Lecția 12. Judecarea lui Hristos

VERSET DE MEMORAT: „Atunci Isus a zis lui Petru: ‘Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?’” (Ioan 18:11). 

Recomandare pentru studiu: Experiențe și viziuni, pp. 165–168 (Trădarea lui Hristos). 

„Momentul înfricoșător sosise—acel moment care urma să decidă destinul lumii.” — Hristos, Lumina lumii, p. 690 (cap. 74: Ghetsimani). 

DUMINICĂ, 14 SEPTEMBRIE 

a. După ce Isus Și-a încheiat rugăciunea de mijlocire, unde a mers cu ucenicii Săi și cu ce scop? Ioan 18:1; Matei 26:36 

 

Ioan 18:1: „După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.“ 

Matei 26:36: „Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”“ 

b. Chemându-i pe trei dintre ucenicii Săi să-L însoțească, ce le-a cerut Domnul și de ce? Marcu 14:33, 34 

Marcu 14:33-34: „A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!”“ 

„Scopul [lui Satan] era să sporească nelegiuirea până la asemenea proporții, încât ispășirea să pară imposibilă, astfel încât Fiul lui Dumnezeu, care căuta să salveze o lume pierdută, să fie zdrobit sub povara blestemului păcatului. Lucrarea vrăjmașului vigilent, care Îi prezenta lui Hristos proporțiile imense ale fărădelegii, a provocat o durere atât de ascuțită, încât El a simțit că nu putea rămâne în prezența imediată a niciunei ființe omenești. Nu putea suporta ca nici măcar ucenicii Săi să fie martori la agonia Lui în timp ce contempla durerea lumii. Chiar și cei mai iubiți prieteni ai Săi nu trebuia să fie lângă El. Sabia dreptății fusese scoasă din teacă, iar mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului se odihnea asupra Înlocuitorului omului, Isus Hristos, singurul Fiu născut din Tatăl.” — Comentariile biblice AZS [Comentarii E. G. White], vol. 5, pp. 1102, 1103 (cap. referitor la Matei 26).

LUNI, 15 SEPTEMBRIE 

2. DURERE PROFUNDĂ  

a. Care este esența primei rugăciuni a lui Hristos în Ghetsimani? Marcu 14:35, 36 

Marcu 14:35-36: „Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”“ 

„Hristos Se afla acum într-o postură diferită de oricare alta în care mai fusese vreodată. Suferința Sa poate fi cel mai bine descrisă prin cuvintele profetului: ‘Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care îmi este tovarăș! zice Domnul oștirilor.’ (Zaharia 13:7). Ca înlocuitor și garant pentru omul păcătos, Hristos suferea sub dreptatea divină. El vedea ce înseamnă dreptatea. Până acum, El fusese mijlocitor pentru alții; acum tânjea să aibă un mijlocitor pentru Sine. 

Când Hristos a simțit că unitatea Sa cu Tatăl era destrămată, S-a temut că, în natura Sa omenească, nu va putea îndura lupta ce urma cu puterile întunericului. În pustia ispitirii fusese în joc destinul rasei umane. Atunci Hristos fusese biruitor. Acum ispititorul venise pentru ultima luptă înfricoșătoare. Pentru aceasta se pregătise el în cei trei ani ai lucrării lui Hristos. Totul era în joc pentru el. Dacă eșua acum, speranța lui de a stăpâni era pierdută; împărățiile lumii urmau să devină în cele din urmă ale lui Hristos; el însuși avea să fie înfrânt și alungat. Dar dacă Hristos putea fi învins, pământul avea să devină împărăția lui Satan, iar rasa umană avea să fie pentru totdeauna sub puterea lui. Cu această perspectivă a luptei înaintea Sa, sufletul lui Hristos era cuprins de groaza despărțirii de Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 686, 687 (cap. 74). 

b. Revenind din rugăciunea Sa chinuitoare, în ce stare Și-a găsit Isus ucenicii? Ce mustrare le-a adresat? Marcu 14:37, 38 

Marcu 14:37-38: „Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”“ 

„Ridicându-Se cu efort dureros, S-a târât până la locul unde Își lăsase însoțitorii. Dar i-a găsit adormiți. Dacă i-ar fi găsit rugându-se, ar fi fost ușurat. Dacă ar fi căutat adăpost în Dumnezeu, ca agențiile satanice să nu aibă putere asupra lor, ar fi fost mângâiat de credința lor statornică. Dar ei nu luaseră în seamă avertizarea repetată: ‘Vegheați și rugați-vă.’ La început fuseseră profund tulburați văzându-L pe Învățătorul lor, de obicei atât de calm și demn, luptând cu o durere de neînțeles. Se rugaseră când auziseră strigătele puternice ale Suferindului. Nu intenționau să-L părăsească pe Domnul lor, dar păreau paralizați de o letargie pe care ar fi putut-o înlătura dacă ar fi continuat să strige către Dumnezeu. Nu înțeleseseră nevoia de a veghea și a se ruga cu stăruință pentru a putea rezista ispitei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 688 (cap. 74) 

MARȚI, 16 SEPTEMBRIE 

3. DURERE PROFUNDĂ (CONTINUARE)  

a. Care a fost a doua rugăciune a lui Hristos și ce făceau ucenicii în acel timp? Matei 26:42, 43. Ce profeție s-a împlinit atunci? Isaia 52:14 

Matei 26:42, 43: „S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.” 

Isaia 52:14: „După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor.” 

„Cu puțin timp înainte, Isus stătuse ca un cedru puternic, înfruntând furtuna opoziției care își revărsa mânia asupra Lui. Voințe încăpățânate și inimi pline de răutate și viclenie se străduiseră în zadar să-L încurce și să-L biruiască. El Se înfățișase în maiestatea Sa divină ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum era ca o trestie bătută și plecată de o furtună mânioasă. Se apropiase de împlinirea lucrării Sale ca un biruitor, câștigând la fiecare pas victoria asupra puterilor întunericului. Ca unul deja proslăvit, revendicase unitatea cu Dumnezeu. Cu un glas neșovăitor, își revărsase cântările de laudă. Vorbise ucenicilor Săi cu cuvinte de încurajare și tandrețe. Acum sosise ceasul puterii întunericului. Acum glasul Lui se auzea în liniștea serii, nu în tonuri de triumf, ci plin de durere omenească.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 689, 690 (cap. 74) 

b. Cum a fost Fiul lui Dumnezeu mângâiat în acea oră critică? Luca 22:43 Cu ce cuvinte profetizase Isaia despre suferința și mângâierea lui Hristos? Isaia 53:11 

Luca 22:43: „Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.“ 

Isaia 53:11: ”„Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.“ 

„În această criză cumplită, când totul era în joc, când paharul misterios tremura în mâna Suferindului, cerurile s-au deschis, o lumină a strălucit în mijlocul întunericului furtunos al acelei ore de criză, și îngerul puternic care stă în prezența lui Dumnezeu, ocupând poziția din care căzuse Satan, a venit lângă Hristos. Îngerul nu a venit să ia paharul din mâna lui Hristos, ci să-L întărească să-l bea, cu asigurarea iubirii Tatălui. A venit să dea putere Suplicantului divin-omenesc. I-a arătat cerurile deschise, spunându-I despre sufletele care vor fi salvate ca urmare a suferințelor Sale. L-a asigurat că Tatăl Său este mai mare și mai puternic decât Satan, că moartea Sa va duce la înfrângerea totală a lui Satan și că împărăția acestei lumi va fi dată sfinților Celui Preaînalt. I-a spus că va vedea rodul suferinței sufletului Său și va fi mulțumit, pentru că va vedea o mulțime din rasa umană salvată, salvată pentru veșnicie.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 693, 694 (cap. 74) 

MIERCURI, 17 SEPTEMBRIE 

4. ISUS ESTE ARESTAT  

a. Cine a condus grupul care L-a arestat pe Isus? Ioan 18:2–5 

Ioan 18:2-5: „Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.“ 

b. Ce s-a întâmplat cu mulțimea furioasă când Isus S-a identificat? Ioan 18:6 

Ioan 18:6: „Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.“ 

„Niciun semn al agoniei recente nu era vizibil atunci când Isus a pășit înainte să-și întâmpine trădătorul. Stând în fața ucenicilor Săi, a spus: «Pe cine căutați?» Ei au răspuns: «Pe Isus din Nazaret.» Isus a zis: «Eu sunt.» În clipa în care aceste cuvinte au fost rostite, îngerul care cu puțin timp înainte Îi slujise lui Isus s-a așezat între El și mulțime. O lumină divină a luminat fața Mântuitorului, iar o formă asemenea unui porumbel L-a umbrit. În prezența acestei slave divine, mulțimea ucigașă n-a putut sta în picioare nici măcar o clipă. Au dat înapoi, clătinându-se. Preoții, bătrânii, soldații și chiar Iuda au căzut la pământ ca morți. 

Îngerul s-a retras, iar lumina s-a stins. Isus ar fi avut ocazia să scape, dar a rămas, calm și stăpân pe Sine. Ca unul proslăvit, El stătea în mijlocul acelei mulțimi înverșunate, acum căzute și neajutorate la picioarele Sale. Ucenicii priveau în tăcere, uimiți și cuprinși de venerație.” — Hristos, Lumina lumii, p. 694 (cap. 74) 

c. Cum a influențat trădarea lui Iuda reacția mulțimii – și cum a fost interpretată greșit blândețea lui Isus de către Petru? Ioan 18:7–10; Luca 22:47–50 

Ioan 18:7-10: „El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.” A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.” Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.“ 

 

Luca 22:47-50: „Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.“ 

„Mulțimea a prins curaj când l-au văzut pe Iuda atingând persoana Celui care cu puțin timp înainte fusese proslăvit în fața ochilor lor. Acum L-au apucat pe Isus și au început să lege acele mâini prețioase care fuseseră mereu folosite pentru a face bine. 

Ucenicii crezuseră că Învățătorul lor nu Se va lăsa prins. Căci aceeași putere care făcuse ca mulțimea să cadă la pământ ca moartă putea să-i țină neputincioși până ce Isus și tovarășii Săi ar fi scăpat. Au fost dezamăgiți și indignați când au văzut că se aduceau funii ca să fie legate mâinile Celui pe care Îl iubeau. Petru, mânios, a scos cu grabă sabia și a încercat să-Și apere Învățătorul, dar nu a făcut decât să taie o ureche a robului marelui preot.” — Hristos, Lumina lumii, p. 696 (cap. 74) 

JOI, 18 SEPTEMBRIE 

5. CĂLCÂND TEASCUL SINGUR  

a. Descrieți iubirea răbdătoare manifestată de Isus în momentul arestării Sale. Matei 26:51–53; Luca 22:50, 51. Cum a privit cerul acest moment? 

Matei 26:51-53: „Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ 

Luca 22:50-51: „Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.“ 

„Ucenicii au început să nădăjduiască atunci când au văzut mulțimea cu ciomege și săbii căzând atât de repede. Când s-au ridicat și L-au înconjurat din nou pe Fiul lui Dumnezeu, Petru a scos sabia și a rănit un slujitor al marelui preot, tăindu-i urechea. Isus i-a spus să-și pună sabia în teacă, zicând: «Crezi tu că n-aș putea ruga acum pe Tatăl Meu, și El Mi-ar pune la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?» Am văzut că, atunci când aceste cuvinte au fost rostite, chipurile îngerilor s-au luminat de speranță. Ei doreau atunci și acolo să-și înconjoare Conducătorul și să împrăștie acea mulțime furioasă. […] Inimile ucenicilor s-au cufundat în disperare și amarnică dezamăgire când Isus S-a lăsat dus de dușmanii Săi. 

Ucenicii se temeau pentru propriile vieți și L-au părăsit cu toții și au fugit. Isus a fost lăsat singur în mâinile mulțimii ucigașe. O, ce triumf pentru Satan atunci! Și ce tristețe și durere pentru îngerii lui Dumnezeu! Multe cete de îngeri sfinți, fiecare cu un înger înalt și puternic în frunte, au fost trimiși să asiste la scenă. Ei trebuiau să consemneze fiecare insultă și cruzime aduse Fiului lui Dumnezeu și să înregistreze fiecare durere pe care avea s-o sufere Isus; căci chiar acei oameni care au luat parte la această scenă înfiorătoare o vor vedea din nou, în imagini vii.” — Scrieri Timpurii, pp. 167–168 (Trădarea lui Hristos) 

b. Ce trebuie să învețe din mustrarea Domnului către Petru, toți cei ce-L mărturisesc pe Hristos? Ioan 18:11; 1 Ioan 3:15 

Ioan 18:11: „Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”“ 

1 Ioan 3:15: „Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el.“ 

VINERI, 19 SEPTEMBRIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Ce apel al lui Hristos către ucenici este valabil în mod special pentru mine? 

2. Cum ar trebui să mă influențeze experiența Domnului în Ghetsimani? 

3. Cum pot evita reacția pe care a avut-o Petru la arestarea lui Isus? 

4. Care a fost cauza principală a agoniei lui Hristos? 

5. Cum a reacționat mulțimea în fața slavei îngerești?