Lecţia 6. Unitate în diversitate

TEXT CHEIE:„Faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gand.” (Filipeni 2:2).

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Toţi cei care cred urmează să fie stranşi intr-o biserică.” Hristos lumina lumii, pg. 689.

 a. Pentru a duce inainte cauza Sa pe pămant, ce doreşte Dumnezeu ca noi să facem cand ne formăm planuri de acţiune?

„Domnul nu acordă cuiva vreun teritoriu special in care numai acesta să lucreze. Acest lucru este contrar planului Său. El doreşte ca in fiecare loc unde este introdus adevărul, diferite minţi şi diferite daruri să fie aduse pentru a exercita o influenţă asupra lucrării. Nimeni nu are suficientă inţelepciune pentru a fructifica un interes fără ajutoare şi nimeni n-ar trebui să se considere competent a proceda astfel. Faptul că o persoană are abilitate intr-o direcţie nu este o dovadă cu privire la faptul că judecata sa este perfectă cu privire la toate celelalte subiecte şi că inţelepciunea vreunei alte minţi nu trebuie să fie unită cu a lui.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 426.

b. Pentru a lucra cu alţii cu care suntem legaţi prin aceeaşi credinţă preţioasă, de ce este nevoie in fiecare dintre noi?

„Acei care lucrează impreună ar trebui să caute să fie in armonie desăvarşită. Şi totuşi nimeni nu ar trebui să simtă că nu poate lucra cu acei care nu văd aşa cum vede el şi care, in lucrul lor nu urmează exact planurile sale. Dacă toţi manifestă un spirit umil şi gata de a se lăsa invăţat, nu trebuie să fie dificultăţi. Dumnezeu a pus in biserică diferite daruri. Acestea sunt preţioase in locul lor şi toate pot juca un rol in lucrarea de a pregăti un poporpentru venirea in curand a lui Hristos.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 426.

a. De ce a putut Isus vorbi cu autoritate şi cum putem invăţa şi noi cu aceeaşi trimitere divină?

b. De ce fel de daruri este nevoie in biserică şi de ce avem nevoie de oameni cu diferite capacităţi pentru a recolta secerişul Evangheliei?

„De multe ori progresul lucrării a fost impiedicat deoarece lucrătorii au crezut că darurile lor erau tot ce era necesar pentru inaintarea ei. Domnul nu a făcut pentru poporul Său ceea ce ar fi făcut dacă aşa de mulţi lucrători nu ar fi limitat dezvoltarea lucrării prin refuzul de a coopera cu lucrătorii cărora ar fi trebuit să li se dea spaţiu şi incurajare. In mulţumirea lor de sine, oamenii au ignorat şi dat la o parte pe aceia cărora Dumnezeu le-a dat o lucrare specială.” – Pacific Union Recorder, 29 decembrie 1904.
Unora li se poate părea că diferenţa dintre darurile lor şi darurile colegilor lor este prea mare pentru a le permite să se unească in efort armonios; dar cand işi amintesc că sunt diferite minţi la care trebuie să se ajungă şi că unii vor respinge adevărul aşa cum este prezentat de un lucrător, doar pentru a-şi deschide inimile faţă de adevărul lui Dumnezeu aşa cum este prezentat intrun mod diferit de către alt lucrător, este de sperat că vor incerca să lucreze impreună in unitate.” – Testimonies, vol. 9, pg. 129.

c. Ce vor recunoaşte oamenii cand văd că creştinii lucrează in armonie?

„Lăsaţi ca solii pe care ii trimite [Dumnezeu] să lucreze atat de armonios incat toţi să ştie că ei au invăţat de la Isus.” – Testimonies, vol.9, pg. 146. eng.

d. In timpurile Vechiului Testament, cand au primit incredinţări conform familiilor specifice, ce a primit fiecare membru al tribului lui Levi ca responsabilitate divină?

a. In cazul lui Uza, ce s-a intamplat cand el a făcut lucrarea altuia? Cum se aplică aceasta astăzi?

„[O] privelişte remarcabilă faţă de naţiunile din jur era ordinea desăvarşită observată in tabăra israeliţilor. Ei puteau vedea norul plutind asupra locului unde urma să fie pus cortul; ei vedeau preoţii şi ceilalţi slujbaşi randuiţi, mergand fiecare la lucrarea sa specială, fiecare indeplinind rolul incredinţat lui in lucrarea de a pregăti tabăra pentru noapte. Nimeni nu a făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit să facă altcineva. Oricine ar fi incercat să facă lucrarea altcuiva, ar fi suferit pedeapsa cu moartea. Fiecare işi vedea de datoria sa specială. La ridicarea cortului, o parte se potrivea cu alta şi casa Domnului era ridicată cu o precizie frumoasă. Nu se rostea un cuvant, nu se dădea nici o poruncă, decat de către cei responsabili. Nimeni nu era in confuzie.” – Lift Him Up, pg. 145.
„Indrumările cu privire la ordine in serviciul tabernacolului au fost consemnate pentru a se trage lecţii din aceasta de către toţi cei care aveau să trăiască pe pămant. Oamenii erau aleşi să indeplinească diferite părţi ale lucrării de a ridica şi strange cortul, şi dacă cineva punea in mod neglijent mainile la lucrarea atribuită altuia, el urma să fie dat la moarte. Noi Ii servim astăzi aceluiaşi Dumnezeu. Dar pedeapsa cu moartea a fost abolită; dacă nu s-ar fi intamplat acest lucru, nu ar fi acum atata lucrare nepăsătoare şi dezordonată in cauza Lui. Dumnezeul cerului este un Dumnezeu al ordinii şi El cere ca toţi urmaşii Săi să aibă reguli şi randuieli şi să păstreze ordinea.” – Testimonies, vol. 5, pg. 265.

b. Cum intenţionează Dumnezeu să incheie lucrarea cand suntem formaţi dintr-un grup atat de divers de credincioşi?

„Conducătorii din poporul lui Dumnezeu trebuie să se păzească impotriva pericolului de a condamna metodele lucrătorilor individuali care sunt conduşi de către Domnul să facă o lucrarea specială pe care doar puţini sunt calificaţi s-o facă. Fraţii cu responsabilitate să fie inceţi la a critica mişcările care nu sunt in armonie perfectă cu metodele lor de lucru. Ei să nu presupună niciodată că fiecare plan ar trebui să reflecte propria lor personalitate. Să nu se teamă a se increde in metodele altuia; căci reţinandu-şi increderea de la un frate lucrător care, cu umilinţă şi zel consacrat, face o lucrare specială in modul lăsat de Dumnezeu, ei intarzie inaintarea cauzei Domnului.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 432.

a. Cum suntem in pericol de a ne subestima unii pe alţii?

„Să ne păzim a permite minţilor noaste să ajungă fixate asupra noastră inşine, crezand că nimeni nu poate să-I slujească Domnului decat dacă lucrează in aceeaşi direcţie in care lucrăm noi. Niciodată un lucrător să nu spună: ‚Nu vreau să lucrez cu unul ca acesta pentru că el nu vede lucrurile aşa cum le văd eu. Doresc să lucrez cu cineva care va fi de acord cu tot ce spun şi să-mi urmez toate ideile.’ Acela cu care lucrătorul refuză astfel să vină in legătură poate avea adevăruri de prezentat, care nu au fost prezentate incă.” – Pacific Union Recorder, 29 decembrie 1904. eng.

b. Intrucat suntem cu toţii impreună credincioşi, putem dicta detaliile aceea ce are de făcut fiecare lucrător misionar?

„Nici o fiinţă umană nu trebuie să caute să lege alte fiinţe umane de sine ca şi cand ar dori să le controleze, spunandu-le să facă aceasta şi impiedicandu- le să facă cealaltă, poruncind, dictand, acţionand asemenea unui ofiţer asupra unei companii de soldaţi. Acesta este modul in care au procedat preoţii şi conducătorii in zilele lui Hristos, dar nu este modalitatea potrivită. După ce adevărul a făcut impresie asupra inimilor, şi bărbaţii şi femeile au acceptat adevărurile sale, ei trebuie să fie trataţi ca proprietatea lui Hristos, nu ca proprietatea omului.” – Testimonies, vol. 9, pg. 146.
„A pătruns un lucru ciudat in bisericile noastre. Bărbaţi care sunt puşi in poziţii de responsabilitate, pentru ca să fie ajutoare inţelepte conlucrătorilor lor, au ajuns să presupună că au fost puşi ca impăraţi şi conducători in biserică, pentru a spune unui frate: Fă aceasta şi altuia: Fă aceea, şi altuia: ai grijă să lucrezi in modul acesta şi acela. Au fost locuri unde lucrătorilor li s-a spus că dacă nu urmau instrucţiunile acestor oameni cu responsabilitate, plata lor de la conferinţă avea să fie reţinută. Este drept ca lucrătorii să se sfătuiască impreună ca fraţii; dar omul acela care incearcă să-i conducă pe colegii săi să-i caute sfatul personal cu privire la detaliile lucrării lor şi să-şi afle datoria de la el, se află intr-o poziţie periculoasă şi are nevoie să inveţe ce responsabilităţi sunt cuprinse in realitate in postul său. Dumnezeu nu a randuit pe nimeni să fie conştiinţă pentru semenul său.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 416.

a. In ciuda marii noastre diversităţi, cum va fi incheiată lucrarea lui Dumnezeu?

„Reforma a fost mult intarziată prin scoaterea in evidenţă a diferenţelor cu privire la unele puncte de credinţă şi fiecare parte ţinand cu tenacitate la acele lucruri in care se deosebeau. Vom vedea in curand ochi in ochi, dar a deveni ferm şi a considera că este datoria ta să-ţi prezinţi vederile tale intr-o impotrivire hotărată faţă de credinţă sau adevăr, cum au fost invăţate de noi ca popor, este o greşeală şi va rezulta in vătămare şi numai vătămare, ca şi in zilele lui Martin Luther. Incepeţi să vă trageţi deoparte şi să vă simţiţi liberi a vă exprima ideile fără a ţine cont de vederile fraţilor voştri, şi va fi introdusă o stare de lucruri pe care nu o visaţi.” – Sfaturi pentru scriitori şi editori, pg. 76.

b. Unde ii pune Dumnezeu pe credincioşi şi de ce?

„Mantuitorul nostru pune sufletele in braţele bisericii, pentru a le ingriji in mod neegoist şi a le instrui pentru cer.”– Testimonies, vol. 2, pg. 295.

„Omul care este cu adevărat unit cu Hristos nu va acţiona niciodată ca şi cand el insuşi ar fi un intreg…

Desăvarşirea bisericii nu constă in faptul că toţi membrii să fie făcuţi identici.”– CB.NT, pg. 164.

c. Ce fel de autoritate are această biserică unită asupra membrilor săi?

„Bisericii i-a fost conferită puterea de a acţiona in locul lui Hristos. Ea este instrumentul lui Dumnezeu pentru păstrarea ordinii şi disciplinei in poporul Său. Ei, Domnul i-a delegat puterea de a lămuri toate intrebările cu privire la prosperitatea, puritatea şi ordinea ei. Asupra ei zace responsabilitatea de a exclude din părtăşia ei pe aceia care nu sunt vrednici, care, prin conduita lor necreştinească ar aduce dezonoare adevărului. Orice face biserica şi care este in armonie cu instrucţiunile date in cuvantul lui Dumnezeu, va fi ratificat in cer.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 501, 502. eng.
„Dacă sfatul bisericii nu poate fi respectat, aceasta este intr-adevăr fără putere. Dumnezeu a lăsat in biserică un glas, care trebuie să-i controleze pe membrii ei.” – Testimonies, vol. 5, pg. 103.

a. Intrucat lucrarea lui Dumnezeu este diversă şi complexă, de ce avem mare nevoie?
b. Care sunt diferite daruri şi capacităţi importante in secerişul final?
c. Ce putem invăţa din ordinea şi organizarea temeinică a sistemului levitic?
d. Cum putem păzi datoria individuală faţă de marele Cap al bisericii?
e. In ce relaţie se află individualitatea cu structura organizaţională?

„Hristos şi biserica Sa sunt de nedespărţit. A-i neglija sau dispreţui pe aceia pe care Dumnezeu i-a randuit să conducă şi să poarte responsabilităţi legate de lucrarea Lui şi de inaintarea şi răspandirea adevărului, inseamnă a respinge mijloacele pe care Dumnezeu le-a randuit pentru ajutorarea, incurajarea şi intărirea poporului Său. A trece pe langă acestea şi a crede că lumina ta nu trebuie să vină prin alt canal decat direct de la Dumnezeu te pune intr-o poziţie unde eşti expus amăgirii şi căderii.”– Testimonies, vol. 3, pg. 415.

„Relele stimei de sine şi ale independenţei nesfinţite, care ne impiedică cel mai mult utilitatea şi care se vor dovedi a fi spre ruina noastră dacă nu le biruim, işi au originea in egoism. ‚Sfătuiţi-vă impreună’ este solia care mi-a fost repetată tot mereu de către ingerul lui Dumnezeu. Influenţand judecata unui om, Satan poate incerca să controleze lucrurile aşa incat să i se potrivească lui. El poate reuşi in a amăgi minţile a două persoane; dar, cand mai mulţi se sfătuiesc impreună, este mai multă siguranţă.”– Ibid., vol. 5, pg. 29.

„Dumnezeu doreşte ca poporul Său să fie disciplinat şi adus in armonie a acţiunii, pentru ca ei să poată vedea ochi in ochi şi să aibă acelaşi gand şi aceeaşi judecată. Pentru a determina această stare de lucruri, sunt multe de făcut. Inima firească trebuie să fie supusă şi transformată. Dumnezeu doreşte să fie intotdeauna o mărturie vie in biserică. Va fi necesar a mustra şi indemna şi cate cineva va avea nevoie să fie mustrat cu asprime, după cum o cere situaţia.”– Ibid., vol. 3, pg. 354.

„Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie atat de serios şi credincios in lucrarea sa pentru El, incat orice egoism să fie eliminat din vieţile lor. Lucrătorii Săi vor vedea atunci ochi in ochi şi braţul Domnului, a cărui putere a fost văzut in viaţa lui Hristos, va fi descoperit. Increderea va fi restaurată şi va fi unitate in biserici in toate randurile noastre.”– Ibid., vol. 9, pg. 29.