Imparatia Viitoare

Lecţia 2. Împărăţia lui Dumnezeu contestată

„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Genesa 3:15).

„Prin faptele dezvăluite de-a lungul marii lupte, Dumnezeu va demonstra principiile regulilor Sale de guvernare, care au fost falsificate de Satan şi de toţi cei pe care i-a înşelat.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 79 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 33-43.

Duminică 4 octombrie
1. TRONUL CEL VEŞNIC

a. Din descrierile poziţiei şi puterii Fiului lui Dumnezeu, ce putem învăţa despre guvernarea lui Dumnezeu? psalmii 45:6; Evrei 1:1-3.

(Ps 45:6) 6 Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

(Evr 1:1-3) 1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. 3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte.

„Nu prin energia lui proprie, produce pământul roadele lui bogate şi an după an îşi continuă mişcarea în jurul soarelui. O mână nevăzută conduce planetele în circuitul lor.” – Educaţia, pag. 99 engl.

b. Ce ştim despre legea care formează baza acestei împărăţii? psalmii 19:7; Matei 22:37-40.

(Ps 19:7) 7 Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

(Mat 22:37-40) 37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

„Legea lui Dumnezeu este o expresie chiar a naturii Sale; este întruparea marelui principiu al iubirii şi ca urmare, temelia guvernării Sale în cer
şi pe pământ.” – Calea către Hristos, pag. 60 engl.

„Întrucât legea dragostei este temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor create depindea de armonia lor perfectă cu marele principiu al ei de neprihănire. Dumnezeu doreşte de la toate creaturile Sale serviciu din iubire - omagiu care izvorăşte dintr-o apreciere inteligentă a caracterului Său.” – Marea luptă, pag. 493 engl.

Luni 5 octombrie
2. O ÎMPĂRĂŢIE RIVALĂ

a. Prin imaginea regelui Tirului, cum descrie Biblia căderea lui Lucifer? Ezechiel 28:11-15.

(Ezec 28:11-15) 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 12 „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. 13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. 14 Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

„Păcatul şi-a avut originea în acela care, după Hristos, fusese cel mai onorat de Dumnezeu şi care era mai presus de oricine în putere şi glorie între locuitorii cerului. Înainte de căderea lui, Lucifer era primul dintre heruvimii acoperitori, sfânt şi nepătat.” – Marea luptă, pag. 493, 494 engl.

b. Cum a provocat Lucifer, acum numit Satan, guvernarea lui Dumnezeu? Isaia 14:12-14.

(Isa 14:12-14) 12 Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, 14 mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

„Părăsindu-şi locul din imediata prezenţă a Tatălui, Lucifer s-a dus să împrăştie spiritul nemulţumirii printre îngeri. El a lucrat cu o discreţie tainică şi, pentru o vreme, şi-a ascuns adevăratele intenţii sub o aparentă reverenţă faţă de Dumnezeu. El a început să insinueze îndoieli cu privire la legile care guvernau fiinţele cereşti, lăsând să se înţeleagă că, deşi legile ar putea fi necesare pentru locuitorii lumilor, îngerii, pentru că erau mult mai înălţaţi, nu aveau nevoie de astfel de restrângeri, pentru că înţelepciunea lor era un ghid suficient. Ei nu erau nişte fiinţe care puteau aduce dezonoare lui Dumnezeu; toate gândurile lor erau sfinte.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 37 engl. (cap. 1).

c. Care a fost rezultatul acestei provocări? Apocalipsa 12:7-9; Luca 10:18.

(Apoc 12:7-9) 7 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, 8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

(Luc 10:18) 18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.

d. Fiind aruncat pe pământ, ce poziţie şi-a însuşit Satan? Iov 1:7; Ioan 14:30.

(Iov 1:7) 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

(Ioan 14:30) 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.

„Stăpânirea lui Satan era cea smulsă de la Adam, dar Adam era locţiitorul Creatorului. El nu era un conducător independent. Pământul este al lui Dumnezeu, iar El a încredinţat toate lucrurile Fiului Său. Adam trebuia să domnească supus lui Hristos. Atunci când Adam şi-a trădat suveranitatea în mâinile Satanei, Hristos a rămas în continuare Regele
de drept… Satan îşi poate exercita autoritatea uzurpată numai cât permite Dumnezeu.” – Hristos lumina lumii, pag. 129, 130 engl.

Marţi 6 octombrie
3. LUPTA DE PE PĂMÂNT

a. Care a fost poziţia iniţială în care au fost aşezate fiinţele omeneşti? Psalmii 8:4-6.

(Ps 8:4-6) 4 îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? 5 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. 6 I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.

b. Prin şarpe, cum a încercat Satan să-i atragă pe Adam şi Eva în luptă? genesa 3:1, 4, 5.

(Gen 3:1) 1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”

(Gen 3:4-5) 4 Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

„Luând din acest pom [din mijlocul grădinii], a spus [şarpele], ei aveau să ajungă într-o sferă superioară de existenţă şi să intre într-un câmp mai larg de cunoştinţe. El însuşi mâncase din fructul oprit şi, ca urmare, dobândise puterea vorbirii. Şi el a insinuat că Domnul dorea cu gelozie să reţină aceasta de la ei, ca nu cumva şi ei să fie înălţaţi la egalitate cu El. Din cauza proprietăţilor sale minunate de a da înţelepciune şi putere, le-a interzis El să guste şi chiar să se atingă de el. Cum era posibil să moară? Nu mâncaseră ei din pomul vieţii? Dumnezeu căuta să-i împiedice să ajungă la o dezvoltare mai nobilă şi să găsească o fericire mai mare.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 54 engl. (cap. 3).

c. Prin ispitele Satanei, ce s-a întâmplat cu omenirea? Romani 6:16; 5:12.

(Rom 6:16) 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

(Rom 5:12) 12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

d. Cum a pierdut omul dreptul de a stăpâni pe pământ? genesa 3:24; 9:2.

(Gen 3:24) 24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

(Gen 9:2) 2 S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!

„Sub blestemul păcatului, întreaga natura avea să mărturisească omului despre caracterul şi rezultatele răzvrătirii faţă de Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om, l-a făcut stăpân peste pământ şi peste toate vieţuitoarele. Atâta timp cât Adam a rămas loial Cerului, toată natura îi era supusă. Dar atunci când el s-a răsculat împotriva legii divine, creaturile inferioare s-au răsculat împotriva stăpânirii lui. În felul acesta, Domnul, în marea Sa îndurare, avea să arate oamenilor caracterul sfânt al legii Sale, şi să-i conducă, prin propria lor experienţă, să vadă care este pericolul de a o da deoparte, chiar şi în cea mai mică măsură.” – Idem., pag. 59, 60 engl. (cap.3).

Miercuri 7 octombrie
4. SPERANŢA ÎNTR-UN REGE CARE AVEA SĂ VINĂ

a. Descrieţi făgăduinţa încorporată în blestemul rostit asupra şarpelui. Genesa 3:15.

(Gen 3:15) 15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

„Această sentinţă, rostită în auzul primilor noştri părinţi, era pentru ei o făgăduinţă. În timp ce prezicea război între om şi Satan, declara că puterea marelui vrăjmaş avea să fie în cele din urmă zdrobită. Adam şi Eva stăteau ca răufăcători înaintea dreptului Judecător, aşteptând sentinţa pe care a atras-o după sine fărădelegea; dar înainte de a auzi despre viaţa de trudă şi necaz care trebuia să fie partea lor, sau despre decretul că ei trebuia să se întoarcă în ţărână, ei au auzit cuvintele care nu puteau să nu le dea speranţă.
Deşi trebuia să sufere sub puterea vrăjmaşului celui puternic, ei puteau privi înainte la biruinţa finală.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 65, 66 engl. (cap. 4).

b. Cum trebuia să se împlinească această făgăduinţă? Ioan 12:31, 32; 1 Timotei 3:16.

(Ioan 12:31-32) 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –

(1Tim 3:16) 16 Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

„Planul pentru răscumpărarea noastră nu a fost un gând venit ulterior, un plan conceput după căderea lui Adam. El era descoperirea ‚tainei care fusese ţinută ascunsă de veacuri’ (Romani 16:25). Era o dezvăluire a principiilor care, din veacurile nesfârşite, fuseseră temelia tronului lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu şi Hristos ştiau de apostazia lui Satan şi despre căderea omului prin puterea amăgitoare a apostatului. Dumnezeu nu a poruncit ca păcatul să ia fiinţă, însă El a prevăzut existenţa lui şi a luat măsuri ca să vină în întâmpinarea teribilei urgenţe. Atât de mare era dragostea Sa faţă de lume, încât El S-a legat prin legământ să-L dea pe singurul Său Fiu născut ‚pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.’ (Ioan 3:16).” – Hristos lumina lumii, pag. 22 engl.

c. În ce limbaj regesc au descris profeţii caracterul lui Mesia ce urma să vină? genesa 49:10; Isaia 9:6, 7.

(Gen 49:10) 10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.

(Isa 9:6-7) 6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” 7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

„Această nădejde a răscumpărării [oamenilor şi stăpânirii pierdute] prin venirea Fiului lui Dumnezeu ca Mântuitor şi Rege nu s-a stins niciodată din inima oamenilor. De la început au fost unii a căror credinţă a trecut dincolo de umbrele prezentului la realităţile viitorului.” – Profeţi şi regi, pag. 682 engl. 

Joi 8 octombrie
5. SE DEZVOLTĂ DOUĂ CLASE

a. Comparând următoarele versete, descrieţi cele două clase de oameni care s-au dezvoltat în omenire. Romani 8:14; 1 Ioan 3:1; Romani 1:21, 22; Efeseni 2:1-3.

(Rom 8:14) 14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

(1Ioan 3:1) 1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

(Rom 1:21-22) 21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

(Efe 2:1-3) 1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre 2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

„Pe măsură ce oamenii s-au înmulţit, deosebirea dintre cele două clase [de închinători] a devenit tot mai evidentă. Exista o mărturisire pe faţă a loialităţii faţă de Dumnezeu din partea unora, aşa cum exista o mărturisire a dispreţului şi neascultării din partea celorlalţi.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 80 engl.

b. Cum ilustrează experienţa lui Cain şi Abel starea omenirii? Evrei 11:4; 1 Ioan 3:12.

(Evr 11:4) 4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.

(1Ioan 3:12) 12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.

„Cain şi Abel reprezintă două clase care vor exista în lume până la sfârşitul timpului. O clasă se foloseşte de jertfa prevăzută pentru păcat; cealaltă se aventurează să depindă de propriile lor merite; jertfa lor este fără virtutea mijlocirii divine şi în felul acesta, nu-l poate aduce pe om în favoarea lui Dumnezeu. Numai prin meritele lui Isus pot fi iertate călcările noastre de lege… Nu este luată nicio altă măsură prin care ei pot fi eliberaţi din robia păcatului.” – Idem., pag. 72, 73 engl.

c. Ce alegere este prezentată fiecărui copil al lui Adam astăzi? Romani 6:16.

(Rom 6:16) 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 

Vineri 9 octombrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De unde ştim că legea lui Dumnezeu a existat din veşnicie?
2. Cum a contestat Lucifer chiar temelia guvernării lui Dumnezeu?
3. Cum este omenirea şi astăzi înşelată de minciunile şarpelui?
4. Care a fost speranţa care a animat credinţa credincioşilor în timpurile antice?
5. Cine sunt reprezentanţii lui Cain şi Abel astăzi?