Lecția 12. Chemarea finală

 VERSET DE MEMORAT: „După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.” (Apocalipsa 18:1) 

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 603–612 (cap. 38: Ultima avertizare). 

„Marea lucrare a Evangheliei nu trebuie să se încheie cu o mai mică manifestare a puterii lui Dumnezeu decât aceea care i-a marcat începutul.” — Tragedia veacurilor, p. 611 (cap. 38).

DUMINICĂ, 14 IUNIE  

1. BABILONUL CEL MARE  

a. Descrieți scena dramatică pe care a văzut-o Ioan cu privire la biserica numită Babilonul cel Mare. Apocalipsa 17:1–6. 

Apocalipsa 17:1-6: „Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine și mi-a zis: ,Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pământului și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!‘ Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: ,Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului‘. Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.“ 

„Femeia (Babilonul) din Apocalipsa 17 este (…) descrisă ca fiind ‘îmbrăcată în purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare, având în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și necurății (…) și pe frunte purta scris un nume: Taină, Babilonul cel Mare, mama curvelor…’ Puterea care timp de atâtea secole a exercitat o stăpânire despotică asupra monarhilor creștinătății este Roma. Purpura și stacojiul, aurul, pietrele scumpe și mărgăritarele zugrăvesc viu măreția și pompa mai mult decât regească adoptată de scaunul trufaș al Romei. Și nicio altă putere nu ar putea fi declarată cu atâta adevăr ‘îmbătată de sângele sfinților’ ca acea biserică ce i-a persecutat atât de crunt pe urmașii lui Hristos. Babilonul este acuzat și de păcatul legăturilor nelegiuite cu ‘împărații pământului’. Prin depărtarea de Domnul și unirea cu păgânii, biserica iudaică a devenit o curvă; iar Roma, corupându-se în același fel prin căutarea sprijinului puterilor lumești, primește o condamnare asemănătoare.” — Tragedia veacurilor, p. 382. [Sublinierea autorului.] (cap. 21). 

b. Cum va ajunge această putere la sfârșit? Apocalipsa 17:15–18. 

Apocalipsa 17:15-18: „Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi. Cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor urî pe curvă, o vor pustii și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpânirea lor împărătească până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului.”“ 

LUNI, 15 IUNIE

2. UN ALT ÎNGER   

a. Descrieți venirea îngerului care apare în Apocalipsa 18:1. 

Apocalipsa 18:1: „După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.“ 

„Soliile celor trei îngeri trebuie combinate, dând lumii întreita lor lumină. În Apocalipsa, Ioan spune: ‘Am văzut un alt înger coborând din cer, având o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui.’ [Apocalipsa 18:2–5 citat.] Aceasta reprezintă darea ultimei și triplei solii de avertizare lumii.” — Comentarii Biblice AZȘ (Comentarii Ellen G. White), vol. 7, p. 985 (Apocalipsa cap. 18). 

„Biserica este depozitara bogățiilor harului lui Hristos; și prin biserică va fi în cele din urmă manifestată, chiar și ‘domniilor și stăpânirilor din locurile cerești’, dragostea finală și deplină a lui Dumnezeu.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 9 (cap. 1). 

b. Ce semnifică slava îngerului și cum este ea arătată? Psalmii 29:1, 2; Ioan 17:22, 23. 

Psalmul 29:1-2: „Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!“ 

Ioan 17:22, 23: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.“ 

„Când clădirea caracterului este neglijată, când lipsește împodobirea sufletului, când simplitatea evlaviei este disprețuită, atunci mândria și dorința de afișare cer clădiri de biserici mărețe, podoabe splendide și ceremonii impunătoare. Dar în toate acestea Dumnezeu nu este onorat. El prețuiește biserica Sa nu pentru avantajele ei exterioare, ci pentru evlavia sinceră care o deosebește de lume. El o evaluează după creșterea membrilor ei în cunoașterea lui Hristos, după progresul lor în experiența spirituală.” — Profeți și regi, pp. 565, 566 (cap. 45). 

c. Cum Și-a descris Dumnezeu propria slavă atunci când Moise a cerut să o vadă? Exodul 33:18, 19; 34:5–7. 

Exodul 33:18-19: „Moise a zis: ,Arată-mi slava Ta! ´ Domnul a răspuns: ,Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur și am milă de cine vreau să am milă! ´ “ 

Exodul 34:5-7: „Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: ,Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam! ´ “ 

„Slava atributelor lui Dumnezeu este exprimată în caracterul Său. Fiecare pagină a Sfintei Scripturi strălucește de lumina Lui. Neprihănirea lui Hristos, ca un mărgăritar alb și curat, nu are niciun defect, nicio pată. Nicio lucrare omenească nu poate îmbunătăți marele și prețiosul dar al lui Dumnezeu. Este fără cusur.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 115 (cap. 9). 

„Acest caracter a fost descoperit în viața lui Hristos. Pentru ca El, prin propriul exemplu, să condamne păcatul în trup, a luat asupra Sa asemănarea firii păcătoase. Neîncetat a privit caracterul lui Dumnezeu; neîncetat a descoperit acest caracter lumii. 

Hristos dorește ca urmașii Săi să descopere în viața lor același caracter.” — Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 322 (10 noiembrie). 

MARȚI, 16 IUNIE 

3. UN MESAJ DE AVERTIZARE  

a. Cum se adresează îngerul locuitorilor Babilonului? Apocalipsa 18:2.

Apocalipsa 18:2: „El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte,“ 

„Mare putere și slavă i-au fost date îngerului, iar când acesta a coborât, pământul s-a luminat de slava lui. Lumina care însoțea acest înger a pătruns pretutindeni, în timp ce el striga cu putere, cu un glas tare… Mesajul despre căderea Babilonului, așa cum a fost dat de al doilea înger, este repetat, cu menționarea suplimentară a corupțiilor care au intrat în biserici după 1844.” — Scrieri timpurii, p. 277 (cap. Marea strigare). 

b. Ce se va fi schimbat în Babilon de când mesajul primului înger a fost proclamat pentru prima dată? Apocalipsa 18:3. 

Apocalipsa 18:3: „pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.“ 

„Solia îngerului al doilea din Apocalipsa 14 a fost predicată pentru prima dată în vara anului 1844 și atunci a avut o aplicare mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese cea mai larg proclamată și cel mai general respinsă, și unde decăderea bisericilor fusese cea mai rapidă. Dar solia îngerului al doilea nu și-a atins împlinirea completă în 1844. Bisericile au trecut atunci printr-o cădere morală, ca urmare a refuzului luminii soliei advente; dar acea cădere nu a fost completă. Continuând să respingă adevărurile speciale pentru acest timp, au căzut din ce în ce mai jos. Totuși nu se poate spune încă că ‘Babilonul a căzut… pentru că a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei’. Ea nu a făcut încă toate neamurile să facă acest lucru. Spiritul conformării cu lumea și al indiferenței față de adevărurile probatoare pentru timpul nostru există și a câștigat teren în bisericile protestante din toate țările creștinătății; iar aceste biserici sunt incluse în solemna și teribila mustrare a celui de-al doilea înger. Dar lucrarea apostaziei nu a ajuns încă la apogeu. 

„Biblia declară că înainte de venirea Domnului, Satan va lucra ‘cu toată puterea, cu semne și minuni mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii’; iar cei care ‘n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți’ vor fi lăsați să primească ‘o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună’. (2 Tesaloniceni 2:9–11). Abia când această condiție va fi atinsă și unirea bisericii cu lumea va fi deplin realizată în întreaga creștinătate, va fi căderea Babilonului completă. Schimbarea este una progresivă, iar împlinirea perfectă a Apocalipsei 14:8 este încă în viitor.” — Tragedia veacurilor, pp. 389, 390. [Sublinierea autorului.] (cap. 21)

MIERCURI, 17 IUNIE 

4. CHEMAREA FINALĂ  

a. Ce chemare urgentă este auzită atunci de cei care sunt încă în Babilon? Apocalipsa 18:4. 

Apocalipsa 18:4: „Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!“ 

„Apocalipsa 18 indică timpul când, ca rezultat al respingerii avertizării triple din Apocalipsa 14:6–12, biserica va fi ajuns pe deplin în condiția prevestită de al doilea înger, iar poporul lui Dumnezeu încă aflat în Babilon va fi chemat să se despartă de comuniunea ei. Această solie este ultima care va fi vreodată dată lumii; și ea își va împlini lucrarea. Când aceia care ‘n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire’ (2 Tes.2:12) vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra tuturor celor al căror suflet este deschis s-o primească, iar toți copiii Domnului care au rămas în Babilon vor lua seama la chemarea: ‘Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu’ (Apocalipsa 18:4).” — Tragedia veacurilor, p. 390 (cap. 21). 

b. Cine sunt cei numiți „poporul Meu” și cărora li se adresează chemarea de a ieși din Babilon? Ioan 10:16. 

Ioan 10:16: „Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.“ 

„În ciuda întunericului spiritual și a înstrăinării de Dumnezeu care există în bisericile ce alcătuiesc Babilonul, majoritatea adevăraților urmași ai lui Hristos se găsesc încă în comuniunea lor. Mulți dintre aceștia nu au văzut niciodată adevărurile speciale pentru acest timp. Nu puțini sunt nemulțumiți de condiția lor actuală și tânjesc după o lumină mai clară. Ei caută în zadar chipul lui Hristos în bisericile cu care sunt în legătură. Pe măsură ce aceste corpuri se depărtează tot mai mult de adevăr și se unesc tot mai strâns cu lumea, diferența dintre cele două clase va crește și în cele din urmă va duce la separare. Va veni timpul când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai putea rămâne în legătură cu cei care sunt ‘iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.’” — Tragedia veacurilor, p. 390 (cap. 21). 

c. De ce este atât de urgentă chemarea de a fugi din Babilon? Apocalipsa 18:5–8. 

Apocalipsa 18:5-8: „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătitea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.“ 

„Lumina care a fost revărsată asupra celor ce așteptau a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici care aveau vreun pic de lumină și care nu au auzit și respins cele trei solii, au ascultat chemarea și au părăsit bisericile căzute.” — Scrieri timpurii, p. 278 (cap. Marea strigare). 

JOI, 18 IUNIE

5. PREGĂTIȚI PENTRU A DA CHEMAREA   

a. Descrieți importanța unui mesaj clar și hotărât de avertizare. Isaia 58:1; 1 Corinteni 14:7, 8. 

Isaia 58:1: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!“ 

1 Corinteni 14:7-8: „Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?“ 

„Capitolul 18 din Apocalipsa dezvăluie importanța prezentării adevărului nu în termeni măsurați, ci cu îndrăzneală și putere… S-a vorbit prea mult pe lângă subiect în proclamarea soliei îngerului al treilea.” — Evanghelizare, p. 230 (Sect. 8, Prezentarea Legii și a Sabatului). 

„Dumnezeu intenționa ca străjerii să se ridice și, cu voci unite, să dea un mesaj hotărât, dând trâmbiței un sunet clar, pentru ca oamenii să sară fiecare la postul lor de datorie și să-și îndeplinească partea în marea lucrare. Atunci lumina puternică a acelui alt înger care coboară din cer având mare putere ar umple pământul cu slava lui. Suntem ani în urmă; iar cei care au stat în orbire și au împiedicat înaintarea chiar a soliei pe care Dumnezeu intenționa să o facă să răzbată din întâlnirea de la Minneapolis ca o lampă ce arde, au nevoie să-și smerească inimile înaintea lui Dumnezeu și să vadă și să înțeleagă cum lucrarea a fost împiedicată de orbirea minții și împietrirea inimii lor.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1070. 

b. Ce apel stăruitor al lui Isus putem lua cu toții la inimă în mod personal? Ioan 12:35, 36.

Ioan 12:35, 36: „Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.“ 

„Un alt înger își unește glasul cu al treilea înger, iar pământul este luminat de slava lui. Lumina crește și strălucește către toate neamurile pământului. Ea trebuie să meargă înainte ca o lumină care arde. Va fi însoțită de mare putere, până când razele ei aurii vor cădea asupra fiecărei limbi, fiecărui popor și fiecărei națiuni de pe fața întregului pământ. Vă întreb: Ce faceți pentru a vă pregăti pentru această lucrare? Clădiți pentru veșnicie? Trebuie să vă amintiți că acest înger reprezintă poporul care are această solie de dat lumii. Sunteți voi dintre acest popor?” — Review and Herald, 18 august 1885. 

VINERI, 19 IUNIE 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Explicați modul în care Roma se potrivește descrierii Babilonului, mama desfrânatelor. 

2. Care este adevărata slavă a lui Dumnezeu care va fi descoperită de celălalt înger? 

3. De ce trebuie repetat mesajul celui de-al doilea înger? 

4. Unde se află astăzi majoritatea adevăraților urmași ai lui Isus? 

5. Cum pot fi o influență pozitivă, și nu o piedică, pentru lucrarea lui Dumnezeu astăzi?