Lecţia 11. Ziua antitipică a ispăşirii

„Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!” (Daniel 8:14).

„Profeţia din Daniel 8:14… [indică] la lucrarea lui Hristos din sfânta sfintelor, la judecata de cercetare.” –Marea luptă (1888), pag. 424, engl., (cap. 24).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pag. 417-422, engl., (cap. 23, „Ce este Sanctuarul?”).

Duminică 4 decembrie

1. SANCTUATUL DIN CER TREBUIE DEASEMENEA CURĂŢIT

a. De ce intra marele preot în sfânta sfintelor o dată pe an? Evrei 9:7, 23; Leviticul 16:16. Cum se numea acea zi?

Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. (Evrei 9:7).

Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea. (Leviticul 16:16).

„În sistemul simbolic, care era o preînchipuire a sacrificiului şi preoţiei lui Hristos, curăţirea sanctuarului era ultimul serviciu săvârşit se către marele preot în ciclul anual de slujire. Era lucrarea de încheiere a ispăşirii – o ştergere sau o îndepărtare a păcatului din Israel.” - Marea luptă, pag. 352, engl., (cap. 19, „Lumină prin întuneric”).

b. Când era poporul considerat „curăţit de toate păcatele lor înaintea Domnului” – când erau „iertaţi” în urma jertfei zilnice (Leviticul 4:20, 26, 31, 35) sau doar după ce păcatele lor fuseseră îndepărtate în ziua ispăşirii? Leviticul 16:29, 30.

Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. (Leviticul 4:20).

Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul, pentru căpetenia aceea, ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta. (Leviticul 4:26).

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta. (Leviticul 4:31).

Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvârşit, şi i se va ierta. (Leviticul 4:35)

Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nicio lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să vă curăţaţi: veţi fi curăţaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leviticul 16:29, 30).

c. Ce murdăreşte continuu sanctuarul ceresc? 1 Timotei 5:24. În consecinţă, „lucrurile cereşti”, cum ar fi sanctuarul ceresc, trebuie să fie curăţite „cu jertfe mai bune” (Evrei 9:23, ultima parte) în ziua antitipică a ispăşirii. Ce se înţelege prin „jertfe mai bune” cerute pentru curăţirea sanctuarului din cer? Evrei 9:12, 26.

Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. (1 Timotei 5:24).

…trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea. (Evrei 9:23, ultima parte).

…şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:12).

fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. (Evrei 9:12, 26).

Luni 5 decembrie

2. TIMPUL STABILIT

a. În planul lui Dumnezeu, ce timp a fost destinat pentru curăţirea sanctuarului ceresc? Daniel 8:14. Conform metodei biblice de măsurare a zilelor profetice (Ezechiel 4:6), ce perioadă de timp o reprezintă cele 2300 de zile? Cum au înţeles pionierii adventişti această profeţie?

Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!” (Daniel 8:14).

După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an. (Ezechiel 4:6).

„S-a descoperit că cele 2300 de zile începeau la momentul în care porunca dată de Artaxerxe pentru restaurarea şi rezidirea Ierusalimului a intrat în vigoare, în toamna anului 457 î.Hr. Luând aceasta ca punct de plecare, s-a descoperit o armonie desăvârşită în aplicarea tuturor evenimentelor prezise în explicaţia perioadei din Daniel 9:25-27. Şaizeci şi nouă de săptămâni, primii 483 de ani din cei 2300 de ani, urmau să se întindă până la Mesia, Unsul; iar botezul lui Hristos şi ungerea Sa de către Duhul Sfânt în 27 e.n. au împlinit exact această descriere detaliată. La mijlocul celei de-a şaptezecea săptămâni, Mesia urma să fie stârpit. La trei ani şi jumătate după botezul Său, Hristos a fost răstignit, în primăvara anului 31 d.Hr. Cele şaptezeci de săptămâni sau 490 de ani, erau destinaţi în special evreilor. La terminarea acestei perioade, naţiunea şi-a pecetluit respingerea lui Hristos prin persecutarea ucenicilor Săi şi apostolii s-au îndreptat spre neamuri în 34 d.Hr. Primii 490 de ani din cei 2300 odată sfârşiţi, mai rămâneau 1810 ani. Din 34 d.Hr., cei 1810 ani se întind până în 1844. ‘Atunci’, a spus îngerul, ‘sanctuarul va fi curăţit.’ (Daniel 8:14).” - Marea luptă, pag. 410, engl., (cap. 23).

b. De ce profeţia din Daniel 8:14 (cele 2300 de zile profetice sau cei 2300 de ani literali) – a cărei primă parte a fost explicată de către îngerul Gabriel în Daniel 9:24-27 – se poate referi doar la sanctuarul ceresc?

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.

El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” (Daniel 9:24-27).

„La moartea lui Hristos, serviciul simbolic s-a încheiat. ‘Adevăratul templu’ din ceruri este sanctuarul noului legământ. Deoarece profeţia din Daniel 8:14 este împlinită în această dispensaţiune, sanctuarul la care ea se referă trebuie să fie sanctuarul noului legământ. La terminarea celor 2300 de zile, în 1844, nu mai existase de multe secole nici un sanctuar pământesc. Astfel profeţia ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat,’ indică incontestabil la sanctuarul din cer.” – Idem, pag. 417, (cap. 23, Ce este Sanctuarul?). Vezi pag 77, (cap. 4).

Marţi 6 decembrie

3. SFÂNTA SFINTELOR DESCHISĂ

a. Ce a văzut Ioan când prima încăpere a sanctuarului a fost deschisă în anul 31 d.Hr.? Apocalipsa 4:1, 2, 5. Şi ce a văzut el când a doua încăpere a fost deschisă în 1844? Apocalipsa 11:19.

După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. (Apocalipsa 4:1, 2).

Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. (Apocalipsa 4:5).

„Întrucât în viziune, apostolului Ioan i sa permis să vadă templul lui Dumnezeu din cer, el a văzut ‘şapte lămpi de foc arzând înaintea tronului’ (Apocalipsa 4:5 engl.). El a văzut un înger „un alt înger, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie.’ (Apocalipsa 8:3). Aici profetului i s-a permis să privească prima încăpere a sanctuarului din cer; el a văzut acolo ‘cele şapte lămpi de foc’ şi ‘altarul de aur’, reprezentate de sfeşnicul de aur şi altarul de tămâiere din sanctuarul de pe pământ. Din nou, ‘templul lui Dumnezeu s-a deschis’ (Apocalipsa 11:19) şi el a privit dincolo de perdeaua dinăuntru în sfânta sfintelor. Aici, el a văzut „chivotul mărturiei”, reprezentat prin lada sfântă construită de către Moise pentru a adăposti legea lui Dumnezeu.” - Marea luptă, pag. 414, 415, engl, (cap. 23).

b. Ce schimbare a avut loc în 1844 în lucrarea lui Hristos? Apocalipsa 3:7, 8. Unde au fost aşezate tronurile pentru lucrarea de judecată? Daniel 7:9, 10.

Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu. (Apocalipsa 3:7, 8).

Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7:9, 10).

„Uşa a fost deschisă spre sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, unde se află chivotul, în care se găsesc cele zece porunci. Această uşă nu s-a deschis până când mijlocirea lui Hristos din sfânta din sanctuar nu s-a încheiat în 1844. Atunci, Hristos S-a ridicat şi a închis uşa locului sfânt şi a deschis uşa spre locul preasfânt şi a trecut dincolo de perdeaua dinăuntru, unde se află acum, lângă chivot şi spre care se îndreaptă acum credinţa lui Israel.” – Experienţe şi viziuni, pag. 42, engl., (cap. „Uşa închisă şi cea deschisă”).

c. Cum a prezis Dumnezeu, prin profetul Isaia, marea zi care a început în 1844? Isaia 22:20-22. În timp ce ispăşirea continuă, Dumnezeu ne cheamă să ne smerim sufletele. Dar, în loc de a se întoarce la Domnul cu inimi căite, ce fac mulţi oameni? Isaia 22:12-14; Apocalipsa 3:14-17.

„În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide. (Isaia 22:20-22).

Şi totuşi Domnul Dumnezeul oştirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin – „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!” Domnul oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.” (Isaia 22:12-14).

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. (Apocalipsa 3:14-17).

d. Ce ocazie favorabilă, încă posibilă pentru noi, se va sfârşi în curând? Apocalipsa 3:18-20; 2 Petru 3:9, 14.

...te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. (Apocalipsa 3:18-20).

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:9).

De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. (2 Petru 3:9, 14).

Miercuri 7 decembrie

4. PĂCATELE ÎNDEPĂRTATE DIN CĂRŢI

a. Ce urmează „să şteargă”, „să scoată” sau să îndepărteze Hristos, Marele nostru Preot, din inimile noastre şi din cărţile din sanctuar? Isaia 43:25.

Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. (Isaia 43:25).

„[Curăţirea sanctuarului pământesc] a prefigurat lucrarea de încheiere din slujirea Marelui Preot din cer, prin îndepărtarea sau ştergerea păcatelor poporului Său, care sunt trecute în cărţile din cer. Acest serviciu implică o lucrare de cercetare, o lucrare de judecată; aceasta precede cu foarte puţin timp venirea lui Hristos pe norii cerului cu putere şi slavă mare; căci atunci când va veni, fiecare caz va fi fost hotărât.” - Marea luptă, pag. 352, engl., (cap. 23, „Lumină şi întuneric”).

b. De ce ar trebui să ne aducă speranţă şi curaj „ştergerea” păcatelor noastre? Isaia 44:22, 23.

Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat. Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel. (Isaia 44:22, 23).

„Dumnezeu nu ne tratează aşa cum se tratează între ei oamenii mărginiţi. Gândurile Lui sunt gânduri de milă, dragoste şi compasiune gingaşă. ‘El ne va da iertare din belşug’. El spune: ‘Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele, ca o ceaţă.’ (Isaia 44:22). Să avem încredere în cuvântul Domnului şi, prin ascultarea noastră plină de bucurie, să dovedim mulţumirea noastră pentru dragostea Lui iertătore.

Fraţi şi surori, priviţi în sus; voi cei care sunteţi încercaţi, ispitiţi şi descurajaţi, priviţi în sus. Faceţi ca nici un suflet ostenit, şovăitor, apăsat de păcat să nu slăbească. Promisiunile lui Dumnezeu care se întind până în vremurile noastre vă asigură că cerul poate fi ajuns dacă veţi dori să continuaţi a urca..” - The Review and Herald, 17 februarie 1885.

c. Ce declaraţie va face Hristos la sfârşitul judecăţii de cercetare, atunci când Îşi încetează lucrarea ca Mare Preot al nostru? Apocalipsa 22:11, 12.

Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:11, 12).

„Când lucrarea judecăţii de cercetare se încheie, destinul tuturor va fi fost decis spre viaţă sau spre moarte. Timpul de probă se sfârşeşte cu puţin timp înainte de venirea Domnului pe norii cerului.” - Marea luptă, pag. 490, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

Joi 8 decembrie

5. O SENTINŢĂ IREVOCABILĂ

a. Când lucrarea lui Hristos ca mijlocitor s-a încheiat, ce va face Îngerul cu cădelniţa? Apocalipsa 8:4, 5. Care este semnificaţia acestei fapte simbolice? Va mai exista o altă şansă de a ne pocăi?

Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ. (Apocalipsa 8:4, 5).

„Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în ceruri. Un înger care purta o călimară la brâu s-a întors de pe pământ şi I-a raportat lui Isus că şi-a înfăptuit lucrarea şi că sfinţii erau număraţi şi sigilaţi. Apoi L-am văzut pe Isus, care slujise înaintea chivotului care conţinea cele zece porunci, aruncând jos cădelniţa. Şi-a ridicat mâinile şi a strigat cu putere: ‘S-a sfârşit’! Şi toată oştirea îngerească şi-a pus deoparte cununile în timp ce Isus a făcut declaraţia solemnă: ‘Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe.’ (Apocalipsa 22:11).

Fiecare caz fusese hotărât pentru viaţă sau moarte. În timp ce Isus slujise în Sanctuar, judecata continuase pentru neprihăniţii care erau morţi şi apoi pentru neprihăniţii aflaţi în viaţă. Hristos Îşi primise împărăţia după ce făcuse ispăşire pentru poporul Său şi le ştersese păcatele.” – Experienţe şi viziuni, pag. 279, 280, engl., (cap. „Încheierea vestirii celei de-a treia solii îngereşti”).

b. Ce afirmaţie ar trebui să ne atragă atenţia atâta timp cât uşa harului mai este deschisă? De ce? Daniel 5:27. Ce avertisment ar trebui să luăm în considerare? Marcu 13:35-37.

…Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! (Daniel 5:27).

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:35-37).

Vineri 9 decembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. În vechiul legământ, când erau declaraţi oamenii „curăţiţi de toate păcatele lor înaintea Domnului” – la sfârşitul serviciului zilnic sau la sfârşitul serviciului anual?

2. De ce anume trebuie curăţit sanctuarul ceresc?

3. Pionierii adventişti şi-au dat seama că judecata de cercetare înseamnă curăţirea sanctuarului ceresc - ştergerea păcatelor din cărţi. Când a început această lucrare?

4. Ce declaraţie se va face în cer odată ce păcatele noastre sunt îndepărtate (şterse) din cărţi? Ce se întâmplă după aceea? Când vine Hristos, po meritele sângelui Său să spele încă păcatele? Citiţi Evrei 9:28.

5. Ce avertisment al lui Isus are o aplicaţie specială în aceste zile de pe urmă?