Lecţia 2. Căsătoria: o unire pe viaţă

(versiunea pentru tipar)

„Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:6 u.p.).

„Asemenea oricărui alt dar bun încredinţat de Dumnezeu omenirii, căsătoria a fost pervertită de păcat; dar scopul evangheliei este acela de a-i reda curăţia şi frumuseţea.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 64 engl. (cap. 4).

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 105-128 engl. (cap. 16-18).

Duminică 7 aprilie
1. ORIGINEA CĂSĂTORIEI

a. Atunci când Dumnezeu a înfiinţat instituţia căsătoriei, ce lege a stabilit El pentru bărbaţi şi femei? Genesa 2:24.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:24).

„Atunci când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte în căsătorie, spunând: omul va lăsa ‚pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup’ (Genesa 2:24), El a enunţat legea căsătoriei pentru toţi copiii lui Adam până la sfârşitul timpului. Ceea ce Însuşi Tatăl cel veşnic a declarat ca fiind bun era legea celei mai mari binecuvântări şi dezvoltări pentru om.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 63, 64 engl. (cap. 4).

b. Cu ce scop a fost instituită căsătoria? Genesa 2:18; 1:26-28; 1 Corinteni 7:2.

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18).
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26-28).
Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. (1 Corinteni 7:2).

„Dumnezeu a oficiat prima căsătorie. În consecinţă, iniţiatorul ei este Creatorul universului. ‚Căsătoria este onorabilă’ (Evrei 13:4 engl.); ea a fost unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om, şi este una dintre cele două instituţii pe care, după cădere, Adam le-a adus dincoace de porţile Paradisului. Atunci când principiile divine sunt recunoscute şi ascultate în această relaţie, căsătoria este o binecuvântare; ea păzeşte puritatea şi fericirea oamenilor, şi vine în întâmpinarea nevoii sociale a omului, îi înalţă natura fizică, intelectuală şi morală.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 46 engl. (cap. 2).

Luni 8 aprilie
2. ALEGÂND UN TOVARĂŞ

a. Ce exemplu a dat Avraam în alegerea unei soţii pentru Isaac? Genesa 24:1-4, 67. Discutaţi cât de mult diferă pretinşii creştini de Isaac în această chestiune.

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea; şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.” (Geneza 24:1-4)
Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. (Geneza 24:67).

„Ce contrast între calea lui Isaac şi cea urmată de tinerii din timpul nostru, chiar din mijlocul pretinşilor creştini! Prea adesea, tinerii simt că investirea afecţiunilor este o chestiune în care doar eul lor ar trebui consultat – o chestiune în care nici Dumnezeu, nici părinţii lor nu ar trebui să se amestece. Cu mult înainte ca ei să ajungă la maturitate, cred că sunt pregătiţi să facă propriile alegeri, fără ajutorul părinţilor lor. Câţiva ani de căsătorie sunt de obicei suficienţi ca să le arate greşeala, însă este adesea prea târziu ca să împiedice rezultatele ei triste. Aceeaşi lipsă de înţelepciune şi stăpânire de sine care i-a determinat să facă o alegere grăbită, este permisă să agraveze răul, până când relaţia căsătoriei devine un jug chinuitor. În felul acesta, mulţi şi-au ruinat fericirea din viaţa aceasta şi nădejdea lor pentru viaţa viitoare.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 175 engl. (cap. 15).

b. Daţi câteva exemple lipsite de înţelepciune în ce priveşte alegerea unui partener de căsătorie. Luca 17:32; Genesa 26:34, 35; 27:46; Iov 2:9, 10; Judecători 14:1-3.

Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot. (Luca 17:32).
La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon. Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca. (Genesa 26:34, 35).
Rebeca a zis lui Isaac: "M-am scârbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?" (Genesa 27:46).
Nevasta sa i-a zis: "Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!" Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?" În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. (Iov 2:9, 10).
Samson s-a coborât la Timna şi a văzut acolo o femeie din fetele filistenilor. Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: "Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă." Tatăl său şi mama sa i-au zis: "Nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?" Şi Samson a zis tatălui său: "Ia-mi-o, căci îmi place." (Judecători 14:1-3)

c. Folosind experienţa lui Lot ca exemplu, discutaţi despre efectele unei alegeri greşite în alegerea unui partener de căsătorie.

„Soţia lui Lot era o femeie egoistă şi nereligioasă, iar influenţa ei a dus la despărţirea soţului ei de Avraam. Dacă nu era ea,Lotnu ar fi rămas în Sodoma, lipsit de sfatul patriarhului înţelept şi temător de Dumnezeu. Influenţa soţiei lui şi a societăţii din acea cetate stricată l-ar fi făcut să cadă în apostazie dacă în tinereţe nu ar fi primit instrucţiuni credincioase de la Avraam. Căsătoria luiLotşi alegerea de a locui în Sodoma au fost primele verigi dintr-un lanţ de evenimente pline de rele pentru lume timp de multe generaţii.” – Idem., pag. 174 engl. (cap. 15).

Marţi 9 aprilie
3. LOIALITATE ÎN CĂSNICIE

a. Ce schimbare trebuie să aibă loc în relaţiile de familie în vederea unei căsnicii mai bune? 1 Corinteni 7:33, 34.

Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. (1 Crinteni 7:33,34).

„Orice legământ de căsătorie ar trebui respectat cu grijă, deoarece căsătoria este un pas făcut pe viaţă. Atât bărbatul, cât şi femeia ar trebui să se gândească dacă pot rămâne uniţi unul cu altul prin vicisitudinile vieţii atât cât vor trăi.” – Căminul advent, pag. 340 engl. (cap. 56).

b. Ce unitate presupune legământul căsătoriei creştine atât pentru un bărbat cât şi pentru femeie? Marcu 10:8, 9; Evrei 13:4 (p.p.).

Şi cei doi vor fi un singur trup." Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă." (Marcu 10:8, 9).
Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat…. (Evrei 13:4 (p.p.)).

„Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, pentru ca aceasta să-i fie un tovarăş şi un ajutor potrivit, să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze şi să fie o binecuvântare pentru el, iar el, în schimb, să fie ajutorul ei puternic. Toţi cei care intră în relaţia de căsătorie cu un scop sfânt – soţul de a câştiga afecţiunile curate ale inimii unei femei, iar soţia de a îmblânzi şi îndrepta caracterul soţului şi de a-l desăvârşi – îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.” – Căminul advent, pag. 99 engl. (cap. 15).
„În mintea tânără, căsătoria este învăluită în romantism şi este greu a-i da jos acest văl cu care o acoperă imaginaţia, şi a impresiona mintea cu privire la marile responsabilităţi pe care le implică legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele celor două persoane cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nu ar trebui să le desfacă.” – Idem., pag. 340 engl. (cap. 56).

c. De unde ştim că voinţa lui Dumnezeu este aceea ca bărbatul să aibă doar o singură soţie, iar soţia, doar un singur bărbat? Matei 19:4-6. Cine a fost primul poligam menţionat în Biblie? Genesa 4:18, 19.

Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup"? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă." (Matei 19:4-6).
Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila. (Genesa 4:18, 19).

„La început, Dumnezeu i-a dat lui Adam o soţie, arătând în felul acesta rânduiala Sa. El nu a dorit niciodată ca bărbatul să aibă mai multe soţii. Lameh a fost primul care s-a depărtat de ordinea înţeleaptă a lui Dumnezeu în această privinţă. El a avut două soţii, ceea ce a dus la neînţelegere în familie.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pag. 99.

Miercuri 10 aprilie
4. DIVORŢUL NU ESTE PLANUL LUI DUMNEZEU

a. De ce au fost tolerate divorţul şi recăsătoria în legislaţia mozaică? Matei 19:7, 8.

"Pentru ce, dar", I-au zis ei, "a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?" Isus le-a răspuns: "Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. (Matei 19:7, 8).

„Isus a venit în lumea noastră ca să îndrepte greşelile şi să restaureze în om chipul moral al lui Dumnezeu. Învăţătorii lui Israelnutreau concepţii greşite cu privire la căsătorie. Ei făceau fără efect instituţia sfântă a căsătoriei. Bărbaţii ajunseseră să aibă o inimă atât de împietrită, încât pentru cele mai neînsemnate motive îşi lăsau nevestele sau, dacă doreau aceasta, le luau copiii şi le alungau… Hristos a venit ca să corecteze aceste rele şi prima minune a fost săvârşită cu ocazia unei nunţi. În felul acesta, El a dat de ştire lumii că, atunci când este păstrată curată şi neîntinată, căsătoria este o instituţie sfântă.” – Căminul advent, pag. 341 engl. (cap. 56).

b. Care este singurul motiv pentru care un bărbat se poate despărţi de soţia lui? Matei 5:32; 19:9.

Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.Matei 5:32
Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” Matei 19:9

c. În ce fel restricţionează Biblia drepturile unei persoane de a divorţa? Marcu 10:11, 12; Luca 16:18; Romani 7:1-3; 1 Corinteni 7:10, 11, 39.

El le-a zis: "Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea; şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte." (Marcu 10:11, 12).
Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei preacurveste. (Luca 16:18).
Nu stiti, fratilor - caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el? Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei. Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul. (Romani 7:1-3).
Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat. (Daca este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta. (1 Corinteni 7:10, 11)
O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. (1 Corinteni 7:39).

„Acum, ca şi pe vremea lui Isus, starea societăţii este cu totul departe de idealul dorit de cer în ce priveşte această sacră legătură. Totuşi, chiar acelora care au găsit amărăciune şi dezamăgire acolo unde nădăjduiau să afle tovărăşie şi bucurie, Evanghelia lui Hristos le oferă alinare. Răbdarea şi bunătatea pe care le poate da Duhul Său vor îndulci inima îndurerată. Inima în care locuieşte Hristos va fi atât de plină, atât de mulţumită cu dragostea Sa încât nu va tânji să atragă asupra ei atenţia şi simpatia. Iar prin predarea sufletului lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa poate face ceea ce înţelepciunea omenească nu poate. Prin descoperirea harului Său, inimile care cândva erau indiferente sau înstrăinate se pot uni în legături care sunt mai puternice şi mai trainice decât cele de pe pământ – legăturile de aur ale dragostei care trece proba încercării.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 65 engl. (cap. 4).

Joi 11 aprilie
5. O RELAŢIE REZISTENTĂ

a. Ce atitudine nutrită de ambii soţi este necesară pentru ca o relaţie de căsătorie să fie rezistentă? Efeseni 5:21; 1 Petru 5:5; 1 Corinteni 12:25 (u.p.).

Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos. (Efeseni 5:21).
Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani. Si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har." (1 Petru 5:5).
…ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele. (1 Corinteni 12:25 (u.p.)).

„În unirea voastră pe viaţă, afecţiunile voastre trebuie să lucreze în vederea fericirii reciproce. Fiecare să slujească fericirii celuilalt. Aceasta este voinţa lui Dumnezeu cu privire la voi. Însă, deşi trebuie să vă contopiţi într-unul, nici unul nu trebuie să-şi piardă individualitatea în celălalt…
Faceţi din Hristos primul, ultimul şi cel mai bun din toate. Priviţi necurmat la El, şi atunci dragostea voastră faţă de El va deveni zilnic din ce în ce mai profundă şi mai puternică pe măsură ce este supusă probei încercării. Şi pe măsură ce dragostea voastră faţă de El creşte, dragostea voastră unul faţă de celălalt va fi tot mai profundă şi mai puternică.” – Testimonies, vol. 7, pag. 45, 46 engl. (cap: „Obligaţii ale vieţii de căsătorie”).

b. De ce anume este nevoie pentru a avea o căsătorie reuşită? Ioan 15:5 (u.p.)

…Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic. (Ioan 15:5 (u.p.)).

„Harul lui Hristos, şi doar el, poate face ca această instituţie [a căsătoriei] să fie ceea ce a intenţionat Dumnezeu să fie – un mijloc de binecuvântare şi înălţare a omenirii. În felul acesta, familiile de pe pământ, în unirea, pacea şi dragostea lor, pot reprezenta familia cerului.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 65 engl. (cap. 4).

Vineri 12 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Care sunt cele două instituţii care îşi au originea în Paradis?
2. Ce eforturi a depus Avraam ca să-i asigure o soţie potrivită lui Isaac?
3. Ce atitudine ar trebui să aibă soţul şi soţia unul faţă de celălalt pentru ca să fie împlinit planul lui Dumnezeu pentru ei?
4. Cum influenţează evanghelia instituţia căsătoriei?
5. Cum ar trebui să acţioneze soţul şi soţia unul faţă de celălalt pentru a păstra sfinţenia relaţiei lor de căsătorie?