matei 14:26-31. Cum acţionăm de multe ori asemenea lui Petru în situaţii asemănătoare?

Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:26-31).

„Atunci când vine asupra noastră necazul, cât de des suntem asemenea lui Petru! Privim la valuri în loc să avem privirea noastră aţintită asupra Mântuitorului. Paşii noştri alunecă, iar apele mândriei trec peste sufletele noastre.”- Hristos lumina lumii, pag. 382 engl. (cap. 40).

Luni 24 iunie
2. AJUTOR ÎN VREME DE NEVOIE 

a. Ce va decide, în mare măsură, dacă vom vedea mâna lui Dumnezeu lucrând sau nu în favoarea noastră? Marcu 9:23; Matei 8:26 (p.p.).

Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” – (Marcu 9:23).
El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?”… (Matei 8:26). 

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede; şi orice lucru pe care îl dorim atunci când ne rugăm, dacă credem că-l primim, îl vom avea. Această credinţă va pătrunde dincolo de norul cel mai întunecos şi va aduce razele de lumină şi speranţă în sufletul amărât şi deznădăjduit. Lipsa acestei credinţe şi încrederi aduce nedumerire, temeri chinuitoare şi bănuieli rele. Dumnezeu face lucruri mari pentru poporul Său atunci când ei îşi pun întreaga încredere în El.” – Testimonies, vol. 2, pag. 140 engl. (cap.: „Distracţii la institut”).

b. Ce împrejurări vor întrerupe comunicarea cu Domnul încât El nu va mai auzi rugăciunile noastre? Psalmii 66:18; Isaia 59:1, 2.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.  (Psalmii 66:18).
Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! (Isaia 59:1, 2). 

c. De ce intrăm adesea în încurcătură în mod inutil? Iacov 3:1-6. Explicaţi cum ar putea fi evitate majoritatea problemelor noastre.

Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră. Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. (Iacov 3:1-6).

„Un temperament agitat şi critica usturătoare nu-i va impresiona pe oameni, nici nu va câştiga simpatia lor…
Cele mai multe necazuri din viaţă, cele mai multe din grijile ei zilnice care sunt distrugătoare, din supărări şi iritare sunt rezultatul unui temperament nestăpânit. Adesea, armonia cercului familial este tulburată de un cuvânt repezit sau limbaj abuziv. Cu mult mai bine ar fi dacă aceste cuvinte ar fi rămas nerostite. Un zâmbet plăcut, un cuvânt plin de pace şi aprobator rostit cu duhul blândeţii, ar fi o putere spre a alina, a mângâia şi a binecuvânta. Stăpânirea eului este cea mai bună stăpânire din lume. Îmbrăcând podoaba unui duh blând şi liniştit, nouăzeci şi nouă la sută din necazurile care amărăsc viaţa atât de groaznic, ar putea fi evitate. Mulţi îşi scuză cuvintele repezite şi temperamentul aprins, spunând: ‚Sunt sensibil; am un temperament repezit.’ Aceasta nu va vindeca niciodată rănile făcute de cuvintele pripite şi pătimaşe.” – Testimonies, vol. 4, pag. 348 engl. (cap: „Pastori care se îngrijesc de ei înşişi” 

Marţi 25 iunie
3. AJUTOR ÎN VREME DE NEVOIE (CONTINUARE) 

a. Ce ar trebui să-şi amintească părinţii iritabili atunci când trec prin greutăţi şi crize? Psalmii 28:1, 2; 27:14.

Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă. Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel sfânt. (Psalmii 28:1-2).
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! (Psalmii 27:14). 

„Părinţii irascibili şi morocănoşi le dau copiilor lor nişte lecţii pentru care, la un moment dat în viaţă, ar da lumea întreagă, de ar fi a lor, ca să-i poată dezvăţa de ele. Copiii trebuie să vadă în viaţa părinţilor lor acea consecvenţă care este în concordanţă cu credinţa lor. Ducând o viaţă consecventă şi exersând stăpânirea de sine, părinţii pot modela caracterele copiilor lor.” – Îndrumarea copilului, pag. 482 engl. (cap.: „Fiecare cămin – o biserică”).
„Ne aflăm într-o lume a suferinţei. Greutăţi, încercări şi necazuri ne aşteaptă pe parcursul întregului drum spre căminul ceresc. Dar unii dublează greutatea poverilor vieţii anticipând mereu problemele. Dacă întâmpină împotrivire sau dezamăgire cred că totul se va prăbuşi, că soarta lor este cea mai rea dintre toate, că vor ajunge sigur să ducă lipsă. În felul acesta ei aduc asupra lor nefericirea şi aruncă o umbră asupra tuturor celor din jurul lor. Viaţa însăşi devine o povară pentru ei. Dar lucrurile nu trebuie să stea astfel. Este nevoie de un efort hotărât pentru a schimba făgaşul cugetului lor. Dar schimbarea se poate face. Fericirea lor, atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru cea viitoare, depinde de fixarea gândurilor asupra lucrurilor vesele. Să nu mai privească la imaginea întunecată, care este închipuită, ci la bucuriile pe care Dumnezeu le-a presărat pe calea lor, şi dincolo de acestea, la cele nevăzute şi veşnice.” – Divina vindecare, pag. 247, 248 engl. (cap.: „Vindecarea minţii”) 

b. Ce a făgăduit Domnul că va face pentru copiii Săi ascultători când strigă către El în nevoi? Psalmii 34:17; 145:19; 1 Petru 5:7.

Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. (Psalmii 34:17).
El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă. (Psalmii 145:19)
Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.  (1 Petru 5:7). 

„Pe calea care ducela Cetatealui Dumnezeu nu există greutăţi pe care cei care se încred în El să nu le poată depăşi. Nu există nici o primejdie de care ei să nu poată scăpa. Nu există nici un necaz, nici o întristare, nici o slăbiciune omenească pentru care El să nu fi prevăzut un remediu.
Nimeni nu trebuie să se lase pradă descurajării şi disperării. S-ar putea ca Satan să vină la voi cu sugestia crudă: ‚Cazul tău este fără speranţă. Eşti irecuperabil.’ Dar în Hristos există speranţă pentru tine. Dumnezeu nu ne porunceşte să biruim în propria noastră putere. El ne cere să venim aproape de El. Oricare ar fi greutăţile care apasă asupra sufletului şi trupului nostru, El aşteaptă să ne elibereze.” – Idem., pag. 249 engl. 

Miercuri 26 iunie
4. MULŢUMIRE ÎN CĂMIN 

a. Dacă este urmat, ce exemplu al lui Hristos va închide uşa mulţimii de necazuri din cămin? Matei 20:25-28.

Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:25-28).

„Pentru a fi fericiţi, trebuie să ne luptăm să obţinem acel caracter care l-a dat pe faţă Hristos. Două dintre caracteristicile însemnate ale lui Isus erau jertfirea de sine şi bunătatea Sa. El nu a venit să caute propriul Său interes. El a mers pretutindeni făcând bine, aceasta era hrana şi băutura Lui. Urmând exemplul Mântuitorului, putem să fim în comuniune sfântă cu El; şi căutând zilnic să imităm caracterul Său şi să urmăm exemplul Său, vom fi o binecuvântare pentru lume şi vom avea mulţumire aici şi o răsplată veşnică după aceea.” – Testimonies, vol. 4, pag. 227 engl. (cap.: „Necesitatea armoniei”).

b. Ce va face mulţumirea în cercului familiei şi cum ar trebui cultivată? 1 Timotei 6:6-8; Psalmii 37:16.

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1 Timotei 6:6-8).
Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi.  (Psalmii 37:16). 

„Prea multe griji şi poveri sunt aduse în familiile noastre, şi se cultivă prea puţină simplitate naturală, pace şi fericire. Ar trebui să existe mai puţină grijă cu privire la ce va spune lumea din afară şi să se acorde mai multă atenţie profundă faţă de membrii cercului familiei.” – My Life Today, pag. 169.
„Fie că locuinţa este umilă sau elegantă, cu amenajări scumpe sau nu, între pereţii ei nu va fi fericire atâta timp cât spiritul celor care o locuiesc nu este în armonie cu voinţa divină. În interiorul căminului, ar trebui să domnească mulţumirea.” – Căminul advent, pag. 154 engl. (cap. 22). 

c. Ce angajament arată cât este de importantă credincioşia în intimitatea căminului? Psalmii 101:2. Explicaţi de ce este mulţumirea cheia unei vieţi fericite de familie.

Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele. (Psalmii 101:2).

„În căminul în care domneşte adevărata curtenie, pare că aceasta te întâmpină chiar din prag. Simţi urarea amabilă de bun venit de la intrare. Nici o privire brutală nu îţi studiază îmbrăcămintea. Nici un glas mânios nu se aude la etaj. Nici un copil supărat nu este trimis afară din cameră. Nici un ordin poruncitor nu este dat pentru a acoperi greşelile menajerelor sau slujitorilor. O atmosferă plăcută umple casa – mai presus de îndoială şi imposibil de a fi descris.” – The Health Reformer, 1 februarie 1874.

Joi 27 iunie
5. VINDECÂND INIMI ŞI CĂMINE 

a. Ce a oferit Dumnezeu pentru a veni în întâmpinarea oricărei nevoi? Osea 6:1, 2; Maleahi 4:2.

„Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui. (Osea 6:1,2).
Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. (Maleahi 4:2). 

„Toţi cei încercaţi şi ispitiţi să-şi amintească de faptul că Maiestatea cerului a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum sunt ispitiţi membrii familiei omeneşti, şi El ştie cum să-i ajute pe cei care sunt asaltaţi de puterile întu­nericului.” – Spalding and Magan Collection, pag. 292 engl.
„În orice încercare, dacă Îl căutăm pe Hristos, El ne va da ajutor. Ochii noştri vor fi deschişi ca să vadă făgăduinţele vindecătoare înregistrate în cuvântul Său. Duhul Sfânt ne va învăţa cum să ne însuşim fiecare binecuvântare care va fi un antidot pentru durerea sufletească. Pentru fiecare înghiţitură amară care ne este pusă pe buze, vom găsi o ramură vindecătoare.” - Divina vindecare, pag. 248 engl. („Vindecarea minţii”). 

b. Ce experienţă trebuie să avem înainte ca Domnul să ne poată ajuta să ieşim din necazul nostru şi să ne vindece bolile? Isaia 27:5; Faptele Apostolilor 5:31; Psalmii 103:3.

…afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27:5).
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.  (Faptele apostolilor 5:31).
El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale. (Psalmii 103:3). 

„Nu trebuie să permitem ca viitorul, cu problemele lui grele, cu perspectivele lui nesatisfăcătoare, să ne înmoaie inimile, să ne facă genunchii să tremure şi mâinile să atârne neputincioase. [Isaia 27:5 citat].
Cei care îşi predau viaţa îndrumării şi slujiriiSalenu vor fi niciodată aşezaţi într-o situaţie pentru care El să nu fi luat nici o măsură. Oricare ar fi situaţia în care ne aflăm, dacă suntem împlinitori ai cuvântului Său, avem o Călăuză care să ne îndrume pe cale; oricare ar fi nedumerirea noastră, avem un Sfătuitor priceput; oricare ar fi necazul nostru, pierderea sau singurătatea de care suferim, avem un Prieten plin de compasiune.” – Idem., pag. 248, 249 engl. 

Vineri 28 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care este rezultatul unui temperament nestăpânit?
2. Cum îşi dublează mulţi greutatea poverilor vieţii?
3. Care este adevărata cauză a nedumeririi, durerii şi fricii?
4. Menţionaţi una dintre însuşirile lui Isus pe care ar trebui să o dezvoltăm pentru a evita necazuri inutile.
5. Având în vedere primejdiile din viitor, ce datorăm familiilor noastre şi nouă?