Lecţia 4. Organizarea preoţiei după randuiala lui Melhisedec

TEXT CHEIE:„Noi avem [o nădejde] ca ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte mergător, cand a fost făcut ‚Mare Preot in veac, după randuiala lui Melhisedec’. ”(Evrei 6:19,20)

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Melhisedec nu era Hristos, dar era glasul lui Dumnezeu in lume, reprezentantul Tatălui.” Selected Messages, bk. 1, pg. 409.

a. Cum a schimbat Israel sistemul lui Dumnezeu de ordine de la conducerea preoţilor şi judecătorilor?

1 Samuel 8:4-9 "Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel la Rama. 5. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” 6. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului. 7. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. 8. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. 9. Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.”"

„Profetul [Samuel] a fost mustrat pentru că s-a intristat din pricina purtării poporului faţă de el. Ei nu manifestaseră lipsă de respect faţă de el, ci faţă de autoritatea lui Dumnezeu, care randuise conducătorii poporului Său. Acei care dispreţuiesc şi resping servul credincios al lui Dumnezeu arată nemulţumire, nu doar pentru om, ci pentru Stăpanul care l-a trimis. Cuvintele lui Dumnezeu, mustrările şi sfatul său sunt cele desconsiderate; autoritatea Sa este respinsă. Zilele celei mai mari prosperităţi a lui Israel fuseseră acelea in care ei L-au recunoscut pe Iehova drept Impărat al lor – cand legile şi guvernarea pe care El o stabilise au fost considerate superioare acelora a tuturor celorlalte naţiuni. Moise declarase lui Israel cu privire la poruncile Domnului: ‚Aceasta este inţelepciunea şi priceperea voastră inaintea naţiunilor, care vor auzi toate aceste legi şi vor zice: Cu adevărat această mare naţiune este un popor inţelept şi priceput’ (Deuteronomul 4:6). Dar prin indepărtarea de legea lui Dumnezeu, evreii eşuaseră in a deveni poporul pe care Dumnezeu dorea să-l formeze din ei şi atunci toate relele care au fost rezultatul propriului lor păcat şi a nechibzuinţei lor, ei le-au pus pe seama guvernării lui Dumnezeu. Atat de complet au devenit orbiţi de păcat.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 625.

a. De ce a ingăduit Dumnezeu ca Israel să aibă un rege?

Osea 13:11 "Ţi-am dat un împărat în mânia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea!"

„Prin profeţii Săi, Domnul prezisese că Israel avea să fie guvernat de un rege; dar aceasta nu inseamnă că această modalitate de guvernare era cea mai bună pentru ei sau după voinţa Lui. El a ingăduit ca poporul să urmeze propriile sale inclinaţii, deoarece refuzase să fie călăuzit de sfatul Său. Osea declară că Dumnezeu le-a dat un rege in mania Sa (Osea 13:11). Cand oamenii aleg să meargă pe propria lor cale, fără să caute sfat de la Dumnezeu, sau impotriva voinţei Sale descoperite, El le satisface adesea dorinţa, pentru ca, prin experienţa amară care urmează, ei să poată fi conduşi a-şi inţelege nebunia şi să se căiască de păcatul lor. Mandria şi inţelepciunea omenească se va dovedi un ghid periculos. Ceea ce inima doreşte contrar voinţei lui Dumnezeu va fi găsit in final ca fiind mai degrabă o cursă decat o binecuvantare. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să privească doar la El ca dătător al Legii şi Sursă a puterii lor. Simţindu-şi dependenţa de Dumnezeu, ei ar fi atraşi in mod constant mai aproape de El. Ei ar deveni elevaţi şi innobilaţi, făcuţi potriviţi pentru inaltul destin la care El i-a chemat in calitate de popor ales al Său. Dar cand un om a fost pus pe tron, aceasta ar avea tendinţa să abată minţile oamenilor de la Dumnezeu. Ei s-ar increde şi mai mult in puterea omenească şi mai puţin in puterea divină, şi greşelile impăratului i-ar conduce in păcat şi ar despărţi naţiunea de Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 626.

b. Ce s-a intamplat cu toiagul lui Aaron ca rezultat al noului system de organizaţie care urma modelul altor naţiuni?

2 Cronici 5:10 "În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, cвnd a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt."

c. După care randuială a preoţiei Şi-a inceput Isus lucrarea in sanctuarul ceresc?  Cum a fost aceasta o implnire a profeţiei?

Evrei 6:19,20 "pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20. unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut "Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec"."

Evrei 7:12,28 "Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. 28.În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie."

Psalmii 110:1-4 "(Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`` -2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: ,,Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!``3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sоnul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.4 Domnul a jurat, şi nu -I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.`` -"

Evrei 9:11,12 "Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; 12. şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică."

„Cand Hristos Și-a dat suflarea pe cruce, strigand cu glas tare: ‚S-a sfarşit’, lucrarea Lui a fost incheiată. Calea a fost deschisă, vălul a fost rupt in două. Omul se putea apropia de Dumnezeu fără daruri de jertfă, fără serviciul preoţilor pămanteşti. Hristos Insuşi a fost preot in veac după randuiala lui Melhisedec. Cerul era casa Lui. El a venit in această lume pentru a-L descoperi pe Tatăl.” – The Signs of the Times, 16 august 1899.

a. Cum era preoţia lui Melhisedec superioară celei levitice şi de ce este acest lucru atat de semnificativ?

Evrei 7:1-11, 22-24,27,28 " În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt,  care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul îămpăraţilor, care l-a binecuvântat, 2. care a primit de la Avraam zeciuială din tot,  care, după însemnarea numelui său, este întâi, "Împărat al neprihănirii", apoi şi "Împărat al Salemului", adică "Împărat al păcii"; 3. fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4. Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5. Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. 6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. 7. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. 9. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; 10. căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. 11. Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea ce nevoie mai era să se ridice un alt preot "după rânduiala lui Melhisedec", şi nu după rânduiala lui Aaron? 22. prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun. 23. Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. 24. Dar El, fiindcă rămâne "În veac", are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul.27. care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi. 28. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie."

„[Hristos] este un adevărat mare preot, căci după ce a suferit umilinţa, ocara şi ruşinea, după ce a fost răstignit şi ingropat, El a fost inviat din mormant, triumfand asupra morţii. El este preot in veac, după randuiala lui Melhisedec.” – Manuscript Releases, vol.12, pg. 398.

b. In randuiala preoţiei lui Melhisedec, mai sunt alţi preoţi asociaţi Marelui Preot?

1 Petru 2:5-9 "Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.6. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede оn El, nu va fi dat de ruşine.” 7. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; 8. şi „o piatră de poticnire, şi o stвncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. 9. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; "

1 Petru 5:1-4 "Sfătuiesc pe prezbiterii (Sau: bătrâni.) dintre voi, eu, care sunt un prezbiter (Sau: bătrân.) ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită:2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. 3. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. 4. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.  "

c. Care este temelia acestei biserici guvernate de preoţia lui Melhisedec?

Matei 16:13-19 "Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” 14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.” 15. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17. Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”"

1 Corinteni 10:4 "şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos."

1 Corinteni 3:11 "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos."

„Hristos este temelia oricărei biserici adevărate.”– Testimonies, vol. 9, pg. 147.
„In prezenţa lui Dumnezeu şi a tuturor inteligenţelor cereşti, in prezenţa oştirii nevăzute a celui rău, Hristos Şi-a intemeiat biserica pe Stanca cea vie. Acea stancă este El insuşi – propriul Său trup, rănit şi zdrobit pentru noi. Impotriva bisericii zidită pe această temelie, porţile iadului nu vor izbuti. Cat de slabă părea biserica atunci cand Hristos a rostit aceste cuvinte! Era doar o mană de credincioşi, impotriva cărora avea să fie indreptată toată puterea demonilor şi a oamenilor cei răi; totuşi urmaşii lui Hristos nu trebuia să se teamă. Zidiţi pe Stanca puterii lor, ei nu puteau fi răsturnaţi.” – Hristos lumina lumii, pg. 338.

d. De ce era imposibil ca Petru să fie stânca?

Matei 16:21-23 "De atunci оncolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învie. 22. Petru L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” 23. Dar Isus S-a întors, şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”"

„ ‚Cheile impărăţiei cerurilor’ sunt cuvintele lui Hristos (Matei 16:19). Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt ale Sale şi sunt incluse aici. Aceste cuvinte au putere de a deschide şi a inchide cerul… Mantuitorul nu a incredinţat lucrarea evangheliei lui Petru in mod individual. Intr-un timp ulterior, repetand cuvintele care i-au fost spuse lui Petru, El le-a aplicat direct bisericii.” – Hristos lumina lumii, pg. 338-339.

a. Pe ce este intemeiată biserica lui Hristos?

Matei 16:16,17 "Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17. Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri."

„[Matei 16:17 citat.] Adevărul pe care il mărturisise Petru este temelia credinţei creştinului.” – Hristos lumina lumii, pg. 337.

b. Cum identifică cuvantul lui Dumnezeu Adevărul?

Ioan 14:6 "Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."

„Hristos este sistemul complet al adevărului.” – Selected Messages, bk. 3, pg. 198.

c. Cu ce pericol trebuie să se confrunte acei care pretind a crede adevărul?

1 Ioan 3:3 "Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat."

1 Ioan 2:21 "V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr."

2 Ioan 9-11 "Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. 10. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” 11. Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele."

„Acesta este pericolul căruia ii este expusă biserica in prezent – acela că invenţiile oamenilor limitaţi să traseze calea exactă pe care să vină Duhul Sfant. Deşi nu vor să recunoască aceasta, unii au făcut deja acest lucru. Şi, pentru că Duhul trebuie să vină, nu pentru a-i lăuda pe oameni sau a le zidi teoriile eronate, ci pentru a mustra lumea cu privire la păcat, neprihănire şi judecată, mulţi se abat de la el. Ei nu sunt bucuroşi să fie deposedaţi de hainele lor de indreptăţire de sine. Ei nu sunt binevoitori să-şi schimbe neprihănirea proprie, care este nedreptate, cu neprihănirea lui Hristos, care este adevărul curat şi nepangărit. Duhul Sfant nu măguleşte pe nimeni, nici nu lucrează după planurile cuiva. Oamenii mărginiţi, păcătoşi, nu trebuie să prescrie lucrarea Duhului Sfant. Cand acesta va veni ca un mustrător, prin orice agent omenesc pe care Dumnezeu il va alege, se cuvine ca omul să asculte şi să se supună glasului său.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 56, 57.

d. Intrucat lumea este intr-un intuneric intens, cum descopere D umnezeu oamenilor adevărul?

Proverbele 4:18 "Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei."

„Hristos a făcut din biserică depozitarul adevărului sfant. El a lăsat biserica Sa ca administrator al adevărului sfant, şi este lucrarea bisericii aceea de a duce inainte misiunea Sa de salvare a lumii. El este Soarele Neprihănirii, care urmează să transmită raze urmaşilor Săi; şi ei, la randul lor, trebuie să reverse lumină asupra altora.” – The Review and Herald, 30 iunie 1896.

a. Intrucat biserica este zidită pe adevărul curat, ce devine in realita te acea biserică?

1 Timotei 3:15 "Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului."

Efeseni 2:19, 20 "Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos."

„Dumnezeu conduce un popor care să stea in unitate desăvarşită pe platforma adevărului veşnic. Hristos S-a dat lumii pentru ca să-Şi ‚curăţească un popor deosebit, zelos pentru fapte bune’ (Tit 2:14). Acest process de rafinare este menit să cureţe biserica de orice nelegiuire şi spirit de luptă şi discordie, pentru ca să poată zidi in loc să dărame şi să-şi concentreze energiile asupra marii lucrări ce le stă inainte. Dumnezeu doreşte ca poporul Său să vină tot la unitatea credinţei.” – Testimonies, vol. 4, pg. 17. „Trebuie să ne unim, dar nu pe o platformă a erorii.” – Manuscript Releases, vol. 15, pg. 259.

b. Ce asigurare vine la toţi acei care sunt ferm hotăraţi să implinească voia lui Dumnezeu cu orice preţ?  Cum este acest lucru de asemenea o provocare?

Ioan 7:17 "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine."

Ioan 5:39 "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine."

„Oricine caută să implinească voia lui Dumnezeu din toată inima, păzind cu seriozitate lumina dată deja, va primi o lumină şi mai mare; acelui suflet ii va fi trimisă o stea de cerească strălucire, care să-l conducă in tot adevărul.” – Marea luptă, pg. 239.

c. Cum putem găsi adevărul curat şi astfel adevărata biserică?

Ioan 16:13 "Cвnd va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare."

„Graul se dezvoltă ‚mai intai fir verde, apoi spic, şi apoi grau deplin in spic’ (Marcu 4:28). Scopul gospodarului in semănarea seminţei şi cultura creşterii plantei este producţia de grau. El doreşte paine pentru cei flămanzi şi sămanţă pentru recoltele viitoare. Astfel, Gospodarul divin aşteaptă secerişul ca răsplată a muncii şi sacrificiului Său. Hristos caută să Se reproducă in inimile oamenilor; şi El face aceasta prin acei care cred in El. Scopul vieţii de creştin este de a aduce roade – reproducerea Caracterului lui Hristos in credincios, ca să poată fi reprodus in alţii.” – Parabolele lui Hristos, pg. 46.

Vineri 24 octombrie
INTREBĂRI RECAPITULATIVE ŞI DE MEDITAŢIE

a. De ce au ajuns israeliţii nemulţumiţi fără un rege şi cum le-a implinit Dumnezeu cererea lor incăpăţanată?
b. Intrucat Isus nu era un levit din urmaşii lui Aaron, cum poate El să fie Marele nostru Preot?
c. Cine este adevărata temelie a credinţei credinciosului?
d. Pe ce fel de adevăr trebuie să clădim noi ca temelie a noastră externă?
e. Cand incercăm să implinim rugăciunea lui Hristos dinaintea răstignirii Sale, putem noi să ne unim cu persoane sau grupe care resping adevărul prezent?

 

---

„Nu există nici o unire intre Prinţul luminii şi prinţul intunericului, şi nu poate fi nici o unire intre urmaşii lor. Cand creştinii au acceptat să se unească cu acei care erau doar pe jumătate convertiţi de la păganism, ei au intrat pe o cale care ducea tot mai departe de adevăr. Satan a triumfat datorită faptului că reuşise să amăgească un număr atat de mare din urmaşii lui Hristos. Apoi şi-a exercitat puterea mai mult asupra acestora şi i-a determinat să-i persecute pe acei care rămaneau credincioşi lui Hristos. Nimeni nu inţelegea atat de bine cum să se opună adevăratei credinţe creştine ca acei care fuseseră candva apărătorii ei; şi aceşti creştini apostaziaţi, unindu-se cu tovarăşii lor pe jumătate păgani, şi-au indreptat lupta impotriva celor mai esenţiale trăsături ale doctrinei lui Hristos. Era nevoie de o luptă disperată din partea acelora care voiau să fie credincioşi pentru a sta fermi impotriva amăgirilor şi uraciunilor care erau deghizate in veşminte preoţeşti şi introduse in biserică. Biblia nu a fost acceptată ca standard de credinţă. Doctrina libertăţii religioase a fost calificată drept erezie şi susţinătorii ei au fost uraţi şi proscrişi.

După o luptă severă şi indelungată, cei caţiva credincioşi au hotărat să rupă orice unire cu biserica apostaziată dacă aceasta refuza in continuare a se elibera de falsitate şi idolatrie. Ei au văzut că despărţirea era o necessitate absolută, dacă voiau să asculte de cuvantul lui Dumnezeu. Ei nu au indrăznit să tolereze rătăciri fatale pentru sufletele lor şi să dea un exemplu care avea să pună in pericol credinţa copiilor lor şi a copiilor copiilor lor. Pentru a-şi asigura pacea şi unitatea, ei au fost gata să facă orice concesie care era in armonie cu credincioşia faţă de Dumnezeu; insă ei simţeau că chiar şi pacea ar fi fost prea scump cumpărată prin sacrificarea principiului. Dacă unitatea putea fi asigurată doar prin compromiterea adevărului şi a neprihănirii, atunci să fie mai bine deosebire şi chiar război.”– Marea luptă, pg. 33.

„Nu ar trebui să existe nici o unire pană cand nu are loc o schimbare.”– Selected Messages, bk.1, pg. 199.