Lecţia 2. Conducere cu mustrare

TEXT CHEIE:„Toate căile omului sunt curate in ochii lui, dar Domnul cantăreşte piritele.” (Proverbele 16:2).

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Pentru acei care sunt greşiţi şi merită mustrare, nu există nimic mai lăcut decat a primi compătimire şi laudă.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 403.

a. Cum a răspuns Moise răzvrătirii pe care Core a incitat-o impotriva lui – dar mai presus de toate, impotriva lui Dumnezeu?

b. Cum au petrecut israeliţii noaptea suplimentară ce le-a fost acordată pentru a-şi reconsidera atitudinea?

„[Israeliţii] nu au inţeles nevoia de a căuta iertarea lui Dumnezeu pentru păcatul lor teribil. Acea noapte de incercare nu a fost petrecută in căinţă şi mărturisire, ci in născocirea unor modalităţi de a se impotrivi dovezilor care ii arătau a fi cei mai mari păcătoşi. Ei cultivau totuşi ură faţă de oamenii randuiţi de Dumnezeu şi se uneau pentru a se impotrivi autorităţii lor. Satan era la indemană pentru a le perverti judecata şi a-i conduce orbeşte spre nimicire.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 409.

c. Cum se considerau cei implicaţi in răzvrătire?

„Invinuirea că murmurările poporului aduseră asupra lor mania lui Dumnezeu a fost declarată a fi o greşeală. [Conspiratorii] au spus că adunarea nu era greşită, intrucat nu cerea nimic mai mult decat drepturile sale; dar că Moise era un conducător poruncitor şi arogant; că el mustrase poporul ca fiind păcătos, in timp ce ei erau un popor sfant şi Domnul era in mijlocul lor.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 404.

„Core cultivase invidia şi răzvrătirea sa pană cand a ajuns autoamăgit şi a crezut cu adevărat că adunarea era un popor foarte neprihănit şi că Moise era un conducător tiranic, care se ocupa in continuu de necesitatea ca adunarea să fie sfantă, in timp ce acest lucru nu era necesar, deoarece ei erau sfinţi.” – C.B. V.T, pg. 64.

b. Ce greşeală au făcut răsculaţii din moment
ce cunoşteau deja legea lui Dumnezeu?

„[Core şi tovarăşii săi] măguliseră poporul in general să creadă că aveau dreptate şi că toate necazurile lor proveneau de la conducătorul lor Moise, care le reamintea in continuu de păcatele lor. Poporul credea că dacă Core i-ar putea conduce şi incuraja şi s-ar ocupa cu faptele lor drepte in loc de a le reaminti greşelile lor, ei ar avea o călătorie foarte paşnică şi prosperă şi, fără indoială că el nu-i va conduce inainte şi inapoi in pustie, ci in Ţara Făgăduită. Ei au spus că Moise a fost acela care le-a spus că nu puteau intra in ţară şi că Domnul nu spusese astfel.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 300.

c. Care a fost intotdeauna o sursă de necaz a poporului in chestiuni similare cu cele pe care le ridicaseră Core, Datan şi Abiram?

„Core a revizuit istoria călătoriilor [adunării] prin pustie, unde au fost aduşi in locuri stramte şi mulţi au pierit din pricina murmurării şi a neascultării. Ascultătorii Săi au crezut că au văzut clar că necazurile lor ar fi putut fi impiedicate dacă Moise ar fi urmat un curs diferit. Ei au hotărat că toate dezastrele lor i se datorau lui şi că excluderea lor din Canaan era consecinţa proastei conduceri a lui Moise şi Aaron; că dacă ar fi fost Core conducătorul lor şi i-ar fi incurajat ocupandu-se cu faptele bune, in loc de a le mustra păcatele, ei ar fi avut o călătorie foarte prosperă şi liniştită; in loc de a călători incoace şi incolo prin pustie, ei ar fi mers direct in Ţara Făgăduită.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 404.

a. Dintre toate amăgirile din lupta creştină,
care este cea mai rea?

„[Israeliţii] fuseseră măguliţi de către Core şi tovarăşii săi pană cand s-au crezut a fi oameni foarte buni şi că Moise ii nedreptăţise şi comisese abuzuri impotriva lor. Dacă ar fi recunoscut faptul că Core şi tovarăşii săi erau greşiţi şi că Moise avea dreptate, atunci ar fi fost siliţi să primească drept cuvant al lui Dumnezeu sentinţa că ei trebuia să moară in pustie. Ei nu au vrut să se supună la aceasta şi au incercat să creadă că Moise ii amăgise. Ei cultivaseră cu drag speranţa că o nouă ordine a lucrurilor era pe cale de a fi intemeiată, in care lauda avea să fie inlocuiască cu mustrarea şi comoditatea, teama şi lupta. Bărbaţii care au pierit vorbiseră cuvinte măgulitoare şi pretinseseră a avea un mare interes şi o mare iubire pentru ei, şi poporul a tras concluzia că Core şi tovarăşii săi trebuie să fi fost oameni buni, şi că Moise, prin anumite mijloace, fusese cauza nimicirii lor.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 408.

b. Pentru a-i convinge de o minciună, ce a trebuit să-şi inchipuie poporul cu privire la ţara Egiptului?

„[Rebelii] il acuzau pe Moise că ar fi cauza neintrării lor in Ţara Făgăduită. Ei au spus că Dumnezeu nu procedase cu ei astfel. El nu spusese că ei ar fi trebuit să moară in pustie. Ei nu aveau să creadă niciodată că El spusese aceasta; ci că Moise spusese asta, nu Domnul; şi că a fost aranjat de către Moise să nu-i ducă niciodată in ţara Canaanului. Ei au vorbit despre scoaterea lor de către el dintr-o ţară in care curgea lapte şi miere. In răzvrătirea lor oarbă, ei şi-au uitat suferinţele lor din ţara Egiptului şi plăgile devastatoarea aduse asupra ţării aceleia. Dar acum il acuzau pe Moise că i-a adus dintr-o ţară bună, pentru a-i omori in pustie, pentru a se imbogăţi cu bunurile lor. Ei l-au intrebat pe Moise cu obrăznicie, dacă credea că nimeni din toată oştirea lui Israel nu era suficient de inţelept pentru a-i inţelege motivele, şi … că i-a condus cum i-a plăcut, ca pe orbi, uneori spre Canaan, iar apoi iarăşi inapoi spre Marea Roşie şi Egipt. Aceste cuvinte le-au spus inaintea adunării, şi au refuzat categoric să mai recunoască in continuare autoritatea lui Moise şi Aaron.” – Spiritul Profeţiei, vol. 1, pg. 298, 299.

a. Cine a strans intreaga adunare pentru evenimentul decisiv care avea să stabilească adevărata conducere? D escrieţi atitudinile in contrast.

„Era evident că simpatiile poporului erau pentru partea nemulţumită; dar Moise n-a făcut nici un efort de dezvinovăţire. El a apelat in mod solemn la Dumnezeu, in prezenţa adunării, ca martor al purităţii motivelor sale şi a justeţii conduitei sale, şi L-a implorat să fie judecătorul său…
Nu Moise a fost acel care a adunat adunarea să vadă infrangerea lui Core şi a tovarăşilor săi, ci răzvrătiţii, in incumetarea lor oarbă, ii convocaseră pe toţi pentru a fi martori ai biruinţei lor. O mare parte din adunare s-a alăturat pe faţă lui Core, ale cărui speranţe erau inalte cu privire la caştigarea disputei sale impotriva lui Aaron.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 406.

b. Deşi incurajaţi la inceput de către solidaritatea intre majoritatea conducătorilor Israeliţi, de ce s-a creat o diviziune intre conduce rea subversivă şi adunare?

„Principalii rebeli s-au văzut abandonaţi de către acei pe care-i amăgiseră, dar incăpăţanarea lor era nezguduită. Ei stăteau cu familiile lor in uşa corturilor lor, sfidand avertismentul divin.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 407.

c. Prin ce eveniment miraculos a descoperit Dumnezeu că aceşti apostaţi erau hotăraţi să sfideze voinţa Lui?

„Satan i-a făcut [pe rebeli] să-L respingă pe Dumnezeu ca şi conducător al lor, respingandu-i pe oamenii lăsaţi de Dumnezeu. Totuşi, in timp ce in murmurarea lor impotriva lui Moise şi Aaron ei L-au hulit pe Dumnezeu, ei au fost atat de amăgiţi incat să se creadă neprihăniţi, şi să-i privească pe acei care le mustraseră păcatele cu credincioşie ca fiind manaţi de către Satan.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 410.
„Dumnezeu dăduse dovezi copleşitoare că El il conducea pe Israel. Dar Core şi tovarăşii săi au respins lumina pană cand au ajuns atat de orbiţi, incat cele mai izbitoare manifestări ale puterii Sale nu au fost suficiente pentru a-i convinge; ei le-au pus pe toate pe seama agenţilor omeneşti sau satanici… Acest act le-a pecetluit osanda. Ei săvarşiseră păcatul impotriva Duhului Sfant.” – The Review and Herald, 12 noiembrie 1903.

a. De unde ştim că nu toţi copiii lui Core
l-au sprijinit in răzvrătirea lui?

b. Ce lecţie trebuia s-o păstreze Israel in memorie
ca rezultat al acestei experienţe?

c. In loc de a-şi petrece noaptea in pocăinţă, ce spirit a manifestat intregul Israel după pedepsirea rebelilor?

„Acelaşi lucru a fost făcut de către popor, care in ziua de după nimicirea oamenilor care i-au amăgit, a indrăznit să atribuie judecăţile Sale lui Satan, declarand că prin puterea celui rău, Moise şi Aaron provocaseră moartea bărbaţilor buni şi sfinţi.”– The Review and Herald, 12 noiembrie 1903.

d. Cum şi-au manifestat Moise şi Aaron adevăratul lor spirit de conducători, cand plaga a inceput să nimicească restul participanţilor la răzvrătire?

„Vina păcatului nu zăcea asupra lui Moise şi de aceea el nu s-a temut şi nu s-a grăbit să plece şi să lase adunarea să piară. Moise a zăbovit in această criză teribilă, manifestand adevăratul interes de păstor pentru turma din grija lui. El a pledat ca mania lui Dumnezeu să nu nimicească pe de-a intregul poporul ales de El. Prin mijlocirea lui, el a oprit braţul răzbunării, pentru ca să nu se pună un capăt inspăimantător neascultătorului şi răzvrătitului Israel. Dar solul maniei pornise; plaga işi făcea lucrarea ei mortală. La porunca fratelui său, Aaron a luat cădelniţa şi s-a grăbit in mijlocul adunării ‚ca să facă ispăşire pentru ei.’ ‚Şi el a stat intre vii şi morţi.’ Cand fumul tămaiei se ridica, rugăciunile lui Moise in tabernacol se ridicau la Dumnezeu; şi plaga a fost oprită; dar aceasta nu inainte ca paisprezece mii din Israel să rămană morţi, ca dovadă a vinei murmurării şi a răzvrătirii.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 409.

a. Ce fel de amăgire se dovedeşte a fi cel mai mare pericol pentru credincioşi?
b. Asemenea gandirii moderne predominante, care a fost noua metodă de lucru pe care oamenii o aşteptau să fie stabilită in noua ordine de către Core?
c. In ce măsură a condus autoamăgirea poporul in amintirea ţării Egiptului?
d. Cum arată experienţa lui Core faptul că copiii nu urmează neapărat pe urmele paşilor părinţilor lor?
e. Ce putem invăţa din experienţa lui Moise şi Aaron in timpul cand plaga era la culme?

„Evreii nu erau dispuşi să se supună indicaţiilor şi restricţiilor Domnului. Ei erau neliniştiţi sub infranare, şi nu erau dispuşi să primească mustrare. Acesta a fost secretul murmurării lor impotriva lui Moise. Dacă ar fi fost lăsaţi liberi să procedeze după cum le plăcea, ar fi fost mai puţine plangeri impotriva conducătorului lor. In toată istoria bisericii, servii lui Dumnezeu au avut de intampinat acelaşi spirit.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 411.

„Nu există nimic ce să placă oamenilor mai mult decat a fi lăudaţi şi flataţi atunci cand sunt in intuneric şi nedreptate şi merită mustrare. Core a caştigat urechile oamenilor, şi apoi simpatiile lor, prin faptul că l-a prezentat pe Moise ca pe un conducător poruncitor. El a spus că acesta era prea aspru, prea minuţios şi prea dictatorial şi că el mustra poporul ca şi cand aceştia ar fi fost păcătoşi, in timp ce ei erau un popor sfant, sfinţit pentru Domnul şi Domnul era intre ei. Core a evocat intamplările din experienţa lor in călătoriile lor prin pustie, unde fuseseră aduşi in locuri stramte şi unde mulţi dintre ei muriseră din pricina murmurării şi neascultării, şi cu simţurile lor pervertite credeau că văd foarte clar că tot necazul ar fi putut fi evitat dacă Moise ar fi urmat o altă cale. El era prea inflexibil, prea minuţios şi ei au hotărat că toate nenorocirile lor din pustie i se datorau lui. Core, spiritul conducător, pretindea a avea o mare inţelepciune in discernerea adevăratului motiv pentru incercările şi problemele lor.” – Testimonies, vol. 3, pg. 340.

„Lucrarea lui Dumnezeu pe pămant prezintă, din veac in veac, o similaritate izbitoare in fiecare mare reformă sau mişcare religioasă. Principiile purtării lui Dumnezeu cu oamenii sunt intotdeauna aceleaşi. Mişcările importante din prezent işi au paralela in acelea ale trecutului şi experienţa bisericii din veacurile trecute are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru.” – Marea luptă, pg. 263