Lecția 2. Intrarea triumfală

VERSET DE MEMORAT: „Spuneți fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.’” (Matei 21:5) 

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 569–579 (cap. 63: Împăratul tău vine). 

„Hristos a venit să mântuiască Ierusalimul împreună cu copiii lui; dar mândria fariseică, ipocrizia, gelozia și răutatea L-au împiedicat să-Și împlinească scopul.” — Hristos, Lumina lumii, p. 577 (cap. 63: Împăratul tău vine). 

DUMINICĂ, 6 IULIE 

1. PE MUNTELE MĂSLINILOR 

a. În timp ce Isus și ucenicii Săi se apropiau de Ierusalim, cu ce instrucțiuni a trimis El înainte pe doi dintre ei? Matei 21:1–5 

Matei 21:1-5: „Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Spuneți fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.’ ” 

„Isus trimisese doi dintre ucenicii Săi să-I aducă o măgăriță și mânzul ei. La nașterea Sa, Mântuitorul a depins de ospitalitatea unor străini. Ieslea în care a fost așezat era un loc de odihnă împrumutat. Acum, deși toate vitele de pe o mie de dealuri sunt ale Lui, El depinde de bunăvoința unui străin pentru un animal pe care să intre în Ierusalim ca Împărat.” — Idem, pp. 569, 570. 

b. Descrieți acțiunea ucenicilor. Matei 21:6, 7 

Matei 21:6-7: „Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei și El a șezut deasupra.“ 

„Ucenicii, cu un entuziasm plin de bucurie, și-au așternut hainele pe animal și L-au așezat pe Învățătorul lor deasupra. Până atunci, Isus călătorise întotdeauna pe jos, iar ucenicii se miraseră la început că de data aceasta alesese să meargă călare. Dar speranța le-a luminat inimile la gândul plin de bucurie că era pe cale să intre în capitală, să Se proclame Rege și să-Și afirme puterea regală.” — Ibid, p. 570. 

LUNI, 7 IULIE 

2. UN MOMENT PLIN DE BUCURIE 

a. Ce a făcut mulțimea când a auzit că Isus venea la Ierusalim? Ioan 12:12, 13. 

Ioan 12:12-13: „A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” “ 

„În timp ce erau plecați să îndeplinească porunca, [ucenicii] și-au împărtășit așteptările pline de entuziasm cu prietenii lui Isus, iar emoția s-a răspândit pretutindeni, ridicând așteptările poporului la cel mai înalt nivel.” — Hristos, Lumina lumii, p. 570 (cap. 63). 

b. Ce i-a determinat pe oameni să-L aclame pe Isus ca Mesia în acea ocazie plină de bucurie? Zaharia 9:9; Ioan 12:14, 15 

Zaharia 9:9: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.“ 

Ioan 12:14-15: „Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.” “ 

„Hristos urma obiceiul iudaic pentru o intrare regală. Animalul pe care călărea era același pe care îl foloseau regii lui Israel, iar profeția prezisese că astfel avea să vină Mesia în împărăția Sa. De îndată ce S-a așezat pe mânz, un strigăt puternic de triumf a umplut aerul. Mulțimea L-a aclamat ca Mesia, Regele lor. Isus a acceptat acum omagiul pe care niciodată mai înainte nu-l permisese, iar ucenicii au considerat aceasta drept dovada că speranțele lor se vor împlini văzându-L așezat pe tron.” — Ibid. 

c. Cum au repetat, plini de bucurie, oamenii doritori de eliberare, cuvintele Psalmistului? Matei 21:9; Psalmii 118:26 

Matei 21:9: „Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” “ 

Psalmii 118:26: „Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.“

„Mulțimea era convinsă că ora eliberării lor sosise. În imaginația lor, vedeau armatele romane alungate din Ierusalim și Israel devenind din nou o națiune independentă. Toți erau fericiți și entuziasmați; oamenii se întreceau unii pe alții în a-I aduce omagiu. Nu puteau să-I ofere fast și splendoare exterioară, dar I-au dat închinarea unor inimi fericite. Nu-I puteau aduce daruri scumpe, dar și-au așternut hainele ca un covor în calea Lui și au presărat crengi verzi de măslin și de palmier pe drum. Nu aveau steaguri regale pentru a conduce procesiunea triumfală, dar au tăiat ramuri late de palmier – simbolul victoriei oferit de natură – și le-au fluturat în aer cu aclamații puternice și strigăte de ‘Osana!’” — Ibid. 

MARȚI, 8 IULIE 

3. ÎMPLINIREA PROFEȚIEI 

a. Cum au reacționat unii dintre farisei la demonstrația de laudă adusă lui Hristos? Ioan 12:19; Luca 19:39 

Ioan 12:19: „Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!” “ 

Luca 19:39: „Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!” “ 

 

„Mulți farisei au fost martori ai acelei scene și, arzând de invidie și răutate, au încercat să întoarcă valul de simpatie al poporului. Cu toată autoritatea lor, au încercat să-i facă pe oameni să tacă; dar apelurile și amenințările lor n-au făcut decât să sporească entuziasmul. Se temeau că această mulțime, prin numărul ei, Îl va face pe Isus împărat. Ca ultimă soluție, și-au făcut drum prin mulțime până la Mântuitorul și I s-au adresat cu vorbe dojenitoare și amenințătoare: «Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!» Ei declarau că astfel de demonstrații zgomotoase erau nelegiuite și nu ar fi tolerate de autorități.” — Hristos, Lumina lumii, p. 572 (cap. 63). 

b. Ce răspuns le-a dat Isus? Luca 19:40 

Luca 19:40: „Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”“ 

„Acea scenă de triumf fusese rânduită de Dumnezeu. Ea fusese prevestită de profet, iar omul era neputincios să abată planul lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi eșuat în împlinirea planului Său, El ar fi dat glas pietrelor neînsuflețite, și acestea L-ar fi aclamat pe Fiul Său cu strigăte de laudă.” — Ibid, p. 572. 

„Preoții și conducătorii ar fi avut la fel de mult succes dacă ar fi încercat să priveze pământul de razele strălucitoare ale soarelui, sau să oprească lumea de la a primi razele gloriei din Soarele Neprihănirii. În ciuda oricărei opoziții, împărăția lui Hristos era mărturisită de către popor.” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 47 (8 februarie).

„Lucrarea lui Dumnezeu va merge întotdeauna înainte, în ciuda a tot ce poate face omul ca să o împiedice sau să o dărâme.” — The Story of Jesus, p. 85. 

c. Cum a fost această izbucnire uimitoare o împlinire a profeției, așa cum au recunoscut mulți din mulțime? Zaharia 9:9 

Zaharia 9:9: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.“ 

„În timp ce fariseii amuțiți s-au retras, cuvintele lui Zaharia au fost preluate de sute de voci. [Zaharia 9:9 citat.]” — Hristos, Lumina lumii, pp. 572–575 (cap. 63). 

MIERCURI, 9 IULIE 

4. TOATE PRIVIRILE ASUPRA LUI HRISTOS 

a. Cu ce scop a permis Isus o demonstrație atât de mare în ziua intrării Sale triumfale în Ierusalim? Ioan 12:16, 23–28 

Ioan 12:16, 23- 28: „Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El... Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”“ 

„Niciodată până atunci, în viața Sa pământească, Isus nu permisese o astfel de demonstrație. El prevăzuse clar urmarea. Aceasta Îl va duce la cruce. Dar scopul Său era să Se prezinte public ca Răscumpărător. El dorea să atragă atenția asupra jertfei care avea să încununeze misiunea Sa pentru o lume căzută. În timp ce poporul se aduna la Ierusalim pentru a sărbători Paștele, El, Mielul antitipic, printr-un act voluntar, Se consacra ca jertfă. Biserica Sa, în toate veacurile următoare, trebuia să aibă moartea Sa pentru păcatele lumii ca subiect de profundă meditație și studiu. Fiecare fapt legat de aceasta trebuia să fie verificat fără umbră de îndoială. Era necesar, deci, ca toate privirile să fie îndreptate spre El; evenimentele care precedau marea Sa jertfă trebuia să fie de așa natură încât să atragă atenția asupra jertfei în sine. După o asemenea demonstrație cum a fost cea care a însoțit intrarea Sa în Ierusalim, toate privirile aveau să urmărească pline de interes progresul Său grăbit spre scena finală.

Evenimentele legate de această călătorie triumfală aveau să fie subiect de discuție pe buzele tuturor și aveau să-L aducă pe Isus în mintea fiecăruia. După răstignirea Sa, mulți aveau să-și amintească de aceste evenimente, în legătură cu judecata și moartea Sa. Ei aveau să fie determinați să cerceteze profețiile și aveau să fie convinși că Isus era Mesia; iar în toate țările, convertiții la credință aveau să se înmulțească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 571 (cap. 63). 

b. În mod surprinzător, ce a făcut Isus când a ajuns în fața cetății — și de ce? Luca 19:41–44 

Luca 19:41-44: „Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile: te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” “ 

„În mijlocul unei scene de bucurie, unde toți Îi aduceau omagiu, Împăratul lui Israel plângea; nu erau lacrimi tăcute de fericire, ci lacrimi și suspine de o durere de nestrămutat. Mulțimea a fost cuprinsă de o tristețe bruscă. Aclamațiile au fost reduse la tăcere. Mulți plângeau în simpatie față de o durere pe care nu o puteau înțelege. 

Lacrimile lui Isus nu erau pentru că anticipa suferința Sa personală. […] Vederea Ierusalimului a fost ceea ce I-a străpuns inima — Ierusalimul care Îl respinsese pe Fiul lui Dumnezeu și disprețuise iubirea Sa, care refuzase să fie convins de minunile Sale mărețe și era pe punctul de a-I lua viața. El a văzut ce era cetatea în vina ei, pentru că Îl respinsese pe Răscumpărătorul său.” — Ibid, p. 576. 

JOI, 10 IULIE 

5. SOSIREA ÎN IERUSALIM 

a. Când Isus a intrat în Ierusalim, ce întrebare au pus conducătorii și ce răspuns au primit în mijlocul agitației? Matei 21:10, 11 

Matei 21:10-11: „Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este Acesta?” „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.“ 

„Când procesiunea era pe punctul de a coborî de pe Muntele Măslinilor, este întâmpinată de conducători. Aceștia întreabă care este cauza acestei bucurii zgomotoase. Când întreabă: «Cine este Acesta?», ucenicii, plini de Duhul inspirației răspund la această întrebare. Cu glasuri pline de avânt ei repetă profețiile cu privire la Hristos.” — Hristos, Lumina lumii, p. 578 (cap.63).

b. De îndată ce Isus a ajuns în cetate, ce a făcut în templu? Matei 21:12–16; Psalmii 8:2 

Matei 21:12-16: „Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” “ 

Psalmi 8:2: „Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.” 

 

„Cu trei ani înainte, conducătorii templului fuseseră rușinați de fuga lor în fața poruncii lui Isus. De atunci se miraseră de propriile temeri și de ascultarea lor necondiționată față de un singur Om smerit. Simțeau că era imposibil ca acea predare nedemnă să se repete. Totuși, acum erau mai înspăimântați ca înainte și mai grăbiți să-I asculte porunca. Niciunul nu a îndrăznit să-I conteste autoritatea. Preoții și negustorii au fugit din prezența Lui, gonindu-și vitele înaintea lor. […] 

Când mulțimea a fugit din templu, mulți au rămas în urmă. Acestora li s-au alăturat acum cei nou-sosiți. Din nou, curtea templului s-a umplut de bolnavi și muribunzi, iar Isus a slujit încă o dată acestora.” — Ibid, pp. 591, 592. 

VINERI, 11 IULIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ 

1. Cum se repetă adesea astăzi atitudinea fariseilor? 

2. Ce i-a caracterizat pe cei care L-au onorat pe Hristos ca Rege făgăduit? 

3. Ce ar putea fi astăzi cauza lacrimilor lui Isus pentru mine, așa cum a plâns pentru Ierusalim? 

4. Cum s-a împlinit profeția din Zaharia 9:9 cu această ocazie? 

5. De ce a permis Hristos atât de multă recunoaștere publică în acel moment?