Lecția 7. O carte pecetluită, redeschisă

VERSET DE MEMORAT: „M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” (Apocalipsa 10:9) 

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 391–408 (cap. 22: Profeții împlinite). 

„Îngerul cel puternic care i-a dat instrucțiuni lui Ioan nu era nimeni altul decât Isus Hristos.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 7, p. 971 (Apocalipsa, cap. 10). 

DUMINICĂ, 10 MAI 

1. CEI ÎNȚELEPȚI VOR STRĂLUCI  

a. Descrieți încercarea și biruința descoperite la sfârșitul ultimei viziuni a lui Daniel. Daniel 12:1, 2. 

Daniel 12:1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; și va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică.“ 

b. Cum vor fi văzuți cei înțelepți în contrast cu cei răi în acea zi? Daniel 12:3; Matei 13:41–43. 

Daniel 12:3: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.“ 

Matei 13:41-43: „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci, cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.“

„Sufletul convertit trăiește în Hristos. Întunericul lui se risipește, iar o lumină nouă și cerească strălucește în sufletul său. ‘Cel ce câștigă suflete este înțelept. Și cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce vor întoarce pe mulți la neprihănire vor fi ca stelele, în veci de veci.’ Ceea ce se face prin cooperarea oamenilor cu Dumnezeu este o lucrare care nu va pieri niciodată, ci va dăinui în veacurile veșnice. Cel ce-L face pe Dumnezeu înțelepciunea lui, cel care crește până la plinătatea staturii unui om în Hristos Isus, va sta înaintea împăraților, înaintea celor așa-numiți oameni mari ai lumii, și va arăta lauda Celui ce l-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Știința și literatura nu pot aduce în mintea întunecată a oamenilor lumina pe care o poate aduce slava Evangheliei Fiului lui Dumnezeu. Numai Fiul lui Dumnezeu poate face lucrarea măreață de iluminare a sufletului. Nu este de mirare că Pavel exclamă: ‘Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.’ Evanghelia lui Hristos devine o realitate vie în cei care cred și îi transformă în epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii.” — Principii fundamentale ale educației creștine, pp. 199–200 (cap. 26). 

LUNI, 11 MAI 

2. CARTEA ÎNCHISĂ  

a. Ce instrucțiuni i-au fost date acum lui Daniel? Daniel 12:4 (p.p.), 8, 9 (p.p.). 

Daniel 12:4 (p.p.), 8-9 (p.p.): „Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. ...” Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?” El a răspuns: „Du-te, Daniele! …“ 

„Onorat de oameni cu responsabilități de stat și cu secretele împărățiilor care aveau stăpânire mondială, Daniel a fost onorat de Dumnezeu ca ambasador al Său și a primit multe descoperiri ale tainelor vremurilor viitoare. Minunatele sale profeții, așa cum sunt înregistrate în capitolele 7–12 din cartea care îi poartă numele, nu au fost înțelese pe deplin nici măcar de profetul însuși; dar, înainte de a se sfârși lucrarea vieții sale, i s-a oferit binecuvântata asigurare că ‘la sfârșitul zilelor’ — în perioada finală a istoriei acestei lumi — i se va îngădui din nou să stea la locul lui. Nu i-a fost dat să înțeleagă tot ce a revelat Dumnezeu din planul divin… 

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, profețiile înregistrate de Daniel cer o atenție specială, deoarece ele se referă tocmai la timpul în care trăim. Cu ele trebuie legate și învățăturile ultimei cărți din Noul Testament.” — Profeți și regi, p. 547 (cap. 44).

b. Ce arată că prin cuvintele îngerului se făcea referire la taina celor 2300 de zile și când urma să se descopere acea taină? Daniel 8:17; 12:4, 9 (u.p.). 

 

Daniel 8:17: „El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!”“ 

Daniel 12:4, 9: „Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci, mulți o vor citi și cunoștința va crește.” … Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.“ 

„Profețiile prezintă o succesiune de evenimente care duc până la deschiderea judecății. Acest lucru este adevărat în mod special pentru cartea lui Daniel. Dar acea parte a profeției sale care se referea la zilele din urmă i s-a spus să o închidă și să o pecetluiască ‘până la vremea sfârșitului’. Abia când vom ajunge la acest timp va putea fi proclamat un mesaj despre judecată, bazat pe împlinirea acestor profeții. Dar, la vremea sfârșitului, spune profetul, ‘mulți vor alerga încoace și încolo, și cunoștința va crește’ (Daniel 12:4). 

Din anul 1798, cartea lui Daniel a fost deschisă; cunoștința despre profeții a crescut, iar mulți au proclamat solia solemnă că judecata este aproape. 

Asemenea marii Reforme din secolul al XVI-lea, mișcarea adventă a apărut în diferite țări ale creștinătății în același timp. Atât în Europa, cât și în America, oameni ai credinței și ai rugăciunii au fost conduși să studieze profețiile și, urmărind raportul inspirat, au văzut dovezi convingătoare că sfârșitul tuturor lucrurilor era aproape. În diverse locuri au existat grupuri izolate de creștini care, numai prin studiul Scripturilor, au ajuns la convingerea că revenirea Mântuitorului era aproape.” — Tragedia veacurilor, pp. 356–357 (cap. 20). 

MARȚI, 12 MAI 

3. VREMEA SFÂRȘITULUI  

a. În timp ce Daniel privea și asculta, ce decret solemn a identificat perioada care duce până la vremea sfârșitului? Daniel 12:5–7. 

Daniel 12:5-7: „Și eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu și altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?” Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.“ 

 

b. Comparând cu alte pasaje, identificați momentul acestei perioade profetice. Daniel 7:25; Apocalipsa 11:2, 3; 12:6, 14; 13:5. 

Daniel 7:25: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea, și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.“ 

Apocalipsa 11:2-3: „Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni. Voi da celor doi martori ai Mei să prorocească îmbrăcați în saci o mie două sute șaizeci de zile.”“ 

Apocalipsa 12:6, 14: „Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile. Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui.“ 

Apocalipsa 13:5: „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.“ 

„Apostolul Pavel a avertizat biserica să nu aștepte venirea lui Hristos în timpul său: ‘Ziua aceea nu va veni,’ a spus el, ‘până nu va veni mai întâi lepădarea de credință și nu se va descoperi omul fărădelegii.’ (2 Tesaloniceni 2:3). Abia după marea apostazie și lunga perioadă a domniei ‘omului păcatului’ putem privi spre venirea Domnului nostru. ‘Omul păcatului,’ numit și ‘taina fărădelegii,’ ‘fiul pierzării’ și ‘cel nelegiuit,’ reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prezis în profeție, urma să-și mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Avertizarea lui Pavel acoperă întreaga perioadă a dispensației creștine până în anul 1798. După acest timp, mesajul revenirii lui Hristos urma să fie proclamat.” — Tragedia veacurilor, p. 356 (cap. 20). 

c. Cum a descris îngerul perioada celor 1260 de ani? Daniel 12:10 (p.p.). 

Daniel 12:10 (p.p.): „Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți …“

„În secolul al XIII-lea a fost instituit cel mai îngrozitor dintre toate instrumentele papalității — Inchiziția. Prințul întunericului lucra împreună cu conducătorii ierarhiei papale. În consiliile lor secrete, Satan și îngerii săi controlau mințile oamenilor răi, în timp ce, nevăzut în mijlocul lor, stătea un înger al lui Dumnezeu, notând raportul îngrozitor al decretelor lor nelegiuite, scriind istoria unor fapte prea groaznice pentru a fi văzute de ochii omenești. ‘Babilonul cel mare’ era ‘îmbătat de sângele sfinților’. Formele sfâșiate ale milioanelor de martiri strigau către Dumnezeu pentru răzbunare împotriva acelei puteri apostate… 

Starea lumii sub dominația Romei a oferit o îngrozitoare și clară împlinire a cuvintelor profetului Osea: ‘Nu este adevăr, nici milă, nici cunoștință de Dumnezeu în țară. Blestem, minciună, ucidere, furt și preacurvie! Se înmulțesc crimele și sângele urmează sângelui.’ Astfel au fost rezultatele izgonirii Cuvântului lui Dumnezeu.” — Tragedia veacurilor, pp. 59–60 (cap. 3). 

MIERCURI, 13 MAI 

4. CARTEA DESIGILATĂ  

a. Observând paralela cu Daniel 12:7, cum a văzut profetul Ioan deschiderea viziunii pecetluite a lui Daniel? Apocalipsa 10:1, 2, 5, 6. 

Daniel 12:7: „Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că vor mai fi o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.“ 

Apocalipsa 10:1-2, 5-6: „Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ... 5-6Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă...“ 

„Îngerul cel puternic care i-a dat instrucțiuni lui Ioan nu era nimeni altul decât Isus Hristos. Faptul că El Își așază piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ arată rolul pe care îl joacă în scenele finale ale marii controverse cu Satan. Această poziție indică puterea și autoritatea Sa supremă asupra întregului pământ…

Ioan vede cărticica deschisă. Atunci profețiile lui Daniel își au locul potrivit în solia primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger, care trebuie să fie date lumii. Deschiderea cărticelei a fost solia în legătură cu timpul… 

Timpul acesta pe care îngerul îl proclamă cu un jurământ solemn, nu reprezintă sfârșitul istoriei acestei lumi, nici sfârșitul timpului de har, ci sfârșitul timpului profetic, care trebuia să preceadă venirea Domnului nostru. Cu alte cuvinte, poporul nu va mai primi o altă solie bazată pe un timp profetic precis. După această perioadă de timp … care ajunge până în anul 1844, nu se mai poate face niciun calcul profetic exact. Cea mai lungă perioadă profetică se încheie în toamna anului 1844. 

Poziția îngerului, cu un picior pe mare și celălalt pe pământ, simbolizează extinderea mondială a proclamării soliei. Ea va trece peste oceane și va fi vestită în alte țări, chiar în întreaga lume.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 7, p. 971 (Apocalipsa, cap. 10). 

b. Explicați modul în care experiența lui Ioan din viziune, mâncând cărticica, a fost o paralelă a experienței mișcării advente din anii 1840. Apocalipsa 10:9–11. 

Apocalipsa 10:9-11: „M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.” “ 

„Înțelegerea adevărului, primirea cu bucurie a soliei, este reprezentată prin mâncarea cărticelei. Adevărul referitor la timpul revenirii Domnului nostru a fost o solie prețioasă pentru sufletele noastre.” — Idem. 

„Timpul de așteptare a trecut, iar Hristos nu a apărut pentru eliberarea poporului Său. Cei care, cu credință sinceră și dragoste, și-au îndreptat privirile spre Mântuitorul lor au trăit o dezamăgire amară. Totuși, planurile lui Dumnezeu se împlineau; El încerca inimile celor care pretindeau că așteaptă arătarea Sa. 

Dar Isus și întreaga oaste cerească priveau cu dragoste și compasiune spre cei credincioși, deși dezamăgiți. Dacă vălul care desparte lumea vizibilă de cea nevăzută ar fi putut fi ridicat, îngerii ar fi putut fi văzuți apropiindu-se de aceste suflete statornice și ocrotindu-le de săgețile lui Satan.” — Tragedia veacurilor, p. 374.

JOI, 14 MAI  

5. PRINTRE CEI ÎNȚELEPȚI  

a. Cum a fost descris Daniel de către Ezechiel, unul dintre contemporanii săi? Ezechiel 14:14. 

Ezechiel 14:14: „Chiar de ar fi în mijlocul ei acești trei oameni: Noe, Daniel și Iov, ei nu și-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor”, zice Domnul Dumnezeu.“ 

b. Cum putem fi printre cei înțelepți, așa cum a fost Daniel? Daniel 12:10 (ultima parte); Proverbe 9:10; Matei 7:24, 25. 

Daniel 12:10 (ultima parte): „… cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.“ 

Proverbele 9:10: „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.“ 

Matei 7:24-25: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.“ 

„‘Vremea de strâmtorare, cum n-a mai fost niciodată,’ este pe cale să înceapă să vină asupra noastră; și vom avea nevoie de o experiență pe care acum nu o avem — și pe care mulți sunt prea leneși ca s-o dobândească. De multe ori necazul pare mai mare în anticipare decât în realitate, dar aceasta nu este valabil pentru criza care ne stă înainte. Nici cea mai vie descriere nu poate reda mărimea încercării. În acel timp de încercare, fiecare suflet va trebui să stea singur înaintea lui Dumnezeu. ‘Chiar dacă Noe, Daniel și Iov ar fi în țară,’ zice Domnul Dumnezeu, ‘ei nu vor izbăvi nici fiu, nici fiică; ci își vor izbăvi doar sufletul lor prin neprihănirea lor.’ (Ezechiel 14:20). 

Acum, cât timp Marele nostru Preot face ispășire pentru noi, trebuie să căutăm să devenim desăvârșiți în Hristos. Nici măcar printr-un gând, Mântuitorul nostru nu a cedat puterii ispitei. Satan găsește în inimile oamenilor anumite puncte slabe prin care poate câștiga teren; anumite dorințe păcătoase sunt cultivate, și prin acestea ispitele își exercită puterea. Dar Hristos a declarat despre Sine: ‘Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.’ (Ioan 14:30). Satan nu a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu, care să-i permită să obțină victoria. El a păzit poruncile Tatălui Său și nu era niciun păcat în El pe care Satan să-l poată folosi în avantajul său. Aceasta este starea în care trebuie să se găsească aceia care vor sta în picioare în timpul strâmtorării.” — Tragedia veacurilor, pp. 622–623 (cap. 39).

c. Cum a încheiat îngerul conversația cu Daniel? Daniel 12:13. 

 

Daniel 12:13: „Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”“ 

VINERI, 15 MAI 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Când va avea loc învierea descrisă în Daniel 12:2? 

2. Ce s-a întâmplat astfel încât profeția lui Daniel a fost desigilată? 

3. Ce eveniment a marcat începutul timpului sfârșitului? 

4. Ce profeție a revelat deschiderea cărții lui Daniel? 

5. Cum pot fi sigur că mă voi număra printre cei înțelepți?