Lecția 10. Hristos Se roagă pentru ucenicii Săi (1)

VERSET DE MEMORAT: „Eu mă rog pentru ei; nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat, pentru că sunt ai Tăi. Tot ce este al Meu este al Tău, și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei.” (Ioan 17:9, 10)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru Comunitate, vol. 5, pp. 737–746 (subcap. Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos). 

„Această rugăciune [din Ioan 17] este o lecție cu privire la mijlocirea pe care Mântuitorul avea să o facă dincolo de perdea, după ce marele Său sacrificiu pentru oameni, oferirea propriei Sale persoane, avea să fie încheiat.” — Comentariile Biblice AZS [comentarii de E. G. White], vol. 5, p. 1145 (Ioan 17). 

DUMINICĂ. 31 AUGUST 

1. ULTIMA RUGĂCIUNE A LUI HRISTOS CU UCENICII SĂI  

a. După ce Isus a terminat de dat instrucțiuni ucenicilor, ce a făcut El împreună cu ei pentru ultima dată? Ioan 17:1, 9 

 

Ioan 17:1, 9: „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi .“ 

„[Ioan 17:1–6 este citat.] Aceasta a fost ultima rugăciune a lui Hristos împreună cu ucenicii Săi. A fost rostită chiar înainte ca El să intre în Grădina Ghetsimani, unde urma să fie trădat și prins.” — Comentariile Biblice AZS [comentarii de E. G. White], vol. 5, p. 1145 (Ioan 17). 

b. Ce revelează Hristos la începutul acestei rugăciuni? Ioan 17:1, 2 

Ioan 17:1-2: „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.“

„Capitolul al șaptesprezecelea din Ioan vorbește clar despre personalitatea lui Dumnezeu și a lui Hristos, precum și despre relația dintre Ei.” — Comentariile Biblice AZS, vol. 5, p. 1145. 

„Studiați cu rugăciune capitolul 17 din Ioan. Acest capitol nu trebuie doar citit din nou și din nou; adevărurile lui trebuie să fie „mâncate” și asimilate.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 8, p. 80 (Un apel către frații din Battle Creek). 

LUNI, 1 SEPTEMBRIE 

2. REZULTATELE CUNOAȘTERII LUI HRISTOS  

a. Ce adevăr fundamental a rostit Isus ca temelie a vieții veșnice? Ioan 17:3 

Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“ 

„Cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum este revelată în Hristos, este cunoașterea pe care trebuie să o aibă toți cei care sunt mântuiți. Aceasta este cunoașterea care lucrează transformarea caracterului. Primind-o în viață, ea va recrea sufletul după chipul lui Hristos. Aceasta este cunoașterea pe care Dumnezeu îi invită pe copiii Săi să o primească, în comparație cu care tot restul este deșertăciune și nimicnicie.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 475 (cap. 45: Scrisori din Roma). 

„Isus a spus: ‘Tatăl Însuși vă iubește.’ Dacă credința noastră este ancorată în Dumnezeu, prin Hristos, ea se va dovedi a fi ‘ca o ancoră a sufletului, tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdea, unde a intrat pentru noi Înaintemergătorul.’ Este adevărat că vor veni dezamăgiri; trebuie să ne așteptăm la necazuri; dar suntem chemați să-I încredințăm lui Dumnezeu toate lucrurile, mari și mici. El nu se încurcă din cauza mulțimii plângerilor noastre și nu este copleșit de greutatea poverilor noastre. Grija Sa veghetoare se extinde asupra fiecărei familii și înconjoară fiecare individ; El este preocupat de toate treburile și durerile noastre. Observă fiecare lacrimă; este mișcat de simțământul slăbiciunilor noastre. Toate necazurile și încercările care ne ating aici sunt îngăduite pentru a împlini planurile Sale de dragoste față de noi, ‘ca să fim părtași sfințeniei Sale’ și astfel să devenim participanți la plinătatea bucuriei care se găsește în prezența Lui.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 5, p. 742 (Caracterul lui Dumnezeu descoperit în Hristos). 

b. Ce înseamnă să-L cunoaștem pe Hristos și care este rezultatul unei asemenea cunoașteri? Compară Osea 6:3 cu Ioan 17:3 

Osea 6:3: „Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!“

Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“ 

„Numai cunoscându-L pe Hristos Îl putem cunoaște pe Dumnezeu... A-L cunoaște pe Hristos în mod mântuitor înseamnă a fi vitalizat prin cunoașterea spirituală, a pune în practică cuvintele Lui. Fără aceasta, totul este lipsit de valoare. 

Hristos a venit în această lume ca să-L descopere pe Tatăl. Ce răbdare, ce blândețe plină de milă, ce compasiune divină, ce tărie a scopului a manifestat El! Nu a dat înapoi și nu s-a descurajat. El era întruchiparea curăției, iar dragostea Sa nu avea egal. La fiecare pas a practicat lepădarea de sine și sacrificiul de sine. Prin moartea Sa, El a fost revelația împăcării dintre Dumnezeu și om.” — Signs of the Times, 27 ianuarie 1898. 

„A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 22 (cap. 1: „Dumnezeu cu noi”). 

MARȚI, 2 SEPTEMBRIE 

3. TATĂL ȘI FIUL GLORIFICAȚI  

a. În ce a constat viața lui Hristos pe pământ, în timpul lucrării Sale? Ioan 17:4 

Ioan 17:4: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.“ 

„În toate faptele pline de har pe care le-a făcut Isus, El a căutat să imprime în mintea oamenilor trăsăturile părintești și binevoitoare ale lui Dumnezeu. În toate lecțiile Sale, El a dorit să-i învețe pe oameni adevărul minunat că ‘atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.’ Isus a vrut ca noi să înțelegem dragostea Tatălui și a căutat să ne atragă la El prezentând harul Său părintesc... 

Isus a venit în lume ca să ilustreze caracterul lui Dumnezeu prin propria Sa viață și a înlăturat denaturările pe care le inițiase Satan, dezvăluind astfel slava lui Dumnezeu. Numai trăind printre oameni putea să reveleze El mila, compasiunea și dragostea Tatălui Său ceresc; căci doar prin fapte de bunăvoință putea El să prezinte harul lui Dumnezeu.” — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 139 (12 mai) 

b. Ce a cerut Isus de la Tatăl la sfârșitul misiunii Sale de pe pământ? Ioan 17:5 

Ioan 17:5: „Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

„Hristos nu se roagă pentru manifestarea slavei firii umane; căci acea fire umană nu a existat în preexistența Lui. El Se roagă Tatălui Său cu privire la o slavă pe care o avea datorită unității Sale cu Dumnezeu. Rugăciunea Sa este cea a unui mijlocitor; favoarea pe care o cere El este manifestarea acelei slave divine pe care a avut-o când era una cu Dumnezeu. ‘Lasă să fie înlăturat vălul,’ spune El, ‘și lasă slava Mea să strălucească — slava pe care am avut-o la Tine înainte să fi existat lumea.’” — The Signs of Times, 10 mai 1899 

„Această lume este doar un atom în vastul univers peste care domnește Dumnezeu, totuși această mică lume căzută — acea oaie pierdută — este mai prețioasă în ochii Lui decât cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit de la turmă. Hristos, Comandantul iubit al curților cerești, S-a coborât de pe tronul Său înalt, a pus deoparte slava pe care o avea la Tatăl, pentru a salva acea lume pierdută. Pentru acest scop, El a părăsit lumile fără păcat de sus, pe cele nouăzeci și nouă care Îl iubeau, și a venit pe acest pământ ca să fie ‘străpuns pentru păcatele noastre’ și ‘zdrobit pentru fărădelegile noastre.‘ (Isaia 53:5). Dumnezeu S-a dat pe Sine în Fiul Său, ca să aibă bucuria de a primi înapoi oaia pierdută.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 190, 191 (Oaia pierdută) 

MIERCURI, 3 SEPTEMBRIE 

4. PREGĂTIREA SUCCESORILOR  

a. Prin asocierea cu Hristos, la ce convingere au ajuns ucenicii cu privire la cuvintele Sale? Ioan 7:17; 17:7. Care este datoria noastră astăzi? 

Ioan 7:17: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.“ 

Ioan 17:7: „Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.“ 

„Cei care caută să cunoască adevărul și să înțeleagă voia lui Dumnezeu, care sunt credincioși luminii primite și zeloși în îndeplinirea datoriei zilnice, vor ajunge cu siguranță să cunoască învățătura, căci vor fi călăuziți în tot adevărul. Dumnezeu nu promite, prin acte mărețe ale providenței Sale, să-i aducă în mod irezistibil pe oameni la cunoașterea adevărului Său, atunci când ei nu-L caută și nu doresc să-L cunoască. Oamenii au puterea de a stinge Duhul lui Dumnezeu; puterea de a alege le este lăsată. Ei au libertatea de a acționa. Pot fi ascultători prin numele și harul Răscumpărătorului nostru sau pot fi neascultători și vor simți consecințele. Omul este responsabil pentru primirea sau respingerea adevărului sacru și etern. Duhul lui Dumnezeu lucrează continuu pentru convingerea sufletelor, iar acestea iau decizii pentru sau împotriva adevărului.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 3, pp. 427, 428 (Discuții care trebuie evitate).

b. Ce a spus Isus Tatălui Său cu privire la credința apostolilor? Ioan 17:8. Cum se aplică aceste cuvinte la noi astăzi? 

Ioan 17:8: „Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.“ 

 

„[Ioan 17:3, 8 citate.] Iată lucrarea care ne stă înainte: să fim reprezentanți ai lui Hristos, așa cum El a fost în lumea noastră reprezentantul Tatălui. Suntem chemați să predăm cuvintele pe care le-am primit în lecțiile lui Hristos. 

...Ne aflăm în ziua antitipică a ispășirii și, pe lângă faptul că trebuie să ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu și să ne mărturisim păcatele, suntem chemați să folosim toate capacitățile noastre educative pentru a-i învăța pe cei cu care intrăm în contact și pentru a-i aduce, prin precept și exemplu, să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El.” — Christian Education, p. 157 

c. Pentru cine, în mod specific, a înălțat Isus rugăciunea Sa din Ioan 17? Ioan 17:9, 20. 

Ioan 17:9, 20: „Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi ... Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.“ 

„[Hristos] mijlocește pentru cei mai umili, pentru cei mai apăsați și suferinzi, pentru cei mai încercați și ispitiți.” — Înalta noastră chemare, p. 49 (12 februarie) 

JOI, 4 SEPTEMBRIE 

5. HRISTOS SLĂVIT PRIN UCENICII SĂI  

a. Cum este Isus slăvit prin ucenicii Săi? Ioan 17:10, 11. Ce este necesar pentru ca această lucrare să fie îndeplinită? 

Ioan 17:10-11: „Tot ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.“ 

„Hristos dorește ca ordinea cerului, planul ceresc de guvernare, armonia divină cerească, să fie reprezentate în biserica Sa de pe pământ. Astfel, în poporul Său El este slăvit. Prin ei, Soarele Neprihănirii va străluci cu o lumină neumbrită asupra lumii… Biserica, împodobită cu neprihănirea lui Hristos, este depozitara Sa, în care bogățiile milei Sale, harului și iubirii Sale urmează să fie prezentate în toată plinătatea și gloria finală. Hristos privește la poporul Său în puritatea și desăvârșirea lor ca la răsplata umilirii Sale și completarea slavei Sale—Hristos, Marele Centru, din care iradiază toată slava.” — Hristos, Lumina lumii, p. 680 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”).

„Numai dacă erau uniți cu Hristos, puteau nădăjdui ucenicii să aibă puterea însoțitoare a Duhului Sfânt și cooperarea îngerilor cerului. Cu ajutorul acestor agenți divini, ei aveau să prezinte lumii un front unit și aveau să fie biruitori în lupta pe care trebuia să o poarte neîncetat împotriva puterilor întunericului. Atât timp cât aveau să continue să lucreze uniți, mesagerii cerești aveau să meargă înaintea lor, pregătind inimile pentru primirea adevărului, și mulți aveau să fie câștigați pentru Hristos. Atâta timp cât rămâneau uniți, biserica avea să înainteze ‘frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.’ (Cântarea Cântărilor 6:10). Nimic nu putea să-i stea împotrivă. Biserica avea să înainteze din biruință în biruință, împlinindu-și glorios misiunea divină de a proclama Evanghelia lumii.” — Istoria faptelor apostolilor, pp. 90, 91 (cap. 9: Cei șapte diaconi). 

VINERI, 5 SEPTEMBRIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Cum poate o cunoaștere personală a lui Hristos să-mi afecteze destinul? 

2. În ce moduri poate fi experiența mea creștină folosită ca un instrument educațional în mâinile lui Dumnezeu? 

3. Ce pot face pentru a-L slăvi pe Hristos mai deplin? 

4. În ce împrejurări S-a rugat Isus ultima dată împreună cu ucenicii Săi? 

5. Explicați motivele primei veniri a lui Hristos.