Lecția 6. Făgăduința Duhului Sfânt

VERSET DE MEMORAT: „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” (Faptele Apostolilor 5:32) 

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pp. 19–23; (Puterea făgăduită) Istoria faptelor apostolilor, pp. 47–56 (cap. 5: Darul Duhului). 

„Promisiunea Duhului Sfânt nu este limitată la vreo epocă sau rasă. Hristos a declarat că influența divină a Duhului Său avea să fie cu urmașii Săi până la sfârșit.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 49 (cap. 5: Darul Duhului). 

DUMINICĂ, 3 AUGUST 

1. ASCULTAREA — RODUL CREDINȚEI 

a. Atunci când Îl primesc pe Isus prin credință, ce primesc creștinii în inimile lor? Romani 5:1–5 

Romani 5:1-5: „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” 

b. Cum se manifestă dragostea lui Hristos în viața credinciosului? Ioan 14:15, 21; 1 Ioan 2:3 

Ioan 14:15, 21: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele... 21Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” 

1 Ioan 2:3: „Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.” 

„[Hristos] îi mântuiește pe oameni nu în păcat, ci de păcat; iar cei care Îl iubesc își vor arăta dragostea prin ascultare.

„Toată ascultarea adevărată vine din inimă. A fost o lucrare din inimă și în cazul lui Hristos. Iar dacă vom consimți, El Se va identifica atât de mult cu gândurile și scopurile noastre, ne va contopi inimile și mințile în conformitate cu voia Sa, încât, atunci când Îi vom asculta poruncile, nu vom face altceva decât să ne urmăm propriile impulsuri. Voința, rafinată și sfințită, va găsi cea mai mare plăcere în a îndeplini serviciul Lui. Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum este privilegiul nostru să-L cunoaștem, viața noastră va fi o viață de ascultare continuă. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va deveni urât pentru noi.” — Hristos, Lumina lumii, p. 668 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”).  LUNI, 4 AUGUST 

2. O NEVOIE ESENȚIALĂ 

a. Pe cine a promis Isus că va trimite pentru a mângâia pe ucenici? Ioan 14:16–18 

Ioan 14:16-18: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” 

„Încă de la începutul lucrării de răscumpărare, El [Duhul Sfânt] a lucrat asupra inimilor oamenilor. Dar, cât timp Hristos era pe pământ, ucenicii nu doriseră un alt ajutor. Abia după ce aveau să fie lipsiți de prezența Sa, aveau ei să simtă nevoia Duhului Sfânt, și atunci El avea să vină.” — Hristos, Lumina lumii, p. 669 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”). 

b. Cum avea Hristos să „trăiască” în inimile ucenicilor? Ioan 14:19–23 

Ioan 14:19-23: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” 

„Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar lipsit de personalitatea umană și independent de ea. Împiedicat de natura umană, Hristos nu putea să fie personal în fiecare loc. De aceea era spre folosul lor ca El să meargă la Tatăl și să trimită Duhul ca succesor al Său pe pământ. Nimeni nu mai putea avea astfel vreun avantaj datorită locației sale sau a contactului personal cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul avea să fie accesibil tuturor. În acest sens, El avea să fie mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălțat la cer. […]

Isus vedea viitorul ucenicilor Săi. Îl vedea pe unul dus la eșafod, pe altul la cruce, pe altul exilat printre stâncile pustii ale mării, iar pe alții persecutați și omorâți. I-a încurajat cu promisiunea că, în orice încercare, El va fi cu ei. Această promisiune nu și-a pierdut nimic din putere. Domnul cunoaște totul despre slujitorii Săi credincioși care, pentru Numele Său, se află în închisori sau sunt exilați în locuri pustii. El îi mângâie cu prezența Sa. Când, pentru adevăr, credinciosul este adus înaintea tribunalelor nedrepte, Hristos este lângă el. Toate ocările care cad asupra lui, cad asupra lui Hristos. Hristos este osândit din nou în persoana ucenicului Său. Când cineva este întemnițat, Hristos îi învăluie inima cu dragostea Sa. […] 

În orice timp și în orice loc, în toate durerile și suferințele, când viitorul pare întunecat și neliniștitor, iar noi ne simțim neputincioși și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările ne pot despărți de orice prieten pământesc; dar nicio împrejurare, nicio distanță nu ne poate despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde ne-am afla, oriunde am merge, El este întotdeauna la dreapta noastră pentru a ne sprijini, susține, întări și încuraja.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 669, 670 (cap. 73). 

MARȚI, 5 AUGUST 

3. ÎNVĂȚĂTORUL 

a. Cum avea să influențeze Mângâietorul memoria și înțelegerea ucenicilor? Ioan 14:26 

Ioan 14:26: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” 

„[Ucenicii] nu înțelegeau valoarea Scripturilor pe care le prezenta Hristos. Multe dintre lecțiile Sale păreau aproape pierdute pentru ei. Isus a văzut că ei nu pătrundeau adevăratul înțeles al cuvintelor Sale. Cu compasiune, a promis că Duhul Sfânt le va aduce aminte aceste cuvinte. Și mai lăsase nespuse multe lucruri, care nu puteau fi încă înțelese de ucenici. Și acestea urma să le fie descoperite de către Duhul. Duhul avea să le trezească înțelegerea, pentru ca ei să poată aprecia lucrurile cerești. ‘Când va veni El, Duhul adevărului,’ a spus Isus, ‘vă va călăuzi în tot adevărul.’” — Hristos, Lumina lumii, pp. 670, 671. 

b. Ce altceva avea să facă Mângâietorul în favoarea adevăraților urmași ai lui Hristos? Ioan 16:12–14 

Ioan 16:12-14: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

„Dacă există un adevăr pe care nu-l înțelegeți sau cu care nu sunteți de acord, cercetați, comparați Scriptură cu Scriptură, săpați adânc în mina Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să vă aduceți pe voi înșivă și părerile voastre pe altarul lui Dumnezeu, să lepădați ideile preconcepute și să permiteți Duhului Ceresc să vă călăuzească în tot adevărul.” — Solii alese, vol. 1, pp. 412, 413 (Lucrarea specială a lui Ellen G. White). 

„Nu putem înțelege sau aprecia corect revelația divină fără ajutorul acelui Duh prin care a fost dat cuvântul.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 241 (Unitatea creștină). 

„Ispitele par adesea de neînvins pentru că, din neglijența rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti repede făgăduințele lui Dumnezeu și nu-L poate înfrunta pe Satan cu armele Scripturii. Însă, îngeri sunt în jurul celor care sunt dispuși să fie învățați în lucrurile divine; și, în timpul nevoii mari, ei le vor aduce aminte tocmai acele adevăruri de care este nevoie. Astfel, ‘când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.’ (Isaia 59:19) 

Isus le-a promis ucenicilor Săi: ‘Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte tot ce v-am spus Eu.’ (Ioan 14:26). Dar învățăturile lui Hristos trebuie mai întâi să fi fost acumulate în minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le poată aminti în timpul primejdiei.” — Tragedia veacurilor, pp. 599, 600 (cap. 37: Scripturile, o apărare sigură). 

MIERCURI, 6 AUGUST 

4. O MOȘTENIRE DE PACE  

a. Ce făgăduință minunată le-a dat Isus credincioșilor Săi — o promisiune de mare ajutor în vremuri de strâmtorare? Ioan 14:27–29 

Ioan 14:27-29: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl”; căci Tatăl este mai mare decât Mine. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.” 

„În discursul Său către ucenici, Isus nu a făcut nicio aluzie tânguitoare la suferințele și moartea Sa. Ultima Lui moștenire pentru ei a fost o moștenire de pace.” — Hristos, Lumina lumii, p. 672 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”). 

„[Ioan 14:27 citat.] Această pace nu este pacea care vine prin conformarea cu lumea. Hristos nu a cumpărat niciodată pacea prin compromis cu răul. Pacea pe care Hristos a lăsat-o ucenicilor Săi este una lăuntrică, nu exterioară, și trebuia să rămână mereu cu martorii Săi în mijlocul luptelor și conflictelor.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 84 (cap. 8: Înaintea sinedriului).

„Istoria adevărului a fost întotdeauna o cronică a luptei dintre bine și rău. Proclamarea Evangheliei a fost întotdeauna dusă mai departe în această lume în fața opoziției, a pericolului, a pierderilor și a suferinței. 

Care a fost tăria celor care în trecut au suferit persecuție pentru Hristos? A fost unirea cu Dumnezeu, unirea cu Duhul Sfânt, unirea cu Hristos. Ocara și persecuția i-au despărțit pe mulți de prietenii lor pământești, dar niciodată de dragostea lui Hristos. Niciodată sufletul încercat de furtuni nu este mai mult iubit de Mântuitorul decât atunci când suferă ocară pentru adevăr. ‘Îl voi iubi,’ a spus Hristos, ‘și Mă voi arăta lui.’ (Ioan 14:21). Când, pentru adevăr, credinciosul este adus înaintea tribunalelor pământești, Hristos stă alături de el. Când este întemnițat, Hristos i Se descoperă și îi mângâie inima cu dragostea Sa.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 85 (cap. 8. Înaintea sinedriului) 

b. La finalul misiunii Sale, ce a putut Isus să afirme despre Sine? Ioan 14:30 

Ioan 14:30: „Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” 

„Satan găsește în inimile oamenilor un punct în care poate câștiga un loc; este întreținută vreo dorință păcătoasă, prin care ispitele lui își pot exercita puterea. Dar Hristos a declarat despre Sine: ‘Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.’ Furtunile ispitei s-au abătut asupra Lui, dar nu L-au putut abate de la ascultarea față de Dumnezeu.” — Comentariile Biblice AZS [E. G. White], vol. 7, p. 927. 

JOI, 7 AUGUST 

5. PACEA LUI HRISTOS

a. Doar prin ce mijloc putem avea pace cu Dumnezeu? Ioan 16:33; Efeseni 2:13, 14 

Ioan 16:33: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” 

Efeseni 2:13, 14: „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea.” 

„Prin propria noastră putere este imposibil să respingem cerințele naturii noastre căzute. Pe acest canal, Satan va aduce ispita asupra noastră. Hristos știa că vrăjmașul va veni la fiecare ființă omenească, profitând de slăbiciunile moștenite și prin insinuările sale înșelătoare va prinde în cursă pe toți cei a căror încredere nu este în Dumnezeu. Și, trecând pe calea pe care trebuie să umble omul, Domnul nostru a pregătit drumul ca noi să putem birui. Nu este voia Sa ca noi să fim dezavantajați în lupta cu Satan. El nu vrea să fim intimidați și descurajați de atacurile șarpelui. ‘Îndrăzniți,’ spune El, ‘Eu am biruit lumea.’ (Ioan 16:33).” — Hristos, Lumina lumii, p. 122 (cap. 12: Ispitirea lui Isus). 

b. Ce se cere de la credinciosul care dorește să aibă pace cu Dumnezeu? Psalmii 119:165; Care va fi experiența unui astfel de credincios? 1 Ioan 3:22 

Psalmii 119:165: „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.” 

1 Ioan 3:22: „Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” 

„Domnul ne va învăța datoria noastră la fel de bucuros cum o va învăța pe oricare altă persoană. Dacă venim la El cu credință, El ne va vorbi tainele Sale în mod personal. Inimile noastre vor arde adesea în noi când Cineva Se va apropia să comunice cu noi, așa cum a făcut cu Enoh. Cei care decid să nu facă nimic în nicio privință care L-ar putea supăra pe Dumnezeu, vor ști, după ce Îi vor prezenta cauza lor, exact ce cale să urmeze. Și ei vor primi nu doar înțelepciune, ci și putere. Puterea pentru ascultare și pentru slujire le va fi oferită, așa cum a promis Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p. 668 (cap. 73: „Să nu vi se tulbure inima”). 

VINERI, 8 AUGUST 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. Cum pot fi sigur că mă rog cu adevărat în Numele lui Hristos? 

2. De ce ar trebui ca pacea lui Hristos să mă atragă mai mult decât pacea pe care o oferă lumea? 

3. Cum pot experimenta mai mult din pacea lui Hristos? 

4. Descrieți viața credinciosului care este în pace cu Dumnezeu. 

5. Rezumați lucrarea Duhului Sfânt.