Lecția 8. Dragostea frățească

VERSET DE MEMORAT: „”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34) 

Recomandare pentru studiu: Parabolele Domnului Hristos, pp. 376–389 (cap. 27: Cine este aproapele meu?) 

„Toți cei care sunt pătrunși de Duhul Său vor iubi așa cum a iubit El. Același principiu care L-a condus pe Hristos îi va conduce și pe ei în toate relațiile lor unii cu alții.” — Hristos, Lumina lumii, p. 678 (cap. 27). 

DUMINICĂ, 17 AUGUST 

1. O PORUNCĂ NOUĂ  

a. Cât de multă dragoste a demonstrat Marele Exemplu și ce semnificație are aceasta pentru urmașii Săi? Ioan 13:1 (ultima parte); 15:13 

Ioan 13:1 u.p.: „Și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.“ 

Ioan 15:13: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.“ 

„Cât de largă, cât de deplină este această dragoste! Ucenicii trebuiau să se iubească unii pe alții așa cum îi iubise Hristos. Aceasta trebuia să fie mărturia lor pentru lume că Hristos era format în ei, nădejdea slavei. Atunci ucenicii nu au înțeles partea nouă a acelei porunci; dar după suferințele lui Hristos, după răstignirea, învierea și înălțarea Sa la cer, au început să înțeleagă ce cuprindea dragostea lui Dumnezeu și ce fel de dragoste trebuiau să manifeste unii față de alții. După ce Duhul Sfânt a venit peste ei în ziua Cincizecimii, acea dragoste a fost descoperită.” — The Signs of the Times, 20 octombrie 1898. 

b. Care este primul rod al Duhului Sfânt și care sunt dovezile că acest rod se desăvârșește în noi? Galateni 5:22; 1 Ioan 4:11–13; 3:18 

Galateni 5:22: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia...“ 

1 Ioan 4:11-13: „Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.“ 

 

1 Ioan 3:18: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.“ 

„Desăvârșirea caracterului creștin se atinge atunci când impulsul de a ajuta și binecuvânta pe alții izvorăște constant dinăuntru.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 551 (cap. 54: Un martor credincios). 

LUNI, 18 AUGUST 

2. O PORUNCĂ NOUĂ (CONTINUARE) 

a. În ce sens a numit Hristos dragostea frățească „o poruncă nouă”? Ioan 13:34 

Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.“ 

„Pentru ucenici, această poruncă era nouă; căci ei nu se iubeau unii pe alții așa cum îi iubise Hristos. El a văzut că idei și impulsuri noi trebuiau să-i călăuzească, că principii noi trebuiau practicate de ei; prin viața și moartea Sa, aveau să primească o nouă concepție despre dragoste. Porunca de a se iubi unii pe alții căpăta un nou înțeles în lumina jertfei de Sine. Întreaga lucrare a harului este un serviciu continuu de dragoste, de efort dezinteresat și jertfitor. În fiecare clipă a șederii lui Hristos pe pământ, dragostea lui Dumnezeu curgea din El în șuvoaie de neoprit. Toți cei care sunt pătrunși de Duhul Său vor iubi așa cum a iubit El. Același principiu care L-a condus pe Hristos îi va conduce și pe ei în toate relațiile lor unii cu alții.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 677–678 (cap. 56: Să nu vi se tulbure inima). 

b. Ce dovedește că suntem fii ai lui Dumnezeu și prietenii lui Hristos? Romani 8:14; 1 Ioan 3:10 

Romani 8:14: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.“ 

1 Ioan 3:10: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.“ 

„Religia constă în a împlini cuvintele lui Hristos; nu pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu, ci pentru că, deși nevrednici, am primit darul iubirii Sale. Hristos pune mântuirea omului în relație nu cu simpla mărturisire de credință, ci cu credința care se manifestă prin fapte de neprihănire. Se așteaptă acțiune, nu doar cuvinte, din partea urmașilor lui Hristos. Prin acțiune se formează caracterul. ‘Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.’ (Romani 8:14). Nu cei a căror inimă este doar atinsă de Duhul, nu cei care doar din când în când îi cedează influenței, ci cei care sunt călăuziți de Duhul sunt fiii lui Dumnezeu.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 149, 150 (cap. 6, subcap.: „Ea nu s-a prăbușit...”). 

„Caracterul și dispoziția urmașilor lui Hristos vor fi asemenea Stăpânului lor. El este modelul, exemplul sfânt și desăvârșit oferit pentru a fi imitat de creștini. Adevărații Săi urmași își vor iubi frații și vor fi în armonie cu ei. Își vor iubi aproapele, după cum Hristos le-a dat exemplu, și vor fi gata de orice sacrificiu dacă astfel pot convinge sufletele să renunțe la păcat și să se întoarcă la adevăr.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 3, pp. 58, 59 (Lucrători pentru Dumnezeu). 

MARȚI, 19 AUGUST 

3. UN TITLU SPECIAL  

a. Ce titlu le oferă Isus credincioșilor Săi, și de ce? Ioan 15:15, 14 

Ioan 15:15,14: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.“ 

„ Hristos spune: ‘Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.’ Aceasta este condiția impusă; acesta este testul care dovedește caracterul oamenilor.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 4, p. 188 (Mustrări necesare). 

„Prezentul este un timp de privilegiu solemn și de încredere sfântă pentru slujitorii lui Dumnezeu. Dacă aceste responsabilități sunt păzite cu credincioșie, mare va fi răsplata slujitorului credincios când Stăpânul va spune: ‘Dă socoteală de isprăvnicia ta.’ Osteneala stăruitoare, lucrarea altruistă, efortul răbdător și perseverent vor fi răsplătite din belșug; Isus va spune: De acum nu vă mai numesc robi, ci prieteni, oaspeți. Aprobarea Stăpânului nu este dată datorită măreției lucrării îndeplinite, sau pentru că au fost obținute multe lucruri, ci pentru credincioșia manifestată chiar și în câteva lucruri. Nu marile rezultate pe care le atingem contează în fața lui Dumnezeu, ci motivele din care acționăm. El prețuiește bunătatea și credincioșia mai presus de mărimea lucrării realizate.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 2, pp. 510, 511 (Cuvânt către pastori). 

b. Cu ce scop ne-a ales Isus și ce responsabilități vin odată cu acest privilegiu? Ioan 15:16, 17 

Ioan 15:16-17: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții.“

„Mântuitorul nostru a arătat față de noi o iubire pe care dragostea omenească nu o poate egala. Când eram zdrobiți și pe moarte, El a avut milă de noi. Nu a trecut pe alături, lăsându-ne neajutorați și fără speranță, să pierim. Nu a rămas în căminul Său sfânt și fericit, unde era iubit de toată oștirea cerească. El a văzut marea noastră nevoie, a luat cazul nostru asupra Sa și și-a identificat interesele cu ale omenirii. A murit pentru a-Și salva vrăjmașii. S-a rugat pentru ucigașii Săi. Arătând spre propriul Său exemplu, le spune urmașilor Săi: ‘Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții’; ‘așa cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.’ (Ioan 15:17; 13:34).” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 381, 382 (cap. 27: Cine este aproapele meu?). 

„Putem pretinde că suntem urmașii lui Hristos, putem pretinde că avem încredere în orice adevăr din cuvântul lui Dumnezeu; dar aceasta nu-i va face niciun bine aproapelui nostru, dacă credința noastră nu este trăită în viața de zi cu zi.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 383 (cap. 27). 

MIERCURI, 20 AUGUST 

4. PRIGONIȚI DE LUME  

a. Ce face lumea prietenilor lui Hristos? Și de ce? Ioan 15:18, 19 

Ioan 15:18-19: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.“ 

„Când oamenii sunt uniți, nu prin constrângere sau interes personal, ci prin dragoste, ei arată lucrarea unei influențe care este deasupra oricărei influențe omenești. Acolo unde există această unitate, este o dovadă că chipul lui Dumnezeu este restaurat în omenire, că în natura umană este restaurat un nou principiu de viață. Arată că există putere în natura divină pentru a se împotrivi agenților supranaturali ai răului și că harul lui Dumnezeu supune egoismul înnăscut al inimii omenești. 

Această dragoste, manifestată în biserică, va stârni cu siguranță mânia lui Satan. Hristos nu a trasat pentru ucenicii Săi o cale ușoară.” — Hristos, Lumina lumii, p. 678 (cap. 73) . 

b. De ce a fost prigonit Hristos de către lume și de ce sunt și urmașii Săi prigoniți? Ioan 3:19, 20; 15:20, 21 

Ioan 3:19-20: „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.“ 

Ioan 15:20-21: „Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.“ 

 

„Între neprihănire și păcat, între dragoste și ură, între adevăr și minciună, există un conflict ireprimabil. Când cineva prezintă dragostea lui Hristos și frumusețea sfințeniei, el atrage de sub stăpânirea lui Satan suflete, iar prințul răului este stârnit să se împotrivească. Prigoana și ocara îi așteaptă pe toți cei care sunt pătrunși de Duhul lui Hristos. Caracterul prigoanei se schimbă odată cu vremurile, dar principiul — duhul care o susține — este același care i-a ucis pe aleșii Domnului încă din zilele lui Abel.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 29 (subcap. Ferice de cei prigoniți). 

„Adevărul lui Dumnezeu nu a fost niciodată popular în lume. Inima firească este întotdeauna împotriva adevărului. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trebuie să renunțăm la dragostea de lume, la mândria inimii și la orice lucru care tinde spre idolatrie, pentru a putea fi urmașii Omului de pe Calvar. Cei care ascultă de adevăr nu vor fi niciodată iubiți și onorați de lume. Din gura Învățătorului divin, care a umblat în smerenie printre fiii oamenilor, s-au auzit cuvintele: Oricine vrea să fie ucenicul Meu, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Da, să-L urmăm pe Exemplul nostru. Căuta El laudele și onoarea oamenilor? O, nu! Atunci, vom căuta noi onoare sau laude de la oamenii lumii? 

Cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu vor iubi nici pe copiii lui Dumnezeu. Ascultați cuvintele învățăturii cerești: Vai de voi când toți oamenii vor vorbi de bine despre voi!” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 2, p. 491 (O amăgire în acceptarea lui Hristos). 

JOI, 21 AUGUST 

5. DRAGOSTEA DIVINĂ ÎN VIAȚA CREDINCIOȘILOR  

a. Cum face apostolul Pavel distincția între dragostea creștină falsă și cea autentică? 1 Corinteni 13:1–8 

1 Corinteni 13:1-8: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.“

„Oricât de înaltă ar fi mărturisirea de credință, acela a cărui inimă nu este plină de dragoste pentru Dumnezeu și pentru semenii săi nu este un adevărat ucenic al lui Hristos. Chiar dacă ar avea o mare credință și ar avea puterea de a face minuni, fără dragoste, credința lui nu ar avea nicio valoare. Ar putea da dovadă de o mare generozitate; dar dacă, din alt motiv decât dragostea autentică, și-ar da toate bunurile ca să hrănească pe cei săraci, fapta aceasta nu l-ar face plăcut înaintea lui Dumnezeu. Din zel, ar putea chiar să moară ca martir, dar dacă nu este călăuzit de dragoste, el ar fi privit de Dumnezeu ca un entuziast rătăcit sau ca un ipocrit ambițios.” — Istoria faptelor apostolilor, pp. 318, 319 (cap. 30: Chemarea la o treaptă mai înaltă). 

b. Ce trebuie să înțelegem despre trăsăturile lăudate de Hristos în Apocalipsa 3:10–12, precum și despre promisiunile făcute celor ce le posedă? 

Apocalipsa 3:10-12: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou.” 

„Hainele curate și sfinte nu sunt pregătite pentru a fi puse de cineva după ce a intrat pe porțile cetății. Toți cei care vor intra vor purta haina neprihănirii lui Hristos și numele lui Dumnezeu va fi văzut pe frunțile lor. Acest nume este simbolul pe care apostolul l-a văzut în viziune și semnifică supunerea minții față de o ascultare inteligentă și loială de toate poruncile lui Dumnezeu. Nu va exista nicio acoperire a păcatelor și greșelilor pentru a ascunde diformitatea caracterului; nu vor exista haine pe jumătate spălate, ci toate vor fi curate și fără pată.” — The Youth’s Instructor, 18 august 1886. 

VINERI, 22 AUGUST 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. Ce calități ale dragostei divine vrea Hristos să dezvolte în mine? 

2. Ce mă împiedică să primesc pe deplin dragostea altruistă a lui Hristos? 

3. Cum poate porunca lui Hristos să fie nouă pentru mine? 

4. De ce nu ar trebui să mă mir de persecuție? 

5. Descrie binecuvântările făgăduite credincioșilor din perioada Filadelfiei.