Evanghelia după Pavel: Corinteni

Lecția 6. Lecții din istoria lui Israel

TEXT DE MEMORAT: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10:11)

„Astăzi Satan folosește aceleași planuri pentru a introduce aceleași rele și eforturile sale sunt urmate de aceleași rezultate care, în zilele lui Israel, au pus pe atât de mulți în mormintele lor.” — The Review and Herald, 4 februarie 1909.

Recomandare pentru studiu: 1 Corinteni 10:1-11; Istoria faptelor apostolilor, p. 315-317 engl. (cap. 30, Chemați la atingerea unui standard mai înalt).

Duminică 1 mai

1. POFTIND LUCRURI RELE

a. Ce lucruri rele (1 Corinteni 10:6) au poftit israeliții?

1 Corinteni 10:6: „Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.”

„Când Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt, scopul Său a fost de a-i așeza în țara Canaan, un popor pur, fericit, sănătos… El le-a scos într-o mare măsură carnea din alimentație. El le dăduse carne ca răspuns la vociferările lor, chiar înainte de a ajunge la Sinai, însă aceasta le-a fost asigurată doar pentru o singură zi. Dumnezeu ar fi putut să le pună la dispoziție carnea într-un mod la fel de ușor ca mana, însă asupra poporului a fost pusă o restricție spre binele lor. Scopul Său a fost acela de a-i aproviziona cu o hrană mai bine adaptată nevoilor lor decât dieta cauzatoare de febră și agitație, cu care mulți dintre ei fuseseră obișnuiți în Egipt. Apetitul pervertit trebuia adus într-o stare mai sănătoasă, pentru ca ei să se poată bucura de hrana pusă inițial la dispoziția omului—roadele pământului, pe care Dumnezeu li le-a dat lui Adam și Evei în Eden.“ — Dietă și hrană, p. 377, 378 engl. (cap. 23, Carnea — Proteinele-continuare).

b. Care e fost rezultatul imediat al necumpătării? Numeri 11:4, 20, 31-34.

Numeri 11:4, 20, 31-34: „Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?” …20ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul (engl. „pentru că ați disprețuit pe Domnul”) care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?»’.” … 31Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără, cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.“

„Dorințele lor rebele au fost satisfăcute, însă ei au fost lăsați să sufere rezultatul. Ei s-au ospătat fără restricții, și excesele lor au fost pedepsite repede... Un mare număr dintre ei au fost doborâți de febră arzătoare, în timp ce cei mai vinovați dintre ei au fost loviți imediat ce au gustat hrana pe care o poftiseră.” —Patriarhi și profeți, p. 382 engl. (cap. 33, De la Sinai la Cadeș).

Luni 2 mai

2. IDOLATRIE

a. În ce apostazie degradatoare s-a implicat Israel la Sinai? Exodul 32:1-6.

Exodul 32:1-6: „Poporul, văzând că Moise zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut!” Aaron le-a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine.” Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și ei au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” A doua zi, s-au sculat disde-dimineață și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace.”

„Sub pretext că ar ține ‚o sărbătoare Domnului’, ei s-au abandonat cu totul lăcomiei și petrecerii destrăbălate...

Doar câteva zile trecuseră de când evreii făcuseră un legământ solemn cu Dumnezeu de a asculta de vocea Sa. Ei stătuseră tremurând de teroare în fața muntelui, ascultând cuvintele Domnului: ‚Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.’ Slava lui Dumnezeu plana încă deasupra Sinaiului sub privirea adunării; însă ei s-au întors de la ea și au cerut alți dumnezei. „Ei au făcut un vițel în Horeb, și s-au închinat chipului turnat. Astfel au schimbat slava lor cu chipul unui bou.” (Psalmi 106:19, 20). Cum s-ar fi putut arăta o ingratitudine mai mare, sau cum s-ar fi putut aduce o insultă mai semeață față de Cel care li s-a revelat ca un tată gingaș și un rege atotputernic!” —Patriarhi și profeți, p. 317 engl. (cap. 28, Idolatrie la Sinai).

b. Cum putem fi astăzi în pericol de a fi implicați în idolatrie, chiar și fără chipuri cioplite? Exodul 20:3-6; 1 Ioan 5:21.

Exodul 20:3-6: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

1 Ioan 5:21: „Copilașilor, păziți-vă de idoli.”

„Iehova, Cel veșnic, existent prin Sine Însuși, Cel Necreat, El Însuși Sursa și Susținătorul a tot, este singurul în drept a primi reverența supremă și închinarea. Omului i se interzice să ofere oricărui alt lucru primul loc în afecțiunile sale sau în serviciul său. Orice iubim, care tinde să reducă dragostea noastră pentru Dumnezeu sau să interfereze cu serviciul care I se cuvine—din acel lucru noi facem un dumnezeu.” — Ibid., p. 305.

„Oamenii s-au închinat atât de mult timp opiniilor umane și instituțiilor umane, încât aproape întreaga omenire merge după idoli.” — Profeți și regi, p. 186 engl. (cap. 14, În Spiritul și puterea lui Ilie).

„De fiecare dată când refuzi să dai ascultare soliei de îndurare, te întărești în necredință. De fiecare dată când nu Îi deschizi lui Hristos ușa inimii tale, tu devii din ce în ce mai nedispus să asculți de vocea Celui care vorbește. Tu îți diminuezi șansa de a răspunde la ultimul apel al îndurării. Să nu se scrie despre tine ca despre Israelul din vechime: ‚Efraim s-a alipit de idoli; lasă-l în pace.’ (Osea 4:17). Nu fă ca Isus să plângă pentru tine așa cum a plâns pentru Ierusalim, spunând: ‚De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi laolaltă, așa cum o găină își strânge puii sub aripi, și nu ați vrut! Iată, casa vi se lasă pustie.’ (Luca 13:34, 35).” — Parabolele Domnului, p. 237 engl. (cap.18, Mergeți la drumuri și la garduri).

Marți 3 mai

3. IMORALITATE

a. Ce dezastru moral l-a prins în cursă pe Israel la Baal-Peor? Numeri 25:1-9.

Numeri 25:1-9: „Israel locuia în Sitim și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor, și poporul a mâncat și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului și spânzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor.” Și iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații lui pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la ușa cortului întâlnirii. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării și a luat o suliță în mână. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât și pe femeia aceea. Și a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea.”

„La sugestia lui Balaam, regele Moabului a stabilit un mare festival în onoarea zeilor [Madianului] și a fost făcut un aranjament secret că Balaam îi va induce pe israeliți să participe. El era considerat de ei ca un profet al lui Dumnezeu și, ca urmare, nu a avut mari dificultăți în a-și îndeplini scopul. Un mare număr din popor i s-a alăturat în participarea ca martori la festivități. Ei s-au aventurat pe teren interzis și au fost prinși în cursa lui Satan. Fermecați de muzică și dans, și ademeniți de frumusețea vestalelor păgâne (n.tr. vestale—preoteasă care întreținea focul în templele/religiile păgâne antice), ei au lepădat loialitatea lor față de Iehova. Când s-au unit în veselie și petrecere, consumul de vin le-a întunecat simțurile și a rupt barierele autocontrolului. Pasiunea a deținut controlul complet; și întrucât își mânjiseră conștiințele cu desfrâu, au fost convinși să se plece în fața idolilor. Ei au adus jertfă pe altarele păgâne și au participat la cele mai degradante ritualuri.” — Patriarhi și profeți, p. 454 engl. (cap. 41, Apostazie la Iordan).

b. Pe măsură ce ne apropiem de Canaanul ceresc, în ce mod similar lucrează Satan pentru a distruge poporul lui Dumnezeu? 1 Corinteni 10:11-13.

1 Corinteni 10:11-13: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.”

„Satan cunoaște bine materialul cu care are el de-a face în inima umană. El cunoaște—pentru că a studiat cu o intensitate diabolică timp de mii de ani—punctele cele mai ușor de asaltat în fiecare caracter; și prin generații succesive, el a lucrat să îi răstoarne pe cei mai puternici oameni, prinți în Israel, prin aceleași ispite care au avut atât de mare succes la Baal-Peor. De-a lungul tuturor secolelor se găsesc risipite epave ale caracterelor care au naufragiat pe stâncile îngăduinței senzuale. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, când poporul lui Dumnezeu stă la marginile Canaanului ceresc, Satan, ca în vechime, își va dubla eforturile pentru a-i împiedica de la a intra în țara cea bună. El își întinde cursele pentru fiecare suflet. Nu doar cei ignoranți și necultivați trebuie să se păzească; el își va pregăti ispitele pentru cei din poziții înalte, din cele mai importante posturi; dacă îi poate conduce să își polueze sufletele, el poate să distrugă prin ei pe mulți. Și el folosește acum aceiași agenți pe care i-a folosit acum trei mii de ani. Prin prieteniile lumești, prin farmecul frumuseții, prin căutarea de plăceri, prin veselie, prin petreceri și prin cupa de vin, el îi ispitește să încalce porunca a șaptea.” — Ibid., p. 457, 458.

Miercuri 4 mai

4. UN OBICEI RĂU

a. Ce păcat a fost frecvent în călătoria lui Israel, și cum a fost el pedepsit? 1 Corinteni 10:10; Exodul 16:8; Numeri 14:27, 36; 11:1.

1 Corinteni 10:10: „Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.”

Exodul 16:8: „Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.”

Numeri 14:27, 36: „Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea...., 36Bărbații pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara” (engl.:„aducând defăimare asupra țării”).

Numeri 11:1: „Poporul a cârtit în gura mare (engl. „s-a plâns”) împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.”

„Murmurele și tumultul fuseseră frecvente în timpul călătoriei de la Marea Roșie la Sinai, însă în milă pentru ignoranța și orbirea lor, Dumnezeu nu răsplătise păcatul cu judecăți. Însă, de atunci Dumnezeu li se descoperise la Horeb. Ei primiseră mare lumină, întrucât ei fuseseră martori la maiestatea, puterea și îndurarea lui Dumnezeu; și necredința și nemulțumirea lor au atras vina mai mare. În plus, ei făcuseră un legământ de a-L accepta pe Iehova ca rege al lor, și de a asculta de autoritatea Sa. Cârtirea (murmurarea) lor era acum rebeliune și, ca urmare, trebuia să primească o pedeapsă promptă și evidentă, dacă se dorea ca Israel să fie ferit de anarhie și ruină. ‚Focul lui Iehova a ars între ei și i-a consumat pe cei care erau în cele mai îndepărtate părți ale taberei.’ Cei mai vinovați dintre murmurători au fost uciși de fulgere din nor.” — Patriarhi și profeți, p. 379 engl. (cap. 33, De la Sinai la Cadeș).

b. De ce majoritatea israeliților care au ieșit din Egipt nu au putut să intre în țara promisă—și de ce călătorește poporul lui Dumnezeu de astăzi atât de mult timp prin această lume rea? Evrei 3:16-19; 4:1, 2.

Evrei 3:16-19: „Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.”

(Evrei 3:16-19, engl.: „Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise. Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut? Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.” )

Evrei 4:1, 2: „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit.”

(Evrei 4:1, 2, engl.: „Așadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în odihna Lui, să ne temem ca nu cumva unora să le pară că unii nu ați ajuns la ea. Pentru că nouă, ca și lor, ne-a fost predicată evanghelia; dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credință în cei ce l-au auzit.”)

„Timp de patruzeci de ani, necredința, murmurarea și rebeliunea au ținut vechiul Israel în afara țării Canaanului. Aceleași păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciun caz vina nu a fost la promisiunile lui Dumnezeu. Necredința, spiritul lumesc, lipsa de consacrare și cearta în poporul declarat al lui Dumnezeu au fost cele care ne-au ținut în această lume de păcat și durere atât de mulți ani.” — Evanghelizarea, p. 696 engl. (cap. 20, Mesajul triumfător, subcap. Motivul amânării).

c. Care este rădăcina murmurării, și cum o putem birui? Romani 11:20.

Romani 11:20: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!”

„Asemenea parfumului tămâiei, parfumul evangheliei trebuia să fie răspândit în întreaga lume. Pentru cei care urma să Îl accepte pe Hristos, solia urma să fie un miros de viață spre viață; însă pentru cei care urma să persiste în necredință, un miros de moarte spre moarte.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 326 engl. (cap. 31, Mesajul e ascultat).

Joi 5 mai

5. UN POPOR VICTORIOS

a. Descrieți cheia victoriei în ciuda provocărilor cu care ne confruntăm. Apocalipsa 12:17; 1 Corinteni 15:57.

Apocalipsa 12:17: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.”

1 Corinteni 15:57: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!”

„Evanghelia care trebuie să fie propovăduită tuturor națiunilor, neamurilor, limbilor și popoarelor prezintă adevărul în linii clare, arătând că ascultarea este condiția pentru câștigarea vieții veșnice. Hristos atribuie neprihănirea Sa celor care consimt ca El să le îndepărteze păcatele. Suntem îndatorați față de Hristos pentru harul care ne face compleți în El.” — Comentarii biblice ale Noului Testament [E. G. White Comments], vol. 7, p. 972 engl. (cap. referitor la Apocalipsa 10).

„În ciuda defectelor poporului lui Dumnezeu, Hristos nu Se îndepărtează de cei ce sunt obiectul grijii Sale. El are puterea de a le schimba veșmântul. El îndepărtează hainele murdare, El pune asupra celor căiți, care cred, propria Sa haină a neprihănirii și scrie iertare în dreptul numelor lor în rapoartele cerului. El îi recunoaște ca ai Săi în fața universului ceresc. Satan, adversarul lor, este dovedit a fi un acuzator și înșelător. Dumnezeu va face dreptate celor aleși ai Săi.” — Parabolele Domnului, p. 169, 170 engl. (cap. 14, Nu va face Dumnezeu dreptate celor ai Săi?)

b. Prin care principale calități este identificat poporul lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:12; 15:2.

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

Apocalipsa 15:2: „Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei și ai numărului numelui ei.” (engl. „cei ce au obținut victorie asupra fiarei...”)

„În chestiunea conflictului, întreaga creștinătate va fi împărțită în două mari clase: cei care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, și cei care se închină fiarei și chipului ei, și primesc semnul ei. Deși biserica și statul își vor uni puterea pentru a-i constrânge pe toți, ‚atât mici, cât și mari, bogați și săraci, liberi și robi,’ să primească semnul fiarei, totuși poporul lui Dumnezeu nu îl va primi. (Apocalipsa 13:16).”— Counsels for the Church, p. 39, 40.

Vineri 6 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Explicați o mare problemă pe care au avut-o israeliții în pustie.

2. Numiți câteva căi prin care idolatria este practicată astăzi.

3. Cum ar putea Satan să încerce să ne prindă în capcană ca la BaalPeor?

4. Ce ar trebui să fac pentru a birui tendința de a murmura?

5. Cum pot fi eu victorios în lupta finală?