Lecția 2. Eliberare din păcat

„Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15:57).

„Cuvântul care descoperă vinovăția păcatului are putere asupra inimii omenești de a-l face pe om drept și a-l menține astfel.” – Mărturii pentru predicatori, pp. 80, 81 (Îndemn la pocăință).

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pp. 23-35 (cap. 3: Pocăința).


Duminică 7 aprilie

1. EFECTELE PĂCATULUI

a. Ce este păcatul și care este un rezultat direct al păcatului? 1 Ioan 3:4; Iacov 1:15.

1 Ioan 3:4: „Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”

Iacov 1:15: „Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

„Nu ar fi existat nicio discordie în cer sau pe pământ, dacă păcatul nu ar fi pătruns niciodată. Neascultarea față de Legea lui Dumnezeu a adus toată suferința care există între creaturile Lui.” – The Sanctified Life, p. 76.

„Pentru toți locuitorii pământului, care anulează Legea lui Iehova și continuă să trăiască în păcat, moartea trebuie să vină în mod sigur.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 6, p. 1116 (Efeseni cap. 2).

b. Ce mare principiu al Legii lipsește când păcătuim? 1 Ioan 4:7, 8.

1 Ioan 4:7, 8: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”

„Este nevoie de pocăință din cauza lipsei de dragoste față de Dumnezeu. El nu a fost iubit cu toată inima, cu tot sufletul, cu toate sentimentele neîmpărțite; și a doua poruncă nu a fost ascultată: `Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.`” – The Present Truth, 26 ianuarie 1893.

„Dumnezeu prețuiește mai mult dragostea cu care lucrăm, decât cantitatea de lucru realizat. Dragostea este un atribut ceresc. Inima firească nu o poate genera. Această plantă cerească înflorește acolo unde Hristos domnește în mod suprem... Dragostea face bine și nimic altceva decât bine. Cei care iubesc aduc roade spre sfințenie și, în cele din urmă, au viață veșnică.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii ale E. G. White], vol. 7, p. 952 (1 Ioan cap. 4).


Luni 8 aprilie

2. ÎN ROBIE FAȚĂ DE PĂCAT

a. Ce putere teribilă are în prezent păcatul asupra omenirii? Proverbe 5:22; Romani 7:14-23.

Proverbe 5:22: „Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.”

Romani 7:14-23: „Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc,vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.”

„Chiar o singură trăsătură greșită de caracter, o singură dorință păcătoasă, nutrită persistent, va neutraliza, în cele din urmă, puterea Evangheliei. Fiecare îngăduință păcătoasă, întărește aversiunea sufletului față de Dumnezeu.” – Calea către Hristos, p. 34 (cap. 3: Pocăința).

b. Din ce robie caută Hristos să ne elibereze și la ce libertate suntem chemați? Romani 8:21; 2 Petru 2:19. Cum face Hristos aceasta? Ioan 8:31, 32.

Romani 8:21: „...că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.”

2 Petru 2:19: „Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”

Ioan 8:31, 32: „Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

„[Satan] duce oamenii în captivitate, legându-i pentru a realiza voința lui; pentru a împlini scopul lui, el îi ține în cea mai mare robie. Ca să sfărâme această sclavie, Domnul a dat în locul omului pe singurul și preaiubitul lui Fiu. Prin puterea lui Hristos, captivii lui Satan pot fi toți eliberați.” – The Signs of the Times, 5 ianuarie 1891.

„Adevărul nu aduce niciodată sufletul în robie. Întoarcerea de la adevăr la rătăcire este cea care aduce sufletul în captivitate. Cel care este legat în strânsă relație cu Hristos este eliberat de sclavia păcatului.” – Ibid., 22 august 1900.

c. Ce apel face Hristos fiecăruia dintre noi? Evrei 3:7, 8; Iosua 24:15.

Evrei 3:7, 8: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie.”

Iosua 24:15: „Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”

„În marea luptă dintre bine și rău, fiecare din noi are de ales de care parte va sta, iar viața și caracterul nostru vor lăsa să se vadă cine este stăpânul nostru. Dacă refuzăm să fim ascultători de Legea lui Dumnezeu, vom cădea la înțelegere cu Satan, și Hristos nu va fi iubit și onorat în inima și în viața noastră.” – Ibid., 5 ianuarie 1891.

„Hristos este gata să ne elibereze din păcat, dar El nu forțează voința; și dacă, prin păcătuire persistentă, voința este înclinată cu totul de partea răului și nu dorim să fim eliberați, dacă nu dorim să acceptăm harul Său, ce poate face El mai mult? Ne autodistrugem prin respingerea persistentă a iubirii Lui.” – Calea către Hristos, p. 34 (cap. 3: Pocăința).


Marți 9 aprilie

3. ELIBERARE PENTRU TOATĂ OMENIREA

a. De unde știți că Dumnezeu dorește să ne elibereze pe toți din păcat? 1 Timotei 2:3, 4; Ioan 1:12.

1 Timotei 2:3, 4: „Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.”

Ioan 1:12: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

„[Hristos] nu a venit să salveze omul în păcat, ci din păcat. Și toți cei care simt nevoia lor de un Mântuitor și care vin la El crezând în puterea Lui, vor dobândi biruința asupra păcatului. `Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu.`” – The Signs of the Times, 24 februarie 1898.

b. În ce mod a asigurat Dumnezeu eliberarea pentru întreaga rasă umană? 1 Ioan 4:14; Ioan 3:16. Când a oferit El această eliberare? Evrei 2:14; Romani 5:8.

1 Ioan 4:14: „Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.”

Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Evrei 2:14: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

Romani 5:8: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

„Prin ultimul strigăt al Mântuitorului, `S-a sfârșit`, a fost anunțată prevestirea morții lui Satan. Marea luptă, care fusese atât de mult timp în derulare, a fost încheiată atunci și eradicarea finală a răului a devenit o certitudine. Fiul lui Dumnezeu a trecut prin porțile mormântului pentru ca `prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul.` (Evrei 2:14).” – Marea luptă, p. 503 (cap. 29: Originea răului).

„Hristos nu a murit ca păcatul să poată deveni neprihănire și călcarea legii o virtute. El a murit pentru ca păcatul să poată fi văzut ca excesiv de păcătos, ca lucrul odios ce e el. Prin moartea lui, El a devenit deținătorul cheilor iadului și ale morții. Satan nu mai putea stăpâni fără un rival și să fie adorat ca dumnezeu. Fuseseră înălțate temple pentru el și fuseseră oferite jertfe omenești pe altarele lui. Dar documentele eliberării rasei umane au fost semnate prin sângele Fiului lui Dumnezeu. S-a deschis o cale pentru ca solia speranței și a harului să poată fi dusă până la marginile pământului.” – Youth Instructor, 28 iunie 1900.

c. Având în vedere eliberarea pusă la dispoziție de Dumnezeu, ce solie trebuie să reprezentăm în fața lumii? 2 Corinteni 5:18-21.

2 Corinteni 5:18-21: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

„După cum Dumnezeu L-a făcut pe Hristos mesagerul Său pentru lume, Hristos i-a făcut pe toți cei care Îl recunosc drept Răscumpărător al lor să Îl reprezinte în har, iertare și grațiere înaintea lumii.” – Manuscript Releases, vol. 16, p. 193.


Miercuri 10 aprilie

4. ELIBERARE DE VINOVĂȚIA PĂCATULUI

a. Doar unde putem să privim pentru a scăpa de vinovăția păcatului? Ioan 1:29.

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

„Hristos ridică vinovăția păcatului de la păcătos, acceptând personal condamnarea Legiuitorului. El a venit în această lume să trăiască Legea în natură omenească, pentru ca acuzația lui Satan că omul nu poate ține Legea să poată fi dovedită falsă.” – The Signs of the Times, 7 aprilie 1898.

b. Cine a purtat vinovăția păcatului în locul nostru și în ce mod? Isaia 53:4-6, 12.

Isaia 53:4-6, 12: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.”(v. 12): „De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

„[Noi] putem fi eliberați de povara păcatului, de condamnarea legii, de pedeapsa păcatului, doar în virtutea suferinței, morții și învierii lui Hristos.” – Solii alese, vol. 1, p. 192 (cap. Îndreptățirea prin credință).

„Vinovăția fiecărui păcat apăsa cu greutatea ei asupra sufletului divin al Răscumpărătorului lumii. Gândurile rele, cuvintele rele și faptele rele ale fiecărui fiu și ale fiecărei fiice a lui Adam cereau condamnare asupra Lui; pentru că El devenise înlocuitorul omului. Deși vinovăția păcatului nu era a Lui, duhul Lui a fost zdrobit și strivit de păcatele oamenilor și El, Cel care nu cunoștea niciun păcat, a devenit păcat pentru noi, pentru ca noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 172 (13 iunie).

„Vinovăția păcatului a fost cea care a atras mânia Tatălui asupra Lui ca înlocuitor al omului, cea care a zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu.” – Adevărul prezent, 4 februarie 1886.

c. Cât de completă este curățirea sufletului de păcat realizată de Dumnezeu? 1 Ioan 1:9; Psalmii 103:12.

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

Psalmii 103:12: „cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.”

„În timp ce s-ar putea să privim și să înțelegem vinovăția păcatului, trebuie să apreciem harul lui Dumnezeu prin ispășire. Domnul a făgăduit că prin jertfa conciliantă El ne va ierta cu siguranță nelegiuirile, dacă ne pocăim. Acum, când Hristos pledează în dreptul nostru, când Tatăl acceptă meritele Sacrificiului ispășitor, să cerem și vom primi. Toți să își mărturisească păcatele și să le lăsăm să meargă înainte la judecată, pentru a putea fi iertate de dragul lui Hristos și pentru ca iertarea să poată fi scrisă în dreptul numelor acestora.” – Manuscript Releases, vol. 3, pp. 197, 198.


Joi 11 aprilie

5. ELIBERARE DE POVARA PĂCATULUI

a. Ce asigurare abundentă a fost făcută pentru a ne elibera de povara păcatului? Romani 5:20 (ultima parte); Iuda 24, 25.

Romani 5:20 (ultima parte): „dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.”

Iuda 24, 25: „Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.”

„Dumnezeu are abundență de har și putere care așteaptă solicitarea noastră. Dar motivul pentru care nu simțim marea noastră nevoie este pentru că privim la noi înșine și nu la Isus. Noi nu Îl înălțăm pe Isus și nu ne încredem cu totul în meritele Sale...

Har abundent este asigurat pentru ca sufletul care crede să poată fi eliberat din păcat; tot cerul, cu resursele lui nelimitate, a fost pus la dispoziția noastră... Noi suntem păcătoși în natura noastră; dar în Hristos suntem neprihăniți... Hristos lucrează împotriva puterii păcatului și acolo unde păcatul a abundat, harul abundă mai mult.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 181 (22 iunie).

b. Ce putem învăța din atitudinea vameșului care se ruga în templu? Luca 18:13, 14. Ce poate face Dumnezeu pentru cei care au această atitudine? Galateni 2:16, 17.

Luca 18:13, 14: „Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Galateni 2:16, 17: „Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!”

„Sărmanul vameș ... se considera un om foarte rău și era privit de alții în aceeași lumină; dar el simțea nevoia sa și a venit înaintea lui Dumnezeu cu povara vinovăției și rușinii lui, cerând har. Inima lui era deschisă ca Duhul lui Dumnezeu să realizeze lucrarea Sa îndurătoare și să-l elibereze de povara păcatului. Rugăciunea mândră, de îndreptățire de sine, a fariseului, demonstra faptul că inima lui era închisă față de influența Duhului Sfânt... El nu avea niciun sentiment al întinării proprii... El nu simțea nicio lipsă și nu a primit nimic.” – Calea către Hristos, pp. 30, 31 (cap. 3: Pocăința).

„Vameșul care a mers la templu pentru a se ruga este un bun exemplu de închinător sincer, devotat.” – My Life Today, p. 19.


Vineri 12 aprilie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De unde știm că acolo unde este păcat nu este dragoste?

2. Ce aduce sufletul în captivitate față de păcat?

3. Cui îi oferă Isus biruință asupra păcatului?

4. Cum ne-a eliberat Isus de vinovăția păcatului?

5. Cum ne poate elibera Duhul lui Dumnezeu din puterea păcatului