Lecţia 3. „Să Te cunoască pe Tine”

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3).

„Cunoaşterea prin experienţă a lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos pe care El L-a trimis îl transformă pe om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.” - Reflecting Christ, pag. 117.

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pag. 103-114, engl., (cap. 8, „Comoara ascunsă”).

Duminică 9 octombrie

1. ACEASTA ESTE VIAŢA VEŞNICĂ

a. Care este tema centrală a planului de mântuire? Ioan 17:3; 1 Ioan 5:20.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3).

Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. (1 Ioan 5:20).

„În rugăciunea Sa către Tatăl, Hristos a dat lumii o lecţie care ar trebui săpată în minte şi suflet. [Ioan 17:3 citat]. Aceasta este adevărata educaţie. Ea dă putere.” - Parabolele Domnului Hristos, pag. 114, engl., (cap. 8, „Comoara ascunsă”).

b. Prin cine Îl cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl? Ioan 14:8-10; 10:30.

„Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. – (Ioan 14:8-10).

Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30).

c. Prin cine ne învaţă Hristos? Ioan 14:26; 16:13; 1 Corinteni 2: 12, 13.

Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Ioan 14:26).

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13).

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:12, 13).

d. Unde Se descoperă Tatăl şi Fiul? Luca 11:28; Ioan 5:39. Unde altundeva Îşi descoperă Dumnezeu căile Sale? Psalmii 77:13.

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Luca 11:28).

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (Ioan 5:39).

Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? (Psalmii 77:13).

„Dumnezeu a desemnat Biblia pentru a fi manualul întregii omeniri, în copilărie, tinereţe şi maturitate şi pentru a fi studiată tot timpul. El le-a dat oamenilor cuvântul Său ca o descoperire a Lui Însuşi. Fiecare adevăr nou înţeles reprezintă o nouă descoperire a caracterului Autorului său. Studiul Scripturilor este mijlocul desemnat în mod divin pentru a-i aduce pe oameni într-o legătură mai strânsă cu Creatorul lor şi a le da o mai clară cunoaştere a voinţei Sale. Este mijlocul de comunicare dintre Dumnezeu şi om.” – Marea luptă, pag. 69, engl., (cap. 4, „Valdenzii”).

Luni 10 octombrie

2. O POZIŢIE DIstincTĂ

a. Ce poziţie ocupă Hristos în legătura Sa cu Tatăl? Psalmii 110:1; Evrei 1:3; 10:12.

Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmii 110:1).

El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte. (Evrei 1:3).

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. (Evrei 10:12).

b. Se înţelege de la sine că, în limbaj biblic, „mâna dreaptă” nu se referă la un punct geografic, ci la o poziţie de autoritate (Exodul 15:6). Cu ce putere a fost învestit Hristos? 1 Petru 3:22.

Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi. (Exodul 15:6).

…care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile. (1 Petru 3:22).

c. În ce fel Îşi extinde Hristos puterea Sa şi la cel credincios, acordându-i ajutor în viaţa de zi cu zi? Efeseni 1:17-22.

Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii. (Efeseni 1:20-22).

„Hristos a pus deoparte haina Sa regală, coroana Sa regească şi autoritatea Sa superioară şi a coborât mult şi tot mai mult, în adâncul cel mai profund al umilinţei. Purtând natura umană, El a înfruntat toate ispitele omeneşti şi l-a învins pe duşman în locul nostru în fiecare punct.

El a făcut toate acestea pentru ca să le poată acorda oamenilor puterea prin care ei să fie biruitori. ‘Toată puterea,’ spune El, ‘Îmi este dată.’ (Matei 28:18, engl.). Şi El dă aceasta tuturor celor care sunt dispuşi să-L urmeze. Ei pot arăta lumii puterea care există în religia lui Hristos pentru biruirea eului.” – Testimo­nies, vol. 9, pag.190, engl., (cap. „Lucrarea de publicaţii de la College View”).

„Dacă n-ar exista puterea primită prin Hristos, noi n-am avea tărie. Dar Hristos are toată puterea. [Matei 28:18-20 citat].

Aici este puterea noastră, mângâierea noastră. Noi înşine nu avem nici o tărie. Dar El spune: ‘Eu sunt cu voi întotdeauna,’ vă ajut să vă faceţi datoria, vă îndrum, vă mângâi, vă sfinţesc şi vă sprijinesc dându-vă succes în a spune cuvinte care să atragă atenţia altora la Hristos pentru a trezi în minţile lor dorinţa de a înţelege speranţa şi înţelesul adevărului, întorcându-i de la întuneric la lumină şi de la puterea păcatului la Dumnezeu.” – Astăzi cu Dumnezeu, pag. 329, engl.

d. Ce autoritate se află în spatele legii celor zece porunci scrise pe două table de piatră? Exodul 34:1; Deuteronomul 10:4; 33:2.

Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat. (Exodul 34:1).

Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat. (Deuteronomul 10:4).

El a zis: „Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul Legii. (Deuteronomul 33:2).

„Legea lui Dumnezeu din sanctuarul din cer este marele original. Preceptele înscrise pe tablele de piatră şi consemnate în Pentateuhul lui Moise erau o transcriere fără greşeală a acesteia.” – Marea luptă, pag. 434, engl., (cap. 25, „Legea lui Dumnezeu de neschimbat”).

Marţi 11 octombrie

3. ÎN SANCTUARUL CERESC

a. Unde oficiază Hristos în cer ca Mare Preot? Evrei 8:1, 2; 9:11, 24.

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 81,2).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta. (Evrei 9:11).

Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. (Evrei 9:24).

„Când Isus, la înălţarea Sa, a intrat prin propriul Său sânge în sanctuarul ceresc pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările mijlocirii Sale, evreii au rămas în întuneric total pentru a-şi continua jertfele şi darurile lor inutile. Slujirea simbolurilor şi umbrelor încetase.” - Marea luptă, pag. 430, engl., (cap. 24, „În Sfânta Sfintelor”).

b. Ce face Hristos în favoarea nostră în prezenţa Tatălui? 1 Ioan 2:1, 2; Matei 10:32, 33. De ce ar trebui ca aceasta să ne dea curaj?

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:1,2).

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:33).

„Mijlocitorul divin prezintă rugămintea ca toţi cei care biruiesc prin credinţa în sângele Său să fie iertaţi de păcatele lor, ca ei să fie repuşi în drepturi în căminul lor din Eden... El cere pentru poporul Său nu doar iertare şi îndreptăţire totală şi deplină, ci şi împărtăşirea din slava Sa şi un loc pe tronul Său.” – Idem., pag. 484, engl., (cap. 28, „Faţă în faţă cu raportul vieţii”).

„Isus cunoaşte situaţia în care se găseşte fiecare suflet. Poate spui: eu sunt păcătos, foarte păcătos. S-ar putea să fii; dar cu cât eşti mai rău, cu atât ai mai mare nevoie de Isus. Pe nici un om care plânge, chinuit de remuşcări, El nu-l dă afară. El nu spune nimănui toate lucrurile pe care El le-ar putea da pe faţă, ci îndeamnă orice suflet tremurând să capete curaj. El îi va ierta cu generozitate pe toţi cei care vor veni la El pentru iertare şi restaurare...

El stă astăzi la altarul tămâierii, aducând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile celor care doresc ajutorul Său.” – Hristos Lumina lumii, pag. 568, engl., (cap. 57, „Un lucru îţi lipseşte”).

„Hristos Se interpune între omul căzut şi Dumnezeu şi îi spune omului: ‘Poţi veni la Tatăl; există un plan conceput prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omul şi omul cu Dumnezeu; prin mijlocitor te poţi apropia de Dumnezeu.’ Acum El stă ca mijlocitor pentru tine. El este Marele Preot care mijloceşte în favoarea ta; iar tu trebuie să vii şi să prezinţi cazul tău Tatălui prin Isus Hristos. Astfel poţi găsi intrare la Dumnezeu; şi în ciuda păcatului tău, cazul tău nu mai este lipsit de speranţă...

Nu fiţi descurajaţi, nici slabi cu inima. Deşi puteţi fi ispitiţi, deşi puteţi fi hărţuiţi de către inamicul cel şiret, totuşi, dacă păstraţi înaintea voastră teama de Dumnezeu, îngeri care excelează în putere vor fi trimişi în ajutorul vostru, iar voi puteţi fi superiori puterilor întunericului. Isus trăieşte. El a murit pentru a găsi o cale de scăpare pentru omenirea căzută şi trăieşte astăzi pentru a face mijlocire pentru noi, aşa încât noi să putem fi înălţaţi la dreapta Sa.” - Testimonies, vol. 2, pag. 591, 592, engl., (cap. „Recreare creştină”).

Miercuri 12 octombrie

4. ŞAPTE BISERICI, ŞAPTE SFEŞNICE, ŞAPTE STELE

a. În ce fel descrie apostolul Ioan viziunea în care L-a văzut pe Hristos în sanctuarul ceresc? Apocalipsa 1:12-16, 20.

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui. (Apocalipsa 1:12-16).

Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici. (Apocalipsa 1:20).

„Numele celor şapte biserici sunt simbolice pentru biserică în diferite perioade ale erei creştine. Numărul 7 indică desăvârşirea, este un simbol al faptului că solia va merge până la sfârşitul timpului, în timp ce simbolurile folosite exprimă starea bisericii în diferite perioade ale istoriei lumii.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 585, engl., (cap. 57, „Apocalipsa”).

b. Care este însemnătatea simbolică a celor şapte sfeşnice? Apocalipsa 1:20.

Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici. (Apocalipsa 1:20).

„Hristos este văzut umblând în mijlocul sfeşnicelor de aur. În acest fel, este simbolizată legătura Sa cu bisericile. El Se află în permanentă comuni­une cu poporul Său. El cunoaşte starea lor adevărată. El remarcă hotărârea, evlavia şi devotamentul lor. Deşi El este Mare Preot şi Mijlocitor în sanctuarul de sus, El este înfăţişat ca umblând în mijlocul bisericilor Sale de pe pământ. Veghind neîntrerupt şi cu o vigilenţă neobosită, El urmăreşte să vadă dacă lumina vreunuia din străjerii Săi s-a diminuat sau s-a stins. Dacă sfeşnicele ar fi lăsate doar în grija oamenilor, flacăra pâlpâitoare ar scădea şi s-ar stinge; dar El este adevăratul străjer din casa Domnului, adevăratul păzitor al curţilor templului. Grija Sa continuă şi harul Său întăritor sunt sursa de viaţă şi lumină.” – Idem., pag. 586, engl.

c. Ce simbolizează cele şapte stele? Apocalipsa 1:16 (prima parte), 20.

În mâna dreaptă ţinea şapte stele. (Apocalipsa 1:16 (prima parte)).

Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici. (Apocalipsa 1:20).

„Hristos este înfăţişat ca ţinând în mâna dreaptă cele şapte stele. Aceasta ne asigură că nici o biserică credincioasă lucrului încredinţat nu trebuie să se teamă de eşec, pentru că nici o stea care are ocrotirea Celui Atotputernic nu poate fi smulsă din mâna lui Hristos.

[Apocalipsa 2:1 citat]. Aceste cuvinte sunt adresate învăţătorilor din biserică – celor cărora Dumnezeu le-a încredinţat răspunderi importante... El îi umple cu lumină. El le îndrumă şi le conduce mişcările. Dacă El nu ar face aceasta, ele ar deveni stele căzătoare. La fel se întâmplă şi cu predicatorii Săi. Ei sunt doar instrumente în mâinile Sale şi tot binele pe care ei îl realizează se face prin puterea Sa. Prin ei, lumina Sa trebuie să strălucească mai departe.” – Idem., pag.586, 587, engl.

Joi 13 octombrie

5. „O CALE NOUĂ ŞI vie” DESCHISĂ ÎNAINTEA NOASTRĂ

a. Ce reprezintă sabia simbolică (Apocalipsa 1:16, ultima parte; 19:15, 21)? Efeseni 6:17; Evrei 4:12. Cum ne poate ajuta acesta să umblăm pe calea evlaviei?

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui. (Apocalipsa 1:16).

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. (Apocalipsa 19:15).

Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor. (Apocalipsa 19:21).

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:17).

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. (Evrei 4:12).

„Dumnezeu nu este indifirent faţă de străduinţele tale, de luptele tale de a păstra adevărul şi de a obţine o experienţă personală zilnică în umblarea pe căile adevărului. Când vei aprecia fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, aşa cum este el descoperit în Cuvântul Său, mai presus de politica lumească, vei fi îndrumat în orice cale bună şi sfântă.” - Loma Linda Messages, pag. 248, engl.

b. Ce cale ni s-a deschis prin moartea lui Hristos pe cruce? Evrei 9:8; 10:19, 20.

Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi. (Evrei 9:8).

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său. (Evrei 10:20).

„Simbolul s-a întâlnit cu realitatea în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marele sacrificiu s-a realizat. Calea spre sfânta sfintelor este deschisă. O cale nouă şi vie este pregătită pentru toţi. Nu mai este nevoie ca omenirea păcătoasă şi suferindă să aştepte venirea marelui preot. De aici înainte, Mântuitorul urma să oficieze ca preot şi apărător în cerurile cerurilor. Era ca şi cum o voce puternică le-a vorbit închinătorilor: acum s-a pus capăt tuturor jertfelor şi darurilor pentru păcat.” – Hristos Lumina lumii, pag. 757, engl., (cap. 78, „Calvarul”).

c. Deoarece calea a fost deschisă pentru noi, ce suntem sfătuiţi să facem? Evrei 4:14-16.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16).

Vineri 14 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce este adevărata educaţie? Cum este obţinută? Ce rezultat aduce?

2. Cum ar trebui să înţelegem poziţia lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu?

3. Unde este Hristos acum şi ce lucrare face?

4. Care este însemnătatea simbolică a celor şapte sfeşnice, a celor şapte stele şi a sabiei cu două tăişuri?

5. Ce este „calea cea nouă şi vie” deschisă de către moartea lui Hristos?