Lecţia 5. Chemat la slujire

 

„Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62).

„Fiecăruia care devine părtaş al harului Său, Domnul îi încredinţează o lucrare de îndeplinit pentru alţii.”—Pe urmele marelui medic, pg. 148 (engl.) (ro. cap. 9, „Învăţând şi vindecând”).

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 217-228 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

Duminică 27 iulie
1. „CREDINCIOS ESTE CEL CARE V-A CHEMAT”

a. Cum a venit chemarea divină la profeţii lui Dumnezeu? 1 Împăraţi 12:22; 1 Cronici 17:3; Luca 3:2. Explicaţi diferenţa dintre adevăraţii profeţi şi cei auto-declaraţi profeţi. Ieremia 14:14, 15; 23:21, 32.

Dar cuvântul lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu… (1Imp 12:22).

În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan… (1Cro 17:3).

…şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.( Luc 3:2).

Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit; ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. 15 De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi zic: „Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” – Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! (Ier 14:14-15).

Eu n-am trimis pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. (Ier 23:21).

Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. (Ier 23:32).

b. Cum a venit chemarea profetică la Elisei? 1 Împăraţi 19:16. Ce caracteristici dovedise el înainte de această chemare? 1 Împăraţi 19:19.

Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. (1Imp 19:16).

Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. (1Imp 19:19).

„Chemarea profetică a venit la Elisei în timp ce, împreună cu servitorii tatălui său, el ara pe câmp. El se apucase de lucrarea care îi era cel mai la îndemână. El poseda atât capacităţile unui lider între oameni cât şi blândeţea unuia care este gata să slujească. Având un spirit liniştit şi blând, el era cu toate acestea energic şi statornic. Era caracterizat de integritate, fidelitate, dragoste şi temere de Dumnezeu, iar în rânduiala umilă a datoriilor zilnice, el a câştigat tăria scopului şi nobleţea de caracter, crescând în mod constant în har şi cunoştinţă. În timp ce coopera cu tatăl său în datoriile vieţii casnice, el învăţa să coopereze cu Dumnezeu. Prin credincioşie în lucrurile mici, Elisei se pregătea pentru răspunderi mai mari... El a învăţat să slujească; şi învăţând aceasta, el a învăţat, de asemenea, cum să instruiască şi să conducă. Lecţia este pentru toţi. Nimeni nu poate şti care este scopul lui Dumnezeu în disciplinarea sa; însă toţi pot fi siguri căci credincioşia în lucrurile mici este dovada unei pregătiri pentru responsabilităţi mai mari.”—Profeţi şi regi, pg. 218 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”)

Luni 28 iulie
2. CERTITUDINEA CHEMĂRII LUI DUMNEZEU

a. După cum se întâmplă cu fiecare serv al lui Dumnezeu, ce factori a trebuit Elisei să ia în considerare când a venit la el chemarea divină? 1 Împăraţi 19:20, 21; Luca 14:28.

Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” 21 După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui. (1Imp 19:20-21).

Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? (Luc 14:28).

„Elisei a trebuit să socotească preţul—să decidă pentru sine însuşi dacă să accepte sau să refuze chemarea...

Chemarea de a pune totul pe altarul slujirii vine la fiecare. Nouă nu ni se cere tuturor să slujim aşa cum a slujit Elisei, nici nu ni se cere să vindem tot ce avem; însă Dumnezeu ne cere să dăm serviciului Său primul loc în vieţile noastre, să nu permitem să treacă vreo zi fără să facem ceva pentru a înainta lucrarea Sa pe pământ... Dumnezeu acceptă jertfa fiecăruia. Consacrarea vieţii şi a tuturor intereselor ei, este ceea ce e necesar. Cei care fac această consacrare vor auzi şi vor asculta de chemarea Cerului.” —Profeţi şi regi, pg. 220, 221 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

b. Care a fost singura cerere a lui Elisei la încheierea asocierii sale cu Ilie? 2 Împăraţi 2:9.

După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2Imp 2:9) 

„Elisei nu a cerut onoare lumească sau o poziţie înaltă între oamenii mari ai pământului. Ceea ce dorea el cu ardoare era o măsura mare din Spiritul pe care Dumnezeu îl revărsase cu atâta generozitate asupra celui care era pe punctul de a fi onorat cu strămutarea la cer. El ştia că nimic în afară de Spiritul care se odihnise asupra lui Ilie nu îl putea califica să ocupe înIsraellocul la care îl chemase Dumnezeu.”—Idem., pg. 226, 227 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

c. Ce putem pierde neglijându-ne datoriile, abilităţile şi ocaziile noastre? Matei 25:28, 29 (ultima parte). Ce se va întâmpla, pe de altă parte, dacă suntem conştiincioşi în folosirea credincioasă şi onestă a „capitalului” pe care l-am primit deja de la Dumnezeu? Versetul 29 (prima parte).

Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29 Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! (Mat 25:28-29).

„Isus ne-a indicat calea vieţii, El a făcut vizibilă lumina adevărului, El a dat Duhul Sfânt şi ne-a înzestrat din abundenţă cu orice lucru essential pentru desăvârşirea noastră.”—Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pg. 218 (engl.) (ro. cap. 28, „Nevoia de lucrători instruiţi”).

Marţi 29 iulie
3. DISPONIBILITATEA LUI ELISEI DE A ÎNVĂŢA

a. Ce ar trebui să învăţăm din disponibilitatea lui Elisei de a îndeplini îndatoriri umile? 2 Împăraţi 3:11 (ultima parte).

Dar Iosafat a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie.” (2Imp 3:11).

„Ceea ce s-a cerut iniţial lui Elisei nu era o lucrare însemnată; datoriile obişnuite constituiau disciplina sa. Despre el se spune că turna apă pe mâinile lui Ilie, stăpânul lui. El era dispus să facă orice îi indica Domnul şi, la fiecare pas, el învăţa lecţii de umilinţă şi slujire. Ca slujitor personal al profetului, el a continuat să se dovedească credincios în lucruri mici, în timp ce cu un scop zilnic mai ferm se devota misiunii desemnate lui de Dumnezeu.”—Profeţi şi regi, pg. 222 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

b. Ce trebuie să demonstreze un serv al lui Dumnezeu înainte de a putea fi promovat pentru a purta responsabilităţi mai mari? Luca 16:10-12.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. 11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? 12 Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? (Luc 16:10-12).

„Nimeni nu poate şti care poate fi scopul lui Dumnezeu în disciplina Sa; însă toţi pot fi siguri că prin credincioşia în lucrurile mici se dovedeşte calificarea pentru responsabilităţi mai mari. Fiecare act al vieţii este o descoperire a caracterului.”—Idem., pg. 218 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

c. Cum se aseamănă gândirea şi acţiunile multora cu atitudinea servului leneş care primise doar un talant? Matei 25:14, 18, 24-28.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. (Mat 25:14).

Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. (Mat 25:18).

Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: 25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” 26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. (Mat 25:24-28).

„Pentru că nu sunt în legătură cu o lucrare explicit religioasă, mulţi simt că vieţile lor sunt inutile, că nu fac nimic pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă ar putea face vreun lucru mare, cât de bucuros l-ar îndeplini ei! Însă pentru că pot sluji doar în lucruri mici, ei se cred îndreptăţiţi să nu facă nimic. În aceasta greşesc. Un om poate fi activ în serviciul lui Dumnezeu în timp ce este angajat în datorii obişnuite, de fiecare zi—în timp ce doboară copaci, curăţând terenul sau mergând în urma plugului. Mama care îşi instruieşte copiii pentru Hristos îndeplineşte la fel de sigur o lucrare pentru Dumnezeu ca şi predicatorul la amvon.”—Idem., pg. 219 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

Miercuri 30 iulie
4. SLUJIREA INCLUDE INSTRUIREA TINERILOR

a. Care este una dintre cele mai importante datorii ale unui predicator competent şi credincios? 2 Timotei 2:1, 2.

Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. 2 Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. (2Tim 2:1-2).

„Slujirea cuprinde mult mai mult decât predicarea cuvântului. Înseamnă instruirea tinerilor la fel cum Ilie l-a instruit pe Elisei, luându-i de la îndatoriri obişnuite, şi dându-le să poarte responsabilităţi în lucrarea lui Dumnezeu—responsabilităţi mici la început şi, apoi, unele mai mari pe măsură ce câştigă tărie şi experienţă... Lucrătorii tineri, lipsiţi de experienţă, ar trebui instruiţi prin muncă efectivă în legătură cu aceşti slujitori experimentaţi ai lui Dumnezeu. Astfel ei vor învăţa cum să poarte poveri. Cei care se ocupă cu această instruire a lucrătorilor tineri fac o lucrare nobilă. Domnul însuşi cooperează cu eforturile lor. Şi tinerii cărora le-a fost rostit cuvântul consacrării, al căror privilegiu este de a fi aduşi în asociere strânsă cu lucrătorii serioşi, evlavioşi, ar trebui să folosească din plin ocazia lor. Dumnezeu i-a onorat alegându-i pentru slujirea Sa şi aşezându-i acolo unde pot obţine cea mai mare calificare pentru aceasta şi ar trebui să fie umili, credincioşi, ascultători şi dispuşi să se sacrifice. Dacă se supun disciplinei lui Dumnezeu, îndeplinind instrucţiunile sale şi alegându-şi drept sfătuitori pe slujitorii Săi, ei se vor dezvolta ca oameni neprihăniţi, cu principii înalte, statornici, cărora Dumnezeu le poate încredinţa responsabilităţi... Timp de câţiva ani după chemarea lui Elisei, Ilie şi Elisei au lucrat împreună, tânărul dobândind zilnic o pregătire mai înaltă pentru lucrarea sa.”—Profeţi şi regi, pg. 222-224 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

b. Ce puncte a accentuat Pavel în instruirea lui Timotei? 2 Timotei 1:5; 3:14-17.

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. (2Tim 1:5).

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; 15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. 16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2Tim 3:14-17).

„Evlavia şi influenţa vieţii din căminul [lui Timotei] nu erau de o natură ieftină, ci pură, sensibilă şi necoruptă de sentimente false. Influenţa morală a căminului său era substanţială, nu capricioasă, nici impulsivă, nici schimbătoare. Cuvântul lui Dumnezeu era regula care îl conducea pe Timotei... Instructorii săi din cămin au cooperat cu Dumnezeu în educarea acestui tânăr pentru a purta poverile care urmau să vină asupra sa la o vârstă fragedă.”—The SDA Bible Commentary [E.G.White], vol.7, pg. 918. (engl.) (ro. Comentarii Biblice ale Noului Testament, cap. referitor la 2 Timotei 3:14, 15.)

Joi 31 iulie
5. PREDÂND ŞI ÎNVĂŢÂND; ÎNVĂŢÂND ŞI PREDÂND

a. Cum a fost încercată credinţa lui Elisei în timp ce călătorea cu Ilie? 2 Împăraţi 2:5, 6.

Fiii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu; dar tăceţi.” 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum. (2Imp 2:5-6).

„Şcolile profeţilor, întemeiate de Samuel, se degradaseră în timpul anilor de apostazie ai lui Israel. Ilie a reîntemeiat aceste şcoli, luând măsuri ca tinerii să obţină o educaţie care urma să îi conducă să înalţe legea şi să o facă onorabilă. Trei dintre aceste şcoli, una la Ghilgal, una la Betel şi una la Ierihon, sunt menţionate în raportul sfânt. Chiar înainte ca Ilie să fie luat la cer, el şi Elisei au vizitat aceste centre de instruire. Lecţiile pe care profetul lui Dumnezeu le dăduse în vizite anterioare, le-a repetat acum... El a imprimat, de asemenea, asupra minţilor lor importanţa de a lăsa ca simplitatea să marcheze fiecare trăsătură a educaţiei lor. Doar în acest mod puteau ei să primească amprenta cerului şi să meargă să lucreze în căile Domnului. Pe când Elisei îl însoţea pe profet în circuitul său de slujire de la o şcoală la alta, credinţa şi hotărârea lui au fost testate încă odată... Şi acum servul încercat al omului lui Dumnezeu a rămas aproape de el.”—Profeţi şi regi, pg. 224, 225 (engl.) (ro. cap. 17, „Chemarea lui Elisei”).

b. Ce lecţie putem să învăţăm toţi din colaborarea încununată de succes a acestor doi lucrători credincioşi şi harnici ai lui Dumnezeu? 1 Corinteni 3:8, 9.

Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9 Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1Cor 3:8-9).

„Îngerii lui Dumnezeu vor fi mult mai mulţumiţi şi vor fi atraşi către noi când servii din câmp pot să se asocieze, şi să se plece împreună, şi să se roage cu lacrimi şi cu inima zdrobită; când pot vorbi împreună despre lucrare, indiferent a cui va fi lucrarea aceea.”—Sermons and Talks, vol. 2, pg. 15.

Vineri 1 august
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce a cerut Elisei lui Ilie chiar înainte de înălţarea sa?
2. Explicaţi pericolul neglijării ocaziilor.|
3. Cât de mult putem câştiga folosind bine ceea ce deja avem?
4. Ce trebuie să descoperim înainte de a primi respon