Lecția 2. Solul lui Dumnezeu pentru regi
VERSET DE MEMORAT: „Și acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu știință, pricepere în tot felul de scrieri și înțelepciune; și Daniel avea pricepere în toate vedeniile și în vise.” (Daniel 1:17)
Recomandare pentru studiu: Profeți și regi, pp. 479–490 (cap. 39: La curtea Babilonului).
„Viața lui Daniel și a tovarășilor lui este o demonstrație a ceea ce face Dumnezeu pentru cei care I se predau și caută din toată inima să împlinească voia Sa.” — Profeți și regi, p. 490 (cap. 39).
DUMINICĂ, 5 APRILIE
1. PRIZONIERI ÎN BABILON
a. Cum a ajuns Daniel în Babilon? Daniel 1:1–7.
Daniel 1:1-7: „În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego.“
b. Ce a rezultat din decizia lui Daniel cu privire la mâncarea de la masa împăratului? Daniel 1:8–16.
Daniel 1:8-16: „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilordregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului. Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi.“
„Întrucât o parte din mâncarea de la masa împăratului fusese oferită idolilor, hrana era consacrată idolatriei; iar cel ce ar fi luat parte la ea ar fi fost considerat ca aducând omagiu zeilor Babilonului. La un asemenea act, loialitatea față de Iehova le interzicea lui Daniel și tovarășilor lui să participe. […]
De asemenea, ei nu îndrăzneau să își asume riscul efectului moleșitor al luxului și al petrecerilor asupra dezvoltării lor fizice, mentale și spirituale.” — Profeți și regi, pp. 481, 482 (cap. 39).
„Când Daniel și tovarășii săi au fost puși la încercare, ei s-au așezat complet de partea dreptății și a adevărului. Nu au acționat din capriciu, ci cu înțelepciune. Au hotărât că, așa cum carnea nu făcuse parte din dieta lor în trecut, nu va face parte nici în viitor. Și deoarece folosirea vinului era interzisă tuturor celor care urmau să slujească lui Dumnezeu, ei au hotărât să nu se atingă de el.” — În locurile cerești, p. 261 (11 septembrie).
c. Descrieți experimentul și examinarea împăratului. Daniel 1:17–21.
Daniel 1:17-21: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. Așa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.“
LUNI, 6 APRILIE
2. ÎNCERCAREA PRIN FOC
a. Sub amenințarea morții, cum au fost puși la încercare evreii în ce privește fidelitatea lor față de a doua poruncă? Daniel 3:1–15.
Daniel 3:1-15: „Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți. L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului. Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. Atunci, dregătorii, îngrijitorii și cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și toate căpeteniile ținuturilor s-au strâns la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălțase Nebucadnețar. Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a înălțat împăratul Nebucadnețar. Oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câțiva haldeeni s-au apropiat și au pârât pe iudei. Ei au luat cuvântul și au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! Ai dat o poruncă după care toți cei ce vor auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu fața la pământ și să se închine chipului de aur și, după care, oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Dar sunt niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!” Atunci, Nebucadnețar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. Nebucadnețar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat? Acum fiți gata și, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”“
„Nu toți își plecaseră genunchiul înaintea simbolului idolatru al puterii omenești. În mijlocul mulțimii care se închina erau trei bărbați care erau hotărâți cu fermitate să nu aducă astfel dezonoare Dumnezeului cerului. Dumnezeul lor era Împăratul împăraților și Domnul domnilor; ei nu aveau să se închine nimănui altcuiva.” — Profeți și regi, p. 506 (cap.41).
b. Cum au putut ei să-și mențină credința și ascultarea? Daniel 3:16–18; Isaia 43:1, 2.
Daniel 3:16-18: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebu-cadnețar: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!”“
Isaia 43:1-2: „Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde.“
„În zadar au fost amenințările împăratului. El nu putea să-i facă pe acești bărbați să-și trădeze credincioșia față de Conducătorul universului. Din istoria părinților lor, ei învățaseră că neascultarea de Dumnezeu aduce dezonoare, nenorocire și moarte, iar frica de Domnul este începutul înțelepciunii, temelia oricărei adevărate prosperități. Privind cu calm spre cuptor, ei au spus: ‘Nebucadnețar, noi nu avem nevoie să-ți răspundem la această întrebare. Dacă va fi așa [dacă aceasta este hotărârea ta], Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne izbăvească din cuptorul aprins, și ne va izbăvi și din mâna ta, împărate.’ Credința lor s-a întărit pe măsură ce declarau că Dumnezeu va fi proslăvit prin izbăvirea lor, iar cu o asigurare triumfătoare, născută dintr-o încredere deplină în Dumnezeu, au adăugat: ‘Dar chiar de nu ne va izbăvi, să știi, împărate, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat.’” — Profeți și regi, pp. 507, 508 (cap 41).
c. Cum a fost proslăvit Dumnezeu prin izbăvirea lor? Daniel 3:19, 20, 24–28.
Daniel 3:19, 20, 24-28: „La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins... 24-28Atunci, împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” Apoi Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed- Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!“
„De pe tronul său regal, împăratul privea, așteptând să vadă cum acei oameni care i se împotriviseră aveau să fie nimiciți complet. Dar simțământul lui de triumf s-a schimbat brusc. […] În chipul celui de-al patrulea, în mijlocul focului, împăratul L-a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu.
Și acum, uitându-și propria măreție și demnitate, Nebucadnețar s-a coborât de pe tron. […]
Atunci Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit înaintea mulțimii imense, arătându-se nevătămați. […] Chipul mare de aur, ridicat cu atâta pompă, fusese uitat. În prezența Dumnezeului celui viu, oamenii se temeau și tremurau.” — Profeți și regi, pp. 509, 510 (cap. 41).
MARȚI, 7 APRILIE
3. MÂNDRIE ȘI SMERENIE
a. Cum i-a vorbit Dumnezeu împăratului Nebucadnețar? Daniel 4:4–7.
Daniel 4:4-7: „Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază. Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți înțelepții Babilonului ca să-mi tâlcuiască visul. Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeenii și ghicitorii. Le-am spus visul, și nu mi l-au putut tâlcui.“
„Nu este de mirare că monarhul de succes, atât de ambițios și de plin de sine, a fost ispitit să se abată de la calea umilinței, care singură duce la adevărata măreție. […] Din milă, Dumnezeu i-a dat împăratului un alt vis, pentru a-l avertiza de pericolul în care se afla și de cursa întinsă pentru ruinarea sa.” — Profeți și regi, p. 515 (cap. 42).
b. Când Daniel a fost în cele din urmă chemat să interpreteze visul, care a fost sfatul lui pentru împărat? Daniel 4:20–27.
Daniel 4:20-27: „Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului, copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți-l, dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să stea la un loc cu fiarele câmpului până vor trece șapte vremuri peste el.» Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăția ta îți va rămâne ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri. De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!’“
„Pentru Daniel, înțelesul visului era limpede, iar semnificația lui l-a înspăimântat. […] Profetul a înțeles că Dumnezeu pusese asupra lui solemna datorie de a-i descoperi lui Nebucadnețar judecata care avea să cadă asupra lui din cauza mândriei și aroganței sale.” — Profeți și regi, p. 517 (cap. 42).
„După ce a interpretat cu credincioșie visul, Daniel l-a îndemnat pe monarhul mândru să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, pentru ca, prin fapte drepte, să poată evita nenorocirea cu care era amenințat.” — Idem, p. 518.
c. Forțat să învețe printr-o experiență grea și umilitoare, cum a fost împăratul condus, prin lucrarea lui Daniel, să-L proslăvească pe Dumnezeu? Daniel 4:34–37.
Daniel 4:34-37: „După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?’ În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”“
„Timp de șapte ani, Nebucadnețar a fost o uimire pentru toți supușii săi; timp de șapte ani, el a fost smerit înaintea lumii întregi. Apoi rațiunea i-a fost redată și, privind cu umilință spre Dumnezeul cerului, a recunoscut mâna divină în mustrarea sa. Într-o proclamație publică și-a mărturisit vina și marea îndurare a lui Dumnezeu în restaurarea sa. […]
Monarhul care fusese mândru devenise acum un copil smerit al lui Dumnezeu; conducătorul cândva tiranic și arogant devenise un rege înțelept și milostiv. Cel care sfidase și blasfemiase pe Dumnezeul cerului recunoștea acum puterea Celui Preaînalt și căuta cu sârguință să promoveze frica de Iehova și fericirea supușilor săi. […]
Scopul lui Dumnezeu — ca cel mai mare imperiu al lumii să reflecte lauda Sa — fusese acum împlinit. Acea proclamație publică, în care Nebucadnețar recunoștea mila, bunătatea și autoritatea lui Dumnezeu, a fost ultimul act al vieții sale consemnat în istoria sfântă.” — Profeți și regi, pp. 520, 521 (cap. 42).
MIERCURI, 8 APRILIE
4. SCRIEREA DE PE ZID
a. Ce eveniment dramatic l-a oprit brusc pe Belșațar, descendentul lui Nebucadnețar, în sfidarea sa blasfematoare împotriva Dumnezeului cerului? Daniel 5:1–6.
Daniel 5:1-6: „Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai-mari ai lui și a băut vin înaintea lor. Și, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadnețar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui. Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fier, de lemn și de piatră. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul.“
„Fiind admis încă din tinerețe să împartă autoritatea regală, Belșațar se mândrea cu puterea sa și și-a înălțat inima împotriva Dumnezeului cerului. Avusese multe ocazii să cunoască voia divină și să înțeleagă responsabilitatea ascultării de ea. El știa despre izgonirea bunicului său dintre oameni, prin decretul lui Dumnezeu, și era familiarizat cu convertirea lui Nebucadnețar și cu restaurarea sa miraculoasă. Dar Belșațar a îngăduit ca dragostea de plăcere și de slava de sine să șteargă lecțiile pe care nu ar fi trebuit niciodată să le uite.” — Profeți și regi, pp. 522, 523 (cap. 43).
b. Cum a fost adus din nou Daniel să transmită mesajul lui Dumnezeu unui împărat păgân? Daniel 5:8–16.
Daniel 5:8-16: „Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tâlcuiască împăratului. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimântat foarte tare, fața i s-a îngălbenit și mai-marii lui au rămas încremeniți. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața! În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți, și, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, și anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltșațar, un duh înalt, știință și pricepere, putința să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele și să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, și el îți va da tâlcuirea!” Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor și că la tine se găsesc lumini, pricepere și o înțelepciune nemaipomenită. Au adus înaintea mea pe înțelepți și pe cititorii în stele, ca să citească scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiască, dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte. Am aflat că tu poți să tâlcuiești și să dezlegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să mi-o tâlcuiești, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănțișor de aur la gât și vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăției!”“
„Profetul i-a reamintit mai întâi lui Belșațar lucruri pe care le cunoștea, dar care nu-l învățaseră lecția umilinței care l-ar fi putut salva. El i-a vorbit despre păcatul și căderea lui Nebucadnețar, despre felul în care Domnul lucrase cu el — domnia și slava care i-au fost dăruite, judecata divină din cauza mândriei sale și recunoașterea ulterioară a puterii și îndurării Dumnezeului lui Israel; apoi, în cuvinte îndrăznețe și hotărâte, l-a mustrat pe Belșațar pentru marea lui nelegiuire.” — Profeți și regi, p. 529 (cap. 43).
c. Cum s-a împlinit în acea noapte interpretarea dată de Daniel? Daniel 5:17, 25–31.
Daniel 5:17, 25-31: „Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ține-ți darurile și dă altuia răsplătirile tale! Totuși voi citi împăratului scrierea și i-o voi tâlcui. Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit și împărțit!’ Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. ‘Numărat‘ înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. ‘Cântărit‘ înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor! ‘Împărțit‘ înseamnă că împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor!” Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției. Dar, chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul, care era în vârstă de șaizeci și doi de ani.“
„Chiar în sala ospățului, înconjurat de cei a căror soartă era deja pecetluită, împăratul este informat de un sol că ‘cetatea lui este cucerită’ de dușmanul împotriva căruia se crezuse atât de sigur. […] În timp ce el și nobilii săi beau din vasele sfinte ale lui Iehova și lăudau zeii lor de aur și de argint, mezii și perșii, după ce deviaseră râul Eufrat din albia sa, pătrundeau în inima cetății nepăzite. Oastea lui Cirus se afla acum sub zidurile palatului; cetatea era plină de soldații dușmanului ‘ca niște lăcuste’ (versetul 14); iar strigătele lor de triumf se ridicau deasupra țipetelor de disperare ale petrecăreților uimiți.” — Profeți și regi, p. 531 (cap. 43).
JOI, 9 APRILIE
5. ÎN GROAPA LEILOR
a. De ce a dus credincioșia lui Daniel față de Dumnezeu la persecuție? Daniel 6:1–5.
Daniel 6:1-5: „Darius a găsit cu cale să pună peste împărăție o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiți în toată împărăția; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. Atunci, oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”“
„Cinstirile acordate lui Daniel au stârnit gelozia oamenilor de frunte ai împărăției, iar aceștia au căutat prilej de plângere împotriva lui. […] Conduita fără vină a lui Daniel a aprins și mai mult invidia dușmanilor săi. […] Atunci președinții și dregătorii, sfătuindu-se împreună, au ticluit un plan prin care sperau să-l aducă pe profet la pieire.” — Profeți și regi, pp. 539, 540 (cap. 44).
b. Ce s-a întâmplat datorită refuzului lui Daniel de a se clătina? Daniel 6:11–17.
Daniel 6:11-17: „Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă și au găsit pe Daniel rugându-se și chemând pe Dumnezeul lui. Apoi, s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!” Ei au luat din nou cuvântul și au zis împăratului: „Daniel, unul din prinșii de război ai lui Iuda, nu ține deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o și își face rugăciunea de trei ori pe zi!” Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel și, până la asfințitul soarelui, s-a trudit să-l scape. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat și i-au zis: „Să știi, împărate, că, după legea mezilor și perșilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” Atunci, împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujești, să te scape!” Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai-marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.“
„Deși cunoștea pe deplin consecințele credincioșiei sale față de Dumnezeu, spiritul său nu s-a clătinat. În fața celor care complotau pierzarea lui, el nu a îngăduit nici măcar să pară că legătura sa cu cerul a fost întreruptă. În toate cazurile în care împăratul avea dreptul să poruncească, Daniel se supunea; dar nici împăratul, nici decretul lui nu-l puteau face să se abată de la loialitatea față de Împăratul împăraților.” — Profeți și regi, p. 542 (cap. 44).
c. Cum a fost din nou proslăvit Dumnezeu prin slujitorul Său? Daniel 6:19–23, 27.
Daniel 6:19-23, 27: „În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?” Și Daniel a zis împăratului: „Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său... 27El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!”“
„Dumnezeu nu i-a împiedicat pe dușmanii lui Daniel să-l arunce în groapa cu lei; El a îngăduit ca îngerii răi și oamenii nelegiuiți să-și ducă până la capăt planul, dar aceasta pentru ca izbăvirea slujitorului Său să fie mai evidentă, iar înfrângerea dușmanilor adevărului și neprihănirii să fie mai deplină. ‘Căci mânia omului Te va lăuda’ (Psalmii 76:10), a mărturisit psalmistul. Prin curajul acestui om care a ales să urmeze ceea ce este drept în locul politicii omenești, Satan avea să fie înfrânt, iar numele lui Dumnezeu avea să fie înălțat și onorat.” — Profeți și regi, pp. 543, 544 (cap. 44).
VINERI, 10 APRILIE
ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Cum putem urma astăzi exemplul alegerilor înțelepte ale celor patru evrei?
2. Cum pot încercările prin care trecem să ne întărească și să deschidă ușa pentru o mărturie în fața lumii?
3. Ce lecții a învățat împăratul Nebucadnețar, care l-au condus la convertire?
4. Ce pot învăța conducătorii de astăzi din ultima noapte a lui Belșațar în Babilon?
5. Cum poate istoria lui Daniel să-i încurajeze pe cei credincioși lui Dumnezeu care se confruntă cu persecuția?