Lecția 7. Testul uceniciei

Verset de memorat: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) 

Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 7, pp. 57–65. 

„Caracterul este descoperit nu prin fapte bune ocazionale și nici prin greșeli ocazionale, ci prin tendința continuă manifestată în cuvintele și faptele noastre zilnice.” — Calea către Hristos, pp. 57, 58 (cap. 7). 

 DUMINICĂ, 9 AUGUST 

1. LUCRAREA DUHULUI  

a. Ce lecție a predat Hristos când a descris lucrarea convertirii? Ioan 3:5–8 

Ioan 3:5-8: „Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: ‘Trebuie să vă nașteți din nou.’ Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”“ 

„O persoană poate să nu fie în stare să spună timpul sau locul exact ori să urmărească toate circumstanțele din procesul convertirii; dar aceasta nu dovedește că ea nu este convertită. … Asemenea vântului, care este nevăzut, dar ale cărui efecte sunt clar văzute și simțite, tot astfel este Duhul lui Dumnezeu în lucrarea Sa asupra inimii omenești. Acea putere regeneratoare, pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea, naște o viață nouă în suflet; ea creează o ființă nouă după chipul lui Dumnezeu.” — Calea către Hristos, p. 57 (cap. 7). 

b. Ce schimbări vor apărea în viața celui cu adevărat convertit? Romani 12:9–18; 2 Corinteni 5:17

Romani 12:9-18: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți. Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați. Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți. Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întru cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.“ 

 

2 Corinteni 5:17: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.“ 

„În timp ce noi înșine nu putem face nimic pentru schimbarea inimilor noastre sau pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, în timp ce nu ne putem încrede deloc în noi înșine sau în faptele noastre bune, viața noastră va dovedi dacă harul lui Dumnezeu locuiește în noi. Se va vedea o schimbare în caracter, în obiceiurile și preocupările noastre. Contrastul va fi clar și hotărât între ceea ce am fost și ceea ce suntem. … 

Este adevărat că este cu putință să se dea pe față o corectă purtare exterioară și fără puterea reînnoitoare a Domnului Hristos. Dragostea de influență și dorința de a fi onorat de ceilalți pot produce o viață ordonată. Respectul de sine ne poate face să evităm orice ar însemna o aparență rea. Și o inimă egoistă poate face acte de generozitate. Prin ce mijloace vom putea ști atunci de partea cui suntem? 

A cui este inima noastră? Cu cine se ocupă cugetele noastre?” — Ibid., pp. 57, 58. 

LUNI, 10 AUGUST 

2. A FI O FĂPTURĂ NOUĂ  

a. Ce rod este produs de cei plini de Duhul? Galateni 5:22, 23 

Galateni 5:22-23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.“

„Aceia care devin oameni noi în Isus Hristos vor da pe față în viața lor roadele Duhului Sfânt. … Lucrurile pe care odinioară le urau, acum le iubesc, iar lucrurile pe care odinioară le iubeau, acum le urăsc. Cel mândru și plin de sine devine blând și smerit cu inima. Cel ușuratic și arogant devine serios și modest. Bețivul devine cumpătat, iar desfrânatul devine curat. Obiceiurile deșarte și moda lumii sunt date la o parte. Creștinii nu vor căuta „podoaba de afară”, ci „omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit.” (1 Petru 3:3, 4).” — Calea către Hristos, pp. 58, 59 (cap. 7). 

„Influența Duhului Sfânt este viața lui Hristos în suflet. Noi nu-L vedem pe Hristos și nu vorbim cu El, dar Duhul Său Sfânt este la fel de aproape de noi într-un loc ca și în altul. El lucrează în și prin fiecare care Îl primește pe Hristos. Cei care cunosc locuirea Duhului manifestă roadele Duhului — dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie.” — Comentarii Biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 6, p. 1112 (Galateni 6). 

b. Care este dovada unei pocăințe adevărate? Ezechiel 33:14, 15 

Ezechiel 33:14-15: „Dimpotrivă, când zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri.“ 

„Nu există nicio dovadă a unei pocăințe adevărate dacă ea nu produce reformă. Dacă restituie zălogul, dă înapoi ceea ce a furat, își mărturisește păcatele și iubește pe Dumnezeu și pe semenii săi, păcătosul poate fi sigur că a trecut din moarte la viață. 

Când noi, ca ființe greșite și păcătoase, venim la Hristos și devenim părtași ai harului Său iertător, iubirea răsare în inimă. Fiecare povară devine ușoară, deoarece jugul pe care îl pune Hristos este ușor. Datoria devine o plăcere, iar sacrificiul devine o bucurie. Calea care înainte părea acoperită de întuneric devine luminoasă prin razele Soarelui Neprihănirii. 

Frumusețea caracterului lui Hristos va fi văzută în urmașii Săi. El Își găsea plăcerea în a face voia lui Dumnezeu. Dragostea față de Dumnezeu, zelul pentru slava Sa, erau puterea care conducea viața Mântuitorului nostru. Dragostea a înfrumusețat și a înnobilat toate acțiunile Sale. Dragostea este de la Dumnezeu. Inima neconsacrată nu o poate produce. Ea se găsește numai în inima în care domnește Isus. „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:19). În inima reînnoită prin har divin, dragostea este principiul acțiunii. Ea modelează caracterul, guvernează impulsurile, controlează pasiunile, supune vrăjmășia și înnobilează sentimentele. Această dragoste, cultivată în suflet, îndulcește viața și răspândește o influență curățitoare asupra tuturor celor din jur.” — Calea către Hristos, p. 59 (cap. 7). 

MARȚI, 11 AUGUST 

3. DOUĂ ERORI  

a. Ce erori periculoase sunt acceptate de mulți creștini care mărturisesc credința? Filipeni 3:9; Romani 10:3; Iacov 2:17 

Filipeni 3:9: „Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.“ 

Romani 10:3: „Pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.“ 

Iacov 2:17: „Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.“ 

„Există două erori împotriva cărora copiii lui Dumnezeu — în special cei care au început de curând să se încreadă în harul Său — trebuie să se păzească cu grijă. 

Prima, deja menționată, este aceea de a privi la propriile fapte, încrezându-se în ceva ce pot face ei pentru a se aduce în armonie cu Dumnezeu. Cel care încearcă să devină sfânt prin propriile sale fapte, prin păzirea legii, încearcă un lucru imposibil. Tot ceea ce poate face omul fără Hristos este întinat de egoism și păcat. Numai harul lui Hristos, prin credință, ne poate face sfinți. 

Eroarea opusă, nu mai puțin periculoasă, este că a crede în Hristos îi eliberează pe oameni de păzirea legii lui Dumnezeu; că, deoarece prin credință devenim părtași ai harului lui Hristos, faptele noastre nu au nimic de-a face cu răscumpărarea noastră.” — Calea către Hristos, pp. 59, 60 (cap. 7).

b. Cum arată făgăduința noului legământ că harul lui Hristos nu ne scutește de ascultarea de legea lui Dumnezeu? Evrei 8:10; 10:16 

 

Evrei 8:10: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile’, zice Domnul: ‘Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.“ 

Evrei 10:16: „‘Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile’, zice Domnul: ‘Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor’.“ 

„Legea lui Dumnezeu este o expresie a însăși naturii Sale; ea este întruchiparea marelui principiu al iubirii și, de aceea, este temelia guvernării Sale în cer și pe pământ. Dacă inimile noastre sunt reînnoite după asemănarea lui Dumnezeu, dacă dragostea divină este sădită în suflet, nu va fi împlinită legea lui Dumnezeu în viață? Când principiul iubirii este sădit în inimă, când omul este reînnoit după chipul Celui care l-a creat, făgăduința noului legământ este împlinită [Evrei 10:16 citat]. Și dacă legea este scrisă în inimă, nu va modela ea viața? Ascultarea — slujirea și supunerea din iubire — este adevăratul semn al uceniciei.” — Ibid., p. 60. 

„Dumnezeu cere astăzi exact ceea ce a cerut de la perechea sfântă din Eden — ascultare desăvârșită de cerințele Sale. Legea Sa rămâne aceeași în toate veacurile. Marele standard al neprihănirii prezentat în Vechiul Testament nu este devalorizat în Noul Testament. Lucrarea Evangheliei nu este aceea de a slăbi cerințele sfintei legi a lui Dumnezeu, ci să îi ridice pe oameni acolo unde pot păzi poruncile ei. 

Credința în Hristos care mântuiește sufletul nu este cea pe care o prezintă mulți. ‘Crede, crede’, este strigătul lor; ‘crede numai în Hristos și vei fi mântuit. Tot ce trebuie să faci este să crezi.’ În timp ce adevărata credință se încrede pe deplin în Hristos pentru mântuire, ea va conduce la o conformare deplină cu legea lui Dumnezeu.” — Comentarii Biblice AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 6, p. 1073 (comentarii la Romani cap. 3). 

MIERCURI, 12 AUGUST 

4. MÂNTUIREA — UN DAR FĂRĂ PLATĂ  

a. Ce se așteaptă de la candidații pentru viața veșnică? 1 Ioan 5:2, 3; 1 Corinteni 7:19

1 Ioan 5:2-3: „Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele,“ 

 

1 Corinteni 7:19: „Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.“ 

„Dacă te predai Lui [Hristos] și Îl accepți ca Mântuitor al tău, atunci, oricât de păcătoasă ar fi fost viața ta, pentru El ești socotit neprihănit. Caracterul lui Hristos stă în locul caracterului tău și ești primit înaintea lui Dumnezeu ca și cum nu ai fi păcătuit. 

Mai mult decât atât, Hristos schimbă inima. El locuiește în inima ta prin credință. Tu trebuie să menții această legătură cu Hristos prin credință și prin predarea continuă a voinței tale Lui; și atâta timp cât faci aceasta, El va lucra în tine și voința, și înfăptuirea după buna Sa plăcere. Astfel poți spune: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.” (Galateni 2:20). Astfel Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.” (Matei 10:20). Atunci, cu Hristos lucrând în tine, vei manifesta același spirit și vei face aceleași fapte bune — fapte de neprihănire, de ascultare. 

Astfel nu avem nimic în noi înșine cu care să ne lăudăm. Nu avem niciun motiv de înălțare de sine. Singura noastră nădejde este în neprihănirea lui Hristos atribuită nouă și în aceea lucrată de Duhul Său, care lucrează în noi și prin noi.” — Calea către Hristos, pp. 62, 63 (cap. 7). 

b. Deși Domnul a făcut posibilă mântuirea pentru toți, de ce unii pierd calea? Efeseni 2:8, 9; Faptele Apostolilor 4:12; Romani 9:30–33 

Efeseni 2:8-9: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.“ 

Faptele Apostolilor 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”“ 

Romani 9:30-33: „Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care se capătă prin credință; pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și cine crede în El nu va fi dat de rușine.” “ 

„În loc să îl elibereze pe om de ascultare, credința și numai credința ne face părtași ai harului lui Hristos, care ne face în stare să dăm ascultare. … 

Așa-numita credință în Hristos care pretinde că îi eliberează pe oameni de obligația ascultării față de Dumnezeu nu este credință, ci încumetare. „Prin har ați fost mântuiți prin credință.” Dar „credința, dacă nu are fapte, este moartă.” (Efeseni 2:8; Iacov 2:17). Isus a spus despre Sine, înainte de a veni pe pământ: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule! Și legea Ta este în fundul inimii mele.” (Psalmi 40:8). Iar chiar înainte de a Se înălța din nou la cer, El a declarat: „Am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10). Scriptura spune: „Prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. … Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:3–6). „Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.” (1 Petru 2:21).” — Ibid., pp. 60–62. 

JOI, 13 AUGUST 

5. RĂMÂNÂND PRIN CREDINȚĂ  

a. Cum a trăit apostolul Pavel o viață de biruință? 1 Corinteni 15:30, 31 

1 Corinteni 15:30-31: „Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? În fiecare zi, eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.“ 

„Trebuie să menții această legătură cu Hristos prin credință și prin predarea continuă a voinței tale Lui; și atâta timp cât faci aceasta, El va lucra în tine și voința, și înfăptuirea după buna Sa plăcere.” — Calea către Hristos, pp. 62, 63 (cap. 7). 

„Hristos, în natura Sa omenească, a format un caracter desăvârșit, iar acest caracter îl oferă pentru a ni-l împărtăși nouă. „Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.” (Isaia 64:6). Tot ceea ce putem face prin noi înșine este întinat de păcat. Dar Fiul lui Dumnezeu „S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat.” … Hristos a fost ascultător de fiecare cerință a legii. El a spus despre Sine: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule; și legea Ta este în fundul inimii mele.” (Psalmi 40:8). … Prin ascultarea Sa desăvârșită, El a făcut posibil ca orice ființă omenească să poată asculta de poruncile lui Dumnezeu. Când ne supunem lui Hristos, inima se unește cu inima Lui, voința se contopește cu voința Lui, mintea devine una cu mintea Lui, gândurile sunt aduse în supunere față de El; noi trăim viața Lui. Aceasta înseamnă a fi îmbrăcați cu haina neprihănirii Sale.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 311, 312 (cap. 27). 

b. Ce bucurie a exprimat psalmistul în viața sa? Psalmi 119:97 

Psalmi 119:97: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.“ 

„Când vorbim despre credință, trebuie să ținem seama de o deosebire. Există un fel de credință care este cu totul diferită de credința adevărată. Existența și puterea lui Dumnezeu, adevărul Cuvântului Său, sunt realități pe care chiar Satan și oștile lui nu le pot nega în inimile lor. Biblia spune că „și dracii cred și se înfioară”; dar aceasta nu este credință. (Iacov 2:19). Acolo unde nu există doar o credință în Cuvântul lui Dumnezeu, ci și o supunere a voinței față de El, unde inima este predată Lui și sentimentele sunt fixate asupra Lui, acolo este credință — credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Prin această credință, inima este reînnoită după chipul lui Dumnezeu.” — Calea către Hristos, p. 63 (cap. 7). 

VINERI, 14 AUGUST

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ   

1. Descrieți dovezile convertirii. 

2. Care este contrastul dintre omul vechi și omul nou? 

3. Descrieți două pericole care trebuie evitate în viața spirituală. 

4. Când trăim sub har, care este locul ascultării? 

5. Ce gânduri, dorințe și motive sunt cultivate atunci când Hristos locuiește în inimă?