Lecția 13. Simon Petru

VERSET DE MEMORAT: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi”.” (Luca 22:31, 32). 

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 331–336 (Îngăduința creștină). 

„Prin încredere în sine a căzut Petru; și prin pocăință și umilință au fost din nou așezate picioarele lui pe o temelie sigură.” — Hristos, Lumina lumii, p. 155 (cap. 16: În templul Său) 

DUMINICĂ, 21 SEPTEMBRIE 

1. CARACTERUL LUI PETRU 

a. Când Simon a venit pentru prima dată la Isus, ce i-a spus Învățătorul? Ioan 1:42. Ce știm despre caracterul lui Petru înainte de convertirea sa? 

Ioan 1:42: „Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).“ 

„Privirea lui Hristos s-a oprit asupra lui [Petru], citindu-i caracterul și întreaga istorie a vieții. Firea sa impulsivă, inima sa iubitoare și plină de compasiune, ambiția și încrederea în sine, istoria căderii sale, a pocăinței, a lucrării sale și a morții ca martir — Mântuitorul le-a văzut pe toate.” — Hristos, Lumina lumii, p. 139 (cap. 12: Ispitirea lui Isus). 

„Tocmai în punctul în care se credea mai puternic, Petru era de fapt cel mai slab; și abia când și-a dat seama de slăbiciunea sa a putut înțelege el nevoia de a depinde de Hristos.” — Idem, p. 382 (cap. 29: Sabatul). 

b. În ciuda defectelor sale, ce invitație i-a făcut Isus lui Petru? Matei 4:18, 19 

Matei 4:18-19: „Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.”“

„Isaia a fost chemat la lucrarea sa după ce a văzut sfințenia lui Dumnezeu și nevrednicia sa. Petru a primit chemarea la lucrare pentru Hristos abia după ce a fost condus la lepădare de sine și la dependență de puterea divină.” — Idem, p. 246 (cap. 25: Chemarea la mare). 

LUNI, 22 SEPTEMBRIE  

2. SLĂBICIUNEA LUI PETRU  

a. Ce fapt dovedește că Petru era supus greșelii, la fel ca orice alt om, chiar și după botezul cu Duhul Sfânt din ziua Cincizecimii? Galateni 2:11–14 

Galateni 2:11-14: „Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?”“ 

„[Petru] a câștigat încrederea multora prin purtarea sa înțeleaptă față de convertiții dintre neamuri. Pentru o vreme a acționat în armonie cu lumina primită din cer. A reușit să învingă într-atât prejudecata naturală, încât să stea la masă împreună cu convertiții dintre păgâni. Dar când au venit din Ierusalim câțiva iudei zeloși pentru legea ceremonială, Petru și-a schimbat în mod nechibzuit purtarea față de convertiții dintre neamuri. Un număr dintre iudei ‘au fost atrași și ei de fățărnicia lor, așa că până și Barnaba a fost prins în această rătăcire.’ Această manifestare de slăbiciune din partea celor respectați și iubiți ca lideri a lăsat o impresie extrem de dureroasă în mintea credincioșilor dintre neamuri. Biserica era amenințată cu dezbinare.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 198 (cap 19: Iudei și neamuri). 

b. Ce lecție putem învăța din greșelile și reabilitarea lui Petru? Psalmii 145:14 

Psalmii 145:14: „Domnul sprijină pe toți cei ce cad și îndreaptă pe cei încovoiați.“ 

„Petru a văzut greșeala în care căzuse și s-a grăbit să repare răul produs, pe cât i-a stat în putință. Dumnezeu, care cunoaște sfârșitul de la început, a îngăduit ca Petru să manifeste această slăbiciune de caracter pentru ca apostolul încercat să înțeleagă că nu are nimic în sine cu ce să se laude. Chiar și cei mai buni oameni, dacă sunt lăsați în voia lor, vor greși în judecată. Dumnezeu a văzut de asemenea că în viitor unii aveau să fie atât de înșelați încât să pretindă pentru Petru și pentru succesorii săi prerogative înalte care aparțin numai lui Dumnezeu. Și această relatare a slăbiciunii apostolului trebuia să rămână ca dovadă a faptului că nu era în afara posibilității de a greși și a faptului că el nu se afla cu nimic mai presus de ceilalți apostoli. 

Istoria acestei abateri de la principiile corecte stă ca un avertisment solemn pentru toți cei care ocupă poziții de încredere în lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu dea greș în integritate, ci să adere ferm la principii. Cu cât responsabilitățile puse asupra agentului omenesc sunt mai mari, și cu cât are oportunități mai largi de a dicta și conduce, cu atât mai mare este răul pe care îl poate face dacă nu urmează cu grijă calea Domnului și nu lucrează în armonie cu deciziile luate de corpul general al credincioșilor în sfat unit.” — Idem, pp. 198, 199 (cap. 19: Iudei și neamuri). 

MARȚI, 23 SEPTEMBRIE 

3. PETRU NU ESTE TEMELIA BISERICII  

a. Ce spune Isus despre temelia bisericii? Matei 16:16–19 

Matei 16:16-19: „Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”“ 

„Adevărul pe care Petru îl mărturisise este temelia credinței credinciosului. Este ceea ce Hristos Însuși a declarat a fi viața veșnică. Dar posedarea acestei cunoștințe nu era un motiv de autoglorificare. Nu prin vreo înțelepciune sau bunătate proprie i-a fost descoperit acest lucru lui Petru. Niciodată nu poate omenirea, prin ea însăși, să ajungă la cunoașterea celor divine… 

Cuvântul Petru înseamnă piatră — o piatră rostogolită. Petru nu era stânca pe care era întemeiată biserica. Porțile iadului l-au biruit când și-a tăgăduit Domnul cu blesteme și jurăminte. Biserica a fost zidită pe Cineva împotriva căruia porțile iadului nu au putut birui.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 412, 413 (cap. 45: Umbrele crucii). 

b. La fel ca Petru, ce au declarat alți profeți și apostoli cu privire la adevărata temelie a bisericii? Isaia 28:16; 1 Corinteni 3:11; 1 Petru 2:3–6 

Isaia 28:16: „De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.“ 

1 Corinteni 3:11: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.“

1 Petru 2:3-6: „Dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.”“ 

 

„În prezența lui Dumnezeu și a tuturor ființelor cerești, în prezența oștirilor nevăzute ale iadului, Hristos Și-a întemeiat biserica pe Stânca cea vie. Acea Stâncă este El Însuși — trupul Său, frânt și zdrobit pentru noi. Împotriva bisericii zidite pe această temelie, porțile iadului nu vor birui… 

De șase mii de ani credința s-a zidit pe Hristos. De șase mii de ani, valurile și furtunile mâniei satanice s-au izbit de Stânca mântuirii noastre; dar ea rămâne neclintită. 

Petru exprimase adevărul care este temelia credinței bisericii, iar Isus l-a onorat acum ca reprezentant al întregului trup de credincioși. El a zis: ‘Îți voi da cheile Împărăției cerurilor; și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.’ 

‘Cheile Împărăției cerurilor’ sunt cuvintele lui Hristos. Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt ale Lui și sunt incluse aici. Aceste cuvinte au puterea de a deschide și de a închide cerul.” — Hristos, Lumina lumii, p. 413 (cap. 45: Umbrele crucii). 

MIERCURI, 24 SEPTEMBRIE 

4. CĂDEREA ȘI REABILITAREA LUI PETRU  

a. Explicați cel mai mare defect de caracter al lui Petru. Marcu 14:27–29 

Marcu 14:27-29: „Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.’ Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”“ 

„Pentru fiecare dintre clasele reprezentate de fariseu și vameș există o lecție în istoria apostolului Petru. La începutul uceniciei sale, Petru se credea puternic. Ca și fariseul, în propria sa părere, el nu era ‘ca ceilalți oameni’… Petru nu-și cunoștea pericolul. Încrederea în sine l-a înșelat. Se credea capabil să înfrunte ispita; dar în doar câteva ore, a venit testul, și cu blesteme și jurăminte și-a tăgăduit Domnul.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 152 (Cap. 13: Doi închinători) 

b. Cum a procedat Isus cu acest ucenic semeț? Luca 22:31, 32 

Luca 22:31-32: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”“

„Când cântatul cocoșului i-a amintit de cuvintele lui Hristos, surprins și șocat de ceea ce tocmai făcuse, s-a întors și s-a uitat la Învățătorul său. În acel moment, Hristos s-a uitat la Petru, iar sub acea privire îndurerată, în care se împleteau compasiunea și dragostea, Petru s-a înțeles pe sine. A ieșit și a plâns cu amar. Acea privire a lui Hristos i-a frânt inima. Petru ajunsese la punctul de cotitură, și s-a pocăit amarnic de păcatul său. Era asemenea vameșului prin zdrobirea inimii și pocăința sa, și asemenea lui a găsit milă. Privirea lui Hristos l-a asigurat de iertare. 

Acum încrederea în sine dispăruse. Niciodată nu au mai fost repetate vechile afirmații lăudăroase.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 152–154 (cap. 13: Doi închinători). 

c. După învierea Sa, ce l-a întrebat Isus pe Petru? Ioan 21:15–17 De ce i-a repetat Isus întrebarea de trei ori — și cum a răspuns Petru? Luca 22:31, 32 

Ioan 21:15-17: „După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei.” I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!“ 

Luca 22:31-32: „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”“ 

„[Petru] Îl dezonorase pe Hristos și atrăsese asupra lui neîncrederea fraților săi. Ei credeau că nu va mai fi primit să ocupe poziția de dinainte printre ei, și el însuși simțea că își compromisese încrederea primită. Înainte de a fi chemat din nou la lucrarea apostolică, trebuia să dea dovadă, în fața tuturor, de pocăința sa. Fără aceasta, păcatul său, deși regretat, ar fi putut distruge influența sa ca slujitor al lui Hristos. Mântuitorul i-a dat ocazia de a recâștiga încrederea fraților săi și, pe cât posibil, de a înlătura reproșul pe care îl adusese asupra Evangheliei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 811 (cap. 85: Din nou la mare). 

JOI, 25 SEPTEMBRIE  

5. CONFIRMAREA ÎN SLUJIRE  

a. Numește câteva caracteristici esențiale ale uceniciei. Coloseni 1:10, 11; 3:12–14. Ce putem învăța din modul în care Hristos a lucrat cu Petru?

Coloseni 1:10-11: „Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie,“ 

 

Coloseni 3:12-14: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.“ 

„Evanghelia nu face niciun compromis cu răul. Ea nu poate scuza păcatul. Păcatele ascunse trebuie mărturisite în taină lui Dumnezeu; dar pentru păcatele publice, este necesară o mărturisire publică. Reproșul păcatului ucenicului este aruncat asupra lui Hristos. El îl face pe Satan să triumfe și pe sufletele șovăielnice să se poticnească. Dovedind pocăință, ucenicul, pe cât îi stă în putere, trebuie să îndepărteze acest reproș.” — Hristos, Lumina lumii, p. 811 (cap. 85: Din nou la mare). 

„Felul în care Mântuitorul a lucrat cu Petru a fost o lecție pentru el și pentru frații săi. I-a învățat să întâmpine cu răbdare, simpatie și dragoste iertătoare pe cel care greșește. Deși Petru Îl tăgăduise pe Domnul său, dragostea pe care Isus o purta pentru el nu a șovăit niciodată. Tocmai o asemenea dragoste ar trebui să o simtă sub-păstorul pentru oile și mielușeii încredințați grijii sale. Amintindu-și propria slăbiciune și cădere, Petru trebuia să-și păstorească turma la fel de blând cum îl tratase Hristos pe el. 

Întrebarea pe care Hristos i-a pus-o lui Petru a fost semnificativă. El a menționat o singură condiție a uceniciei și slujirii: ‘Mă iubești tu?’ a spus El. Aceasta este calificarea esențială. Chiar dacă Petru ar fi posedat toate celelalte calități, fără dragostea pentru Hristos nu putea fi un păstor credincios al turmei Domnului. Cunoștințele, bunăvoința, elocvența, recunoștința și zelul sunt toate de ajutor în lucrarea bună; dar fără dragostea lui Isus în inimă, lucrarea slujitorului creștin este un eșec.” — Hristos, Lumina lumii, p. 815 (cap. 85). 

VINERI, 26 SEPTEMBRIE 

1. În ce fel aș putea, asemenea lui Petru, să îmi judec greșit propriul caracter? 

 

2. Cum pot evita defectul de caracter manifestat de Petru? 

3. Ce lecții pot învăța din căderea și reabilitarea lui Petru? 

4. După învierea lui Hristos, de ce a fost necesar ca El să-i pună lui Petru o întrebare directă în fața fraților săi — și ce ar trebui să învățăm din aceasta? 

5. Explică temelia pe care Hristos a clădit biserica Sa și identifică „cheile împărăției cerurilor”.