Lecția 7. Serviciul Sfintei Cine

TEXT DE MEMORAT: „Pentru că oridecâte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El.” (1 Corinteni 11:26)

„La prima sărbătoare la care a participat cu ucenicii Săi, Isus le-a dat cupa care simboliza lucrarea Sa pentru mântuirea lor. La ultima cină, El le-a dat-o din nou, prin instituirea acelui ritual sacru, prin care moartea Sa urma să fie vestită până când ‚El va veni.’ (1 Corinteni 11:26).” — Hristos, Lumina lumii, p. 149 engl. (cap. 15, La sărbătoarea nunții).

Recomandare pentru studiu: 1 Corinteni 11:17-34. Hristos, Lumina lumii, p. 652-661 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

Duminică 8 mai

1. CINA DOMNULUI

a. De ce a întemeiat Hristos serviciul Sfintei Cine pentru noi — și care trebuie să fie atitudinea noastră față de acest serviciu? Matei 26:26-29; 1 Corinteni 11:26.

Matei 26:26-29: „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”

1 Corinteni 11:26: „Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El.”

„Împărtășindu-Se cu ucenicii Săi din pâine și vin, Hristos S-a angajat prin legământ cu ei, El Însuși ca Răscumpărător al lor. El le-a încredințat noul legământ, prin care toți cei care Îl primesc devin copii ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos. Prin acest legământ, fiecare binecuvântare pe care cerul o putea oferi pentru această viață și pentru viața care va veni era a lor. Acest legământ avea să fie ratificat cu sângele lui Hristos. Și administrarea Sacramentului avea să mențină în fața ucenicilor sacrificiul infinit făcut pentru fiecare dintre ei individual, ca parte a marelui întreg al omenirii căzute.” — Hristos, Lumina lumii, p. 656-659 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

„Serviciul comuniunii (al Sfintei Cine) indică spre a doua venire a lui Hristos.” — Ibid., p. 659 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

„Nimeni nu ar trebuie să se retragă de la serviciul comuniunii (al Sfintei Cine) pentru că unii care sunt nevrednici ar putea fi prezenți. Fiecare ucenic este chemat să participe în mod public, și astfel să dea mărturie despre faptul că el Îl acceptă pe Hristos ca Salvator personal. Tocmai la aceste întâlniri stabilite de El însuși, Hristos Se întâlnește cu poporul Său, și le dă puteri prin prezența Sa. Se poate ca inimi și mâini nevrednice să administreze ritualul, cu toate acestea Hristos este acolo pentru a sluji copiilor Săi.” — Ibid., p. 656.

Luni 9 mai

2. HRISTOS, PÂINEA CERULUI

a. Cum S-a identificat Hristos pe Sine Însuși cu resursa dătătoare de viață, pâinea? 1 Corinteni 11:23-25; Ioan 6:33-35, 50, 51, 63.

1 Corinteni 11:23-25: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.”

Ioan 6:33-35, 50, 51, 63: „Căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea (engl.: „Acela”) care se pogoară din cer și dă lumii viața”. „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.... 50 Pâinea care se pogoară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”… 63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.”

„A mânca trupul și a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi ca Salvator personal, crezând că El ne iartă păcatele și că suntem compleți (desăvârșiți) în El. Tocmai prin contemplarea dragostei Sale, ocupându-ne cu ea, bând din ea, noi devenim părtași ai naturii Sale. Ceea ce hrana este pentru trup, trebuie să fie Hristos pentru suflet. Hrana nu ne poate fi de ajutor, dacă nu va deveni parte din ființa noastră. Tot astfel, Hristos nu este de nicio valoare pentru noi, dacă nu Îl cunoaștem ca Salvator personal. O cunoaștere teoretică nu ne va face niciun bine. Trebuie să ne hrănim cu El, să Îl primim în inimă, așa încât viața Sa să devină viața noastră. Dragostea Sa, harul Său, trebuie să fie asimilate.” —Hristos, Lumina lumii, p. 389 engl. (cap. 41, Criza din Galileea).

„Viața lui Hristos, care dă viață lumii, este în cuvântul Său. Prin cuvântul Său, Hristos a vindecat boala și a alungat demonii; prin cuvântul Său, El a liniștit marea și i-a înviat pe cei morți; și poporul a mărturisit faptul că în cuvântul Său era putere. El vorbea cuvântul lui Dumnezeu, așa cum vorbise El prin toți profeții și învățătorii din Vechiul Testament. Întreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos, și Salvatorul dorea să fixeze credința urmașilor Săi pe cuvânt. Când prezența Sa vizibilă urma să fie retrasă, cuvântul trebuia să fie sursa lor de putere.” — Ibid., p. 390.

b. Ce ar trebui să învățăm din modul în care Hristos a răspuns când a fost provocat să abuzeze de puterea Sa creatoare, în scopuri egoiste? Matei 4:4.

Matei 4:4 „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește (engl.: „nu va trăi”) numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.”

„După cum trebuie să mâncăm pentru a primi hrană, tot astfel trebuie să primim cuvântul pentru noi înșine. Nu trebuie să îl obținem doar prin intermediul unei alte minți. Ar trebui să studiem cu atenție Biblia, cerându-I lui Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt, ca să putem înțelege cuvântul Său. Ar trebui să luăm câte un verset, și să ne concentrăm mintea asupra sarcinii de a ne lămuri de gândul pe care Dumnezeu l-a pus în acel verset pentru noi. Ar trebui să zăbovim asupra gândului, până când acesta devine al nostru propriu, și știm ‚ce spune Domnul’. ” — Ibid.

„După cum Fiul lui Dumnezeu a trăit prin credință în Tatăl, tot astfel trebuie să trăim noi prin credință în Hristos. Isus a fost într-atât supus voinței lui Dumnezeu, încât doar Tatăl a fost văzut în viața Sa. Deși ispitit în toate punctele așa cum suntem noi, El a stat în fața omenirii nepătat de răul care Îl înconjura. În acest mod trebuie să biruim și noi cum a biruit Hristos.” — Ibid., p. 389 engl. (cap. 41, Criza din Galilea).

Marți 10 mai

3. VINUL

a. Ce tip de vin a fost oferit de Hristos la nunta din Cana și la Serviciul Comuniunii (al Sfintei Cine)? Isaia 65:8.

Isaia 65:8: „Așa vorbește Domnul: „După cum, când se găsește zeamă într-un strugure, se zice: ‘Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!’, tot așa și Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.”

(Isaia 65:8, engl.: „Astfel spune Domnul: Precum vinul nou se găsește în ciorchine, precum unul spune: Nu îl nimici; căci o binecuvântare este în el; tot astfel voi face de dragul servitorilor mei, ca să nu îi nimicesc pe toți.”)

„Vinul pe care Hristos l-a pus la dispoziție pentru sărbătoare și cel pe care l-a oferit El ucenicilor ca simbol al propriului Său sânge, a fost sucul pur de struguri. La acesta se referă profetul Isaia când vorbește de vinul nou ‚din ciorchine’, și spune: ‚Nu îl distruge; pentru că este o binecuvântare în el.’ (Isaia 65:8).” — Hristos, Lumina lumii, p. 149 engl. (cap.15, La sărbătoarea de nuntă).

„Serviciul comuniunii indică spre a doua venire a lui Hristos. Acesta a fost menit să mențină vie în inimile ucenicilor această speranță. Ori de câte ori ei se întâlneau pentru a comemora moartea Sa, ei își aminteau cum El ‚a luat paharul, și a mulțumit, și li l-a dat, spunând: ‚Beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulți spre remisiunea (iertarea și dispariția) păcatelor. Dar vă spun că nu voi mai bea de aici înainte din acest rod al viței, până la ziua când îl voi bea nou cu voi în împărăția Tatălui Meu.’ În strâmtorarea lor ei găseau mângâiere în speranța revenirii Domnului lor. Gândul ‚Ori de câte ori mâncați din această pâine și beți din acest pahar, vestiți moartea Domnului până când El va veni’ (1 Corinteni 11:26) le era nespus de prețios.” — Ibid., p. 659 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

b. Ce promisiune prețioasă se găsește în 1 Ioan 1:7?

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat (engl.: „de tot păcatul”).”

„Gândul că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită nu datorită vreunui merit din partea noastră, ci ca un dar de la Dumnezeu, este un gând prețios. Vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului nu este dispus ca acest adevăr să fie prezentat în mod clar; pentru că el știe că dacă oamenii îl primesc în întregime, puterea sa va fi frântă...

Acea credință simplă care Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt ar trebui să fie încurajată. Poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă acea credință care se prinde de puterea divină; ‚căci prin har sunteți mântuiți prin credință; și aceasta nu de la voi înșivă: ea este darul lui Dumnezeu.’ [Efeseni 2:8 engl.]. Cei care cred că Dumnezeu le-a iertat păcatele de dragul lui Hristos, nu ar trebui, prin ispită, să dea greș în a lupta lupta cea bună a credinței. Credința lor ar trebui să devină mai puternică, până când viața lor creștină, precum și cuvintele lor, vor declara: ‚Sângele lui Isus Hristos... ne curățește de tot păcatul’ [1 Ioan 1:7 engl.].” — Slujitorii evangheliei, p. 161 engl. (cap. 5, Predicatorul la amvon, subcap. Neprihănirea prin credință).

Miercuri 11 mai

4. DEMNITATE

a. Cine poate participa la Cina Domnului? 1 Corinteni 11:27, 29. Prezentați un exemplu de situație când aceasta a fost luată în mod nedemn. Ioan 13:10, 11, 18.

1 Corinteni 11:27-29: „De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.... 29Căci cine mănâncă și bea (engl.: „cine mănâncă și bea în mod nedemn”), își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește (engl. „nedeosebind”) trupul Domnului.”

Ioan 13:10, 11, 18: „Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi sunteți curați, dar nu toți.” ... 11Căci știa pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.”… 18 Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea’.”

„Iuda, trădătorul, era prezent la serviciul sacramental. El a primit de la Isus simbolurile trupului Său frânt și sângelui Său curs. El a auzit cuvintele: ‚Faceți aceasta în amintirea Mea.’ Și stând tocmai în prezența Mielului lui Dumnezeu, trădătorul urzea planurile sale întunecate și nutrea gândurile sale mânjite, pline de răzbunare.” — Hristos, Lumina lumii, p. 653 engl. (cap. 72, În amintirea Mea).

b. Deși era unul dintre cei doisprezece, de ce a fost Iuda nedemn în inima sa de a se împărtăși din Serviciul Comuniunii (Sfintei Cine)? Ce pregătire avea menirea să îi înmoaie inima sa împietrită—și este necesară și pentru noi, de asemenea? Ioan 13:14, 15.

Ioan 13:14, 15: „Deci , dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.”

„Puterea constrângătoare a acelei iubiri [a lui Isus] a fost simțită de Iuda. Când mâinile Salvatorului spălau acele picioare prăfuite și le ștergeau cu prosopul, inima lui Iuda vibra în mod repetat de impulsul de a-și mărturisi acolo și atunci păcatul. Însă el nu dorea să se umilească. El și-a împietrit inima contra căinței; și vechile impulsuri, date pentru un moment la o parte, l-au controlat din nou. Iuda era acum ofensat de gestul lui Isus de a spăla picioarele ucenicilor Săi. Dacă Isus putea să Se umilească așa, gândea el [Iuda], El [Isus] nu putea să fie regele lui Israel. Toată speranța de onoare lumească într-o împărăție temporară a fost distrusă. Iuda era convins că nu era nimic de câștigat urmându-L pe Isus. După ce L-a văzut înjosindu-Se, după cum considera el, [Iuda] a fost întărit în planul său de a se dezice de El, și de a recunoaște că a fost înșelat. El era posedat de un demon, și a hotărât să ducă la capăt lucrarea pe care consimțise să o facă trădându-L pe Domnul Său.” — Ibid., p. 645 (cap. 71, Un serv al servilor).

„[Hristos] spălase picioarele lui Iuda, însă inima lui nu îi fusese supusă Lui. Ea nu a fost curățită. Iuda nu se supusese lui Hristos.” — Ibid., p. 649 engl. (cap. 71, Un serv al servilor).

„Există în om o dispoziție de a se aprecia pe sine mai presus decât pe fratele său, de a lucra pentru eu, de a căuta locul cel mai înalt; și adesea, aceasta are ca rezultat bănuieli rele și amărăciune a spiritului. Rânduiala care precedă Cina Domnului trebuie să îndepărteze aceste neînțelegeri, să îl scoată pe om din egoismul lui, să îl dea jos de pe picioroangele sale de înălțare de sine, spre umilința inimii, care îl va conduce să slujească fratelui său.” — Ibid., p. 650 engl. (cap. 71, Un serv al servilor).

Joi 12 mai

5. AUTO-EXAMINARE

a. Înainte de serviciul [Cinei], ce ar trebui să facem? 1 Corinteni 11:28.

1 Corinteni 11:28: „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.”

„Veghetorul sfânt din cer este prezent cu această ocazie [a spălării picioarelor] pentru a o face una de cercetare a sufletului, de convingere de păcat și de asigurare fericită că păcatele sunt iertate. Hristos, în plinătatea harului Său, este acolo pentru a schimba curentul gândurilor care alergau pe făgașe egoiste. Duhul Sfânt trezește sensibilitățile acelora care urmează exemplul Domnului lor. Când ne amintim de umilința Salvatorului pentru noi, gând se unește cu gând; un lanț de amintiri este evocat, amintiri ale marii bunătăți a lui Dumnezeu și ale favorii și gingășiei prietenilor pământești. Binecuvântări uitate, îndurări de care am abuzat, amabilitate trecută cu vederea—[acestea] revin în minte. Rădăcini de amărăciune, care au împins afară planta prețioasă a dragostei, devin vizibile. Defecte de caracter, neglijarea datoriei, nerecunoștință față de Dumnezeu, răceală față de frații noștri—sunt rememorate. Păcatul este văzut în lumina în care îl vede Dumnezeu. Gândurile noastre nu sunt gânduri de mulțumire de sine, ci de autocritică severă și umilire. Mintea este energizată să rupă orice barieră care a cauzat înstrăinare. Gândirea de rău și vorbirea de rău sunt date la o parte.” —Hristos, Lumina lumii, p. 650, 651 engl. (cap. 71, Un serv al servilor).

b. Cum putem fi noi demni de a ne împărtăși din Cina Domnului? Proverbe 28:13; 1 Ioan 1:8, 9.

Proverbe 28:13: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”

1 Ioan 1:8, 9: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire (engl.: „de tot păcatul”).”

„Păcatele sunt mărturisite și sunt iertate. Harul supunător al lui Hristos pătrunde în suflet, și dragostea lui Hristos atrage inimile laolaltă, într-o unire binecuvântată.” — Ibid., p. 651.

„Tu, care te simți cel mai nevrednic, nu te teme să încredințezi lui Dumnezeu cazul tău. Când S-a dat pe Sine Însuși în Hristos pentru păcatul lumii, El a preluat cazul fiecărui suflet.” — Parabolele Domnului, p. 174 engl. (cap. 14, Nu va face Dumnezeu dreptate alor Săi?)

Vineri 13 mai

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce beneficii vrea Isus să am din serviciul Sfintei Cine?

2. De ce Se referă Domnul la Sine ca Pâinea vieții?

3. Asupra a ce trebuie să ne concentrăm când ne împărtășim din Vinul de la serviciul Comuniunii (Sfintei Cine)?

4. De ce avem nevoie să fim demni de a veni la masa Domnului?

5. Cum pot să fiu eu mai bine pregătit pentru următorul serviciu de Comuniune?