Lecţia 9. Hirotonirea

TEXT CHEIE:„Pentru aceasta te-am lăsat in Creta, ca să pui in randuială ce mai rămane de randuit, şi să aşezi prezbiteri in fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit.” (Tit 1:5).

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Numărul lucrătorilor in lucrare nu trebuie să fie scăzut, ci mult sporit. Acolo unde este acum doar un predicator in camp, trebuie adăugaţi douăzeci; şi dacă Duhul lui Dumnezeu ii controlează, aceşti douăzeci vor prezenta adevărul in aşa fel, incat vor mai fi adăugaţi alţi douăzeci.”– Slujitorii evangheliei, pg. 57.

Duminică 23 noiembrie
1. RESPONSABILITĂŢI DE BISERICĂ

a. Cand devenim membri ai bisericii, cum suntem interdependenţi?

Efeseni 4:15,16 “ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

b. Cine este sursa tuturor darurilor in biserică şi cum ne va ajuta inţelegerea acestui lucru să ne onorăm unii pe alţii?

1 Corinteni 12:11 “Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”

Romani 12:10 “Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

„Domnul doreşte ca biserica Lui să respecte fiecare dar pe care l-a pus asupra a diferiţi membri.” – Pacific Union Recorder, 29 decembrie 1904.

c. Deşi toţi sunt fraţi şi surori, care sunt unele dintre responsabilităţile mai importante in structura organizaţională a bisericii?

1 Corinteni 12:28 “Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.”

Apocalipsa 1:20 “Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.”

Apocalipsa 2:1 “Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:” 

„Predicatorii lui Dumnezeu sunt simbolizaţi prin şapte stele, pe care Acela care este primul şi cel de pe urmă le are in grija şi protecţia Lui specială. Dulcile influenţe care trebuie să fie abundente in biserică sunt legate cu aceşti predicatori ai lui Dumnezeu, care trebuie să reprezinte iubirea lui Hristos.” – Slujitorii evangheliei, pg. 7.

Luni 24 noiembrie
2. LUCRAREA APOSTOLILOR /PREDICATORILOR

a. Care sunt principalele indatoriri ale unui apostol? Cum arată Pavel că a luat in serios această lucrare?

Ioan 21:15-17 “După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”16. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”.17. A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!”

2 Corinteni 11:28 “Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.”

b. Cum arată grija lui Pavel pentru credincioşi amploarea lucrării unui apostol (predicator)?

1 Corinteni 4:17 “Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.”

Coloseni 4:15,16 “Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.16. După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.”

„Predicatorii noştri ar trebui să plănuiască in mod inţelept, ca ispravnici credincioşi. Ei ar trebui să simtă că nu este datoria lor de a zăbovi multă vreme asupra comunităţilor deja intemeiate, ci ei ar trebui să facă lucrare de evanghelizare agresivă, predicand Cuvantul şi făcand lucrare din casă in casă, lucrand in locuri care nu au auzit incă adevărul… Ei vor găsi că nu există nimic la fel de incurajator ca a face lucrare de evanghelizare in campurile noi.” – Evanghelizare, pg. 232.
„Predicatorii noştri nu trebuie să creadă că Dumnezeu i-a randuit să zăbovească mult cu credincioşii, sau să se lege la un birou administrativ. Persoanele din administraţie să se ocupe de administraţie şi lăsaţi predicatorii să fie liberi să lucreze la adunările de tabără.” – The Review and Herald, 16 septembrie 1902.
„Dumnezeu nu poate să-i folosească pe acei care caută un loc sigur şi uşor. Printr-o consacrare fără rezerve trebuie să ne pregătim pentru serviciul lui Dumnezeu. Predicatorii noştri nu trebuie să zăbovească mult in comunităţi, considerand comunităţile dintr-un anumit teritoriu ca fiind in grija lor specială. Credincioşii trebuie să aibă rădăcina in ei inşişi, inrădăcinandu-se ferm in Hristos, pentru ca să poată aduce roadă spre slava Sa. Ca un singur om, ei trebuie să se străduiască de a realiza un scop – salvarea de suflete.” – Pacific Union Recorder, 28 august 1902.

c. Cine îi trimitea pe apostoli in zilele bisericii timpurii?

Faptele apostolilor 11:22,23 “Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.23. Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.”

Faptele apostolilor 15:22,25 “ Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,”

„Dumnezeu a prevăzut dificultăţile pe care servii Săi aveau să fie chemaţi să le intampine, şi, pentru ca lucrarea lor să fie mai presus de orice provocare, El a instruit biserica prin revelaţie să-i pună deoparte in mod public pentru lucrarea de predicare. Hirotonirea lor a fost o recunoaştere publică a misiunii lor divine de a duce păganilor vestea bună a evangheliei.” – Istoria faptele apostolilor, pg. 161.
„Pavel a privit ocazia hirotonirii sale ca inceputul unei epoci noi şi importante in lucrarea vieţii sale. De la acest timp şi-a datat el ulterior inceputul apostoliei in biserica creştină.” – Ibid, pg. 125.

Marţi 25 noiembrie
3. RESPONSABILITĂŢILE PREZBITERILOR LOCALI

a. Pe langă evanghelizare, hrănirea bisericilor şi alte responsabilităţi in administraţie, ce altă lucrare este foarte importantă de realizat pentru un apostol (predicator)?

Tit 1:5 “Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:”

„Hristos este pe cale de a-i hirotoni pe ucenicii Săi pentru lucrarea lor. Prin aceşti agenţi slabi, prin Cuvantul şi Duhul Său, El doreşte să pună mantuirea la indemana tuturor. Dumnezeu şi ingerii sfinţi au privit această scenă cu interes şi cu mare bucurie. Tatăl ştia că de la aceşti oameni avea să strălucească lumina divină, şi că acele cuvinte rostite de ei cand dădeau mărturie pentru adevăr, aveau să işi aibă ecoul din generaţie in generaţie.” – The Signs of the Times, 18 iulie, 1900.

b. Care sunt indatoririle unui prezbiter local?

Faptele apostolilor 20:28-31 “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.29. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;30. şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.31. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.”

„[1 Petru 5:5 citat.] Aceasta nu autorizează pe nici un om să intreprindă lucrarea de a porunci fraţilor săi in mod arbitrar să procedeze aşa cum consideră el că se cuvine, fără a se ține seama de propriile lor convingeri cu privire la datorie. Lucrătorii aleşi ai lui Dumnezeu nu trebuie să simtă că la fiecare pas trebuie să aştepte să intrebe vreun slujbaş cu autoritate dacă pot face una sau alta. In vreme ce cooperează din inimă cu fraţii lor in indeplinirea planurilor generale care au fost făcute pentru indeplinirea lucrării, ei trebuie să privească in mod constant la Dumnezeul lui Israel pentru călăuzire personală.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 428.

c. Cat de priceput ar trebui să fie un prezbiter in Cuvantul lui D umnezeu?

2 Timotei 2:15 “Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Cauza lui Dumnezeu are nevoie de oameni eficienţi; are nevoie de oameni care sunt instruiţi a face slujba de invăţători şi predicatori.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 81.

d. Intrucat lucrarea prezbiterului este atat de importantă pentru creşterea bisericii, cu ce respect ar trebui să-i privim? De ce?

Evrei 13:17,18 “Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.19. Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu înapoiat mai curând.”

1 Petru 5:5 “Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.””

1 Corinteni 11:1 “Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”

Miercuri 26 noiembrie
4. PROCEDURI IN HIROTONIRE – I

a. Cum erau aleşi candidaţii pentru hirotonire in zilele apostolilor?

Faptele Apostolilor 6:1-4 “. În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, cârteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.””

Tit 1:5-9 “ Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:6. Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.7. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;8. ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;9. să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.”

„Tinerii noştri să nu fie opriţi de a intra in lucrare. Există pericolul ca prin reprezentări strălucitoare, unii vor fi abătuţi de la calea pe care Dumnezeu le porunceşte să meargă… Domnul cheamă mai mulţi predicatori să lucreze in via Sa. Au fost rostite cuvintele: ‚Intăriţi posturile avansate; aveţi santinele credincioase in fiecare parte a lumii.’ Dumnezeu vă cheamă, tinerilor. El cheamă oştiri intregi de tineri care sunt cu inimă şi minte largă şi care au o iubire profundă pentru Hristos şi adevăr.” – Slujitorii evangheliei, pg. 56.
„Este cu totul greşit pentru profesori, să sugereze alte ocupaţii, să-i descurajeze pe tinerii care ar putea fi calificaţi să aducă servicii acceptabile in lucrare… Sunt intre noi un număr peste medie de oameni capabili. In cazul in care capacităţile lor ar fi puse in folosinţă, am avea douăzeci de predicatori acolo unde avem acum unul.” – Testimonies, vol. 6, pg. 124.
„Nimeni in afară de Dumnezeu nu poate hotări cine se va angaja in lucrarea solemnă [de a lucra pentru suflete]. Au fost oameni buni in zilele apostolilor, oameni care se puteau ruga cu putere şi puteau vorbi la subiect; totuşi apostolii, care aveau putere asupra spiritelor necurate şi care-i puteau vindeca pe bolnavi, nu indrăzneau ca prin inţelepciunea lor să pună pe cineva deoparte pentru lucrarea sfantă de a fi purtători de cuvant ai lui Dumnezeu. Ei aşteptau dovada de negreşit a manifestării Duhului Sfant… Dacă ar fi să se lase pe seama a catorva indivizi dintr-un loc şi altul de a decide cine era potrivit pentru această mare lucrare, roada ar fi pretutindeni confuzia şi instabilitatea.” – Ibid., vol. 1, pg. 200.

b. Ce pregătire era cerută de biserică, impreună cu apostolii, inainte de hirotonirea lui Pavel şi Barnaba?

Faptele Apostolilor 13:1-3 “. În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.2. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”3. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.”

„Cand Se pregătea pentru vreo incercare mare sau vreo lucrare importantă, Isus obişnuia să recurgă la singurătatea munţilor şi să petreacă noaptea in rugăciune adresată Tatălui Său. O noapte de rugăciune a precedat hirotonirea apostolilor.” – Marele Medic, pg. 440.
„Inainte de a fi trimişi ca misionari in lumea păgană [Pavel şi Barnaba] au fost dedicaţi in mod solemn lui Dumnezeu prin post şi rugăciune, şi prin punerea mainilor. Astfel, ei au fost autorizaţi de către biserică, nu doar de a invăţa adevărul, ci şi de a indeplini ritualul botezului şi de a organiza comunităţile.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 122.

Joi 27 noiembrie
5. PROCEDURI IN HIROTONIRE – II

a. Cum se aduce la indeplinire o hirotonire? Cine oficiază hirotonirea?

Faptele Apostolilor 6:5,6 “Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.6. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.”

1 Timotei 4:14 “Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.”

Faptele Apostolilor 14:23 “Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.”

„Apostolii au fost conduşi de către Duhul Sfant să traseze un plan pentru o mai bună organizare a tuturor forţelor care lucrează in biserică. Sosise timpul, spuneau apostolii, cand conducătorii spirituali care aveau in supraveghere biserica trebuia să fie uşuraţi de misiunea de a impărţi săracilor şi de poveri similare, aşa incat ei să poată fi liberi de a duce inainte lucrarea de predicare a evangheliei. [Faptele apostolilor 6:3,4 citat.] Acest sfat a fost urmat, şi, prin rugăciune şi punerea mainilor, mai mulţi oameni aleşi au fost puşi deoparte in mod solemn pentru indatoririle lor ca diaconi.” – Istoria faptele apostolilor, pg. 65.
„Dumnezeu a prevăzut dificultăţile cu care servii Săi aveau să fie chemaţi să se confrunte, şi, pentru ca lucrarea lor să fie mai presus de provocare, El a instruit biserica prin revelaţie să-i pună deoparte in mod public pentru lucrarea de slujire. Hirotonirea lor era o recunoaştere publică a desemnării lor divine de a duce păganilor vestea bună a evangheliei.
Atat Pavel cat şi Barnaba primiseră deja insărcinarea lor de la Dumnezeu Insuşi şi ceremonia de punere a mainilor nu a adăugat nici un har nou sau vreo altă calificare. Era o formă recunoscută de a desemna intr-o slujbă randuită şi o recunoaştere a autorităţii cuiva in acea responsabilitate. Prin ea, pecetea bisericii a fost pusă asupra lucrării lui Dumnezeu. Pentru evrei această formă era una plină de semnificaţie. Cand un tată evreu işi binecuvanta copiii, el işi punea mainile cu reverenţă asupra capetelor lor. Cand un animal era devotat sacrificiului, mana unuia investit cu autoritate preoţească era pusă asupra capului victimei. Şi cand predicatorii bisericii de credincioşi din Antioh şi-au pus mainile asupra lui Pavel şi Barnaba, ei, prin această acţiune, Ii cereau lui Dumnezeu să-Şi reverse binecuvantarea asupra apostolilor aleşi in devotarea lor pentru lucrarea specifică la care fuseseră randuiţi.” – Ibid., pg. 123.

b. Ori de cate ori apostolii vizitau un loc şi trebuia să vorbească unei biserici, cu cine se consultau ei? Ce impact avea hirotonirea diaconilor asupra bisericii?

Faptele Apostolilor 20:17 “Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.”

Faptele Apostolilor 6:1-7 “În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, cârteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.6. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.7. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.”

„Faptul că acest pas [hirotonirea celor şapte diaconi] a fost in ordinea lui Dumnezeu se descopere in rezultatele imediate pentru bine, care au fost văzute.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 65.

Vineri 28 noiembrie
  INTREBĂRI RECAPITULATIVE ŞI DE MEDITAŢIE

a. De ce este lucrarea apostolilor (predicatorilor) atat de importantă pentru biserică?
b. De ce trebuie predicatorii să petreacă puţin timp in bisericile intemeiate?
c. Cum inspiră trăirea după exemplu respectul pentru responsabilitatea de predicator?
d. Ce calificare ar trebui să fie considerată la examinarea unui candidat pentru hirotonire?
e. Care este semnificaţia punerii mainilor?

„Promovarea membrilor care nu au fost reinnoiţi in inimă şi reformaţi in viaţă, este o sursă de slăbiciune pentru biserică. Acest fapt este adesea ignorat. Unii predicatori şi unele biserici sunt atat de doritoare de a-şi asigura o creştere a numărului, incat nu aduc o mărturie credincioasă impotriva obiceiurilor şi practicilor necreştineşti. Acei care acceptă adevărul nu sunt invăţaţi că nu pot fi in siguranţă, fiind lumeşti in comportament in timp ce cu numele sunt creştini. Pană acum au fost supuşii lui Satan; de aici inainte ei trebuie să fie supuşii lui Hristos. Viaţa trebuie să mărturisească cu privire la schimbarea conducătorilor. Părerea publică favorizează o mărturisire a creştinismului. E nevoie de puţină tăgăduire de sine şi jertfire a eului pentru a te imbrăca cu o formă de evlavie şi a avea numele inscris in registrele bisericii. De aceea mulţi devin parte din biserică fără să fi fost mai intai uniţi cu Hristos. Satana triumfă in aceasta. Asemenea convertiţi sunt cei mai eficienţi agenţi ai săi. Ei servesc drept capcane pentru alte suflete. Ei sunt lumini false, ademenindu-i pe cei lipsiţi de precauţie la pierzare. In zadar caută oamenii să transforme calea creştinului intr-una largă şi plăcută pentru cei din lume. Dumnezeu nu a netezit sau lărgit calea cea ingustă şi aspră. Dacă dorim să intrăm in viaţă, trebuie să urmăm aceeaşi cale pe care a călcat Isus şi ucenicii Săi – calea umilinţei, tăgăduirii de sine şi a sacrificiului.” – Testimonies, vol. 5, pg. 165.

---

„Fiecare suflet unit cu Hristos va fi un misionar viu pentru toţi cei din jurul său. El va lucra pentru acei de aproape şi de departe. El nu va avea sentimente doar pentru anumite secţiuni, nici un interes de a dezvolta o ramură a lucrării asupra căreia prezidează şi să lase să se incheie acolo zelul său.” – Selected Messages, bk. 2, pg. 381, 382.

 

---

„Nu trebuie să existe nici o minimalizare a lucrării evangheliei. Nici o intreprindere nu ar trebui condusă in aşa fel incat să determine predicarea cuvantului să fie privită ca fiind o chestiune de o importanţă redusă. Nu este astfel. Acei care minimalizează lucrarea Il minimalizează pe Hristos. Cea mai inaltă dintre toate lucrările este lucrarea in diferitele ei direcţii şi ar trebui să fie ţinut inaintea tinerilor faptul că nu este lucrare mai binecuvantată de către Dumnezeu decat aceea a predicatorului evangheliei.” – Testimonies, vol. 6, pg. 378.

 

---

„A caştiga suflete la Hristos este o lucrare foarte frumoasă. Este cea mai mare lucrare dată vreodată omului muritor, aceea de a se ocupa de minţile omeneşti.” – Slujitorii evangheliei (1892), p. 395. eng.