Lecția 3. Vrem să-L vedem pe Isus

VERSET DE MEMORAT: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24) 

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, pp. 80–89 (cap. 8: Suirea la Ierusalim, cap. 9: Zile de luptă). 

„Doar prin moartea lui Hristos putea fi învinsă împărăția lui Satan. Doar astfel putea omul fi răscumpărat și Dumnezeu slăvit.” — Hristos, Lumina lumii, p. 624. (cap. În curtea de afară) 

DUMINICĂ, 13 IULIE 

1. DE LA RĂSĂRIT ȘI DE LA APUS 

a. Cine L-a căutat pe Isus la nașterea Sa — la începutul vieții Sale — și ce I-au adus? Matei 2:1, 2, 10, 11. 

Matei 2:1-2, 10-11: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” ...Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.“ 

b. Acum, cine L-a căutat pe Isus la sfârșitul lucrării Sale, și pe cine reprezentau ei? Ioan 12:20. Ce ne învață acest lucru? Matei 8:11 

 

Ioan 12:20: „Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic“ 

Matei 8:11: „Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.“ 

„Acești oameni [anumiți greci] au venit de la Apus pentru a-L găsi pe Mântuitorul la sfârșitul vieții Sale, așa cum magii au venit din Răsărit la început. La nașterea lui Hristos, poporul iudeu era atât de prins cu propriile planuri ambițioase încât nu au știut de venirea Lui. Magii dintr-o țară păgână au venit la iesle cu daruri, să se închine Mântuitorului. Tot așa, acești greci, reprezentând națiunile, triburile și popoarele lumii, au venit să-L vadă pe Isus. Astfel, oamenii din toate locurile și din toate timpurile aveau să fie atrași de crucea Mântuitorului. […] 

Unii presupuneau, și răspândiseră zvonul, că El alungase preoții și conducătorii din templu și că urma să ia în stăpânire tronul lui David și să domnească ca rege al lui Israel. Grecii tânjeau să cunoască adevărul despre misiunea Lui.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 621, 622. (cap. În curtea de afară) 

LUNI, 14 IULIE

2. DORUL LUMII 

a. Cum și-au exprimat grecii dorința lor? Ioan 12:21 

Ioan 12:21: „S-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”“ 

 

b. Explicați modul în care Isus a aflat de această cerere și cum a reacționat inima Lui. Ioan 12:22, 23 

Ioan 12:22-23: „Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.“ 

„Când Hristos a auzit cererea plină de nerăbdare: «Am vrea să-L vedem pe Isus», care răsuna ca un strigăt înfometat al lumii, fața I s-a luminat și a spus: «A sosit ceasul ca Fiul omului să fie proslăvit.» În cererea grecilor, El a văzut o arvună a rezultatelor marii Sale jertfe.” — Hristos, Lumina lumii, p. 621 (cap. În curtea de afară) 

„Când cererea a fost adusă la Isus, El Se afla în acea parte a templului din care toți, cu excepția iudeilor, erau excluși, dar a ieșit la greci în curtea exterioară și a avut o întâlnire personală cu ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 622 (cap. În curtea de afară) 

c. Cum ar trebui să ne motiveze grija plină de compasiune a lui Hristos de a ajunge la acei străini? Luca 14:23; Eclesiastul 11:1, 2 

Luca 14:23: „Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.“ 

Eclesiastul 11:1-2: „Aruncă-ți pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși! Împarte-o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire poate da peste pământ.“ 

„Trebuie să facem tot posibilul pentru a răspândi cunoașterea adevărului către toți cei care vor să asculte, și sunt mulți care vor asculta. În toate orașele noastre mari, Dumnezeu are suflete sincere care sunt interesate de ceea ce este adevărat. […] Repetați solia, repetați solia — acestea au fost cuvintele care mi-au fost rostite iar și iar. Spune poporului Meu să repete solia în locurile unde a fost vestită prima dată și unde biserică după biserică a luat poziție pentru adevăr, puterea lui Dumnezeu mărturisind în mod remarcabil solia.” — Evanghelizare, p. 394 (subcap. Boston și New England) 

„Nu ni se spune că trebuie să facem o etalare specială, spectaculoasă. Adevărul trebuie proclamat pe drumuri și pe ulițe, și astfel lucrarea trebuie făcută prin metode raționale, echilibrate. […] Lucrarea pe care Hristos a făcut-o în lumea noastră trebuie să fie exemplul nostru, în ce privește prezentarea. Trebuie să stăm atât de departe de teatral și extraordinar, cum a făcut Hristos în lucrarea Sa. Senzația nu este religie, deși religia va avea propria ei influență pură, sfântă, înălțătoare și sfințitoare, aducând viață spirituală și mântuire.” — Evanghelizare, p. 396 (Orașele din estul și din sudul Americii) 

MARȚI, 15 IULIE 

3. VIAȚA DATĂ PRIN MOARTE 

a. Ce comparație a făcut Isus între grăuntele de grâu și misiunea Sa? Ioan 12:24 

Ioan 12:24: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.“ 

 

„Sămânța îngropată în pământ produce rod, iar acesta, la rândul său, este semănat. Astfel, recolta se înmulțește. Tot așa, moartea lui Hristos pe crucea de pe Calvar va aduce rod spre viață veșnică. Contemplarea acestei jertfe va fi slava acelora care, ca rod al ei, vor trăi prin veacurile nesfârșite. 

Grăuntele de grâu care își păstrează viața nu poate aduce niciun rod. Rămâne singur. Hristos ar fi putut, dacă ar fi dorit, să Se salveze de la moarte. Dar dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi rămas singur. Nu ar fi putut aduce niciun fiu sau fiică la Dumnezeu. Doar prin faptul că Și-a dat viața a putut dărui viață omenirii. Doar căzând în pământ și murind, putea deveni sămânța acelei recolte uriașe — marea mulțime care, din orice națiune, seminție, limbă și popor, sunt răscumpărați pentru Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 623 (cap. În curtea de afară) 

b. Care a fost a doua aplicație făcută de Isus parabolei grăuntelui? Ioan 12:25, 26 

Ioan 12:25-26: „Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.“ 

„Toți cei care vor să aducă rod ca lucrători împreună cu Hristos trebuie mai întâi să cadă în pământ și să moară. Viața trebuie să fie aruncată în brazda nevoii lumii. Iubirea de sine, interesul personal, trebuie să piară. Iar legea jertfirii de sine este legea păstrării de sine. Agricultorul își păstrează grâul aruncându-l. Tot așa este și în viața omului. A dărui înseamnă a trăi. Viața care va fi păstrată este viața dăruită cu generozitate în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Cei care, de dragul lui Hristos, își jertfesc viața în această lume, o vor păstra pentru viața veșnică. 

Viața trăită pentru sine este asemenea grăuntelui mâncat. Dispare, dar nu lasă nimic în urmă. Un om poate să adune tot ce poate pentru sine; poate trăi, gândi și planifica doar pentru sine; dar viața lui trece, și el nu are nimic. Legea servirii de sine este legea distrugerii de sine. 

[Ioan 12:26 citat.] Toți cei care au purtat împreună cu Isus crucea sacrificiului, vor împărtăși cu El slava Sa. Bucuria lui Hristos, în umilirea și suferința Lui, a fost ca ucenicii Săi să fie slăviți împreună cu El. Ei sunt rodul jertfei Sale.” — Hristos, Lumina lumii, pp. 623, 624 (cap. În curtea de afară) 

MIERCURI, 16 IULIE 

4. ISUS PROSLĂVIT 

a. Ce rugăciune a rostit Isus când Se gândea la moartea Sa pe cruce? Ioan 12:27, 28 (prima parte) 

Ioan 12:27-28 p.p.: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău!” 

 

„Hristos începuse deja să bea din cupa amărăciunii. Natura Sa omenească se cutremura în fața părăsirii, când, în aparență, urma să fie lepădat chiar și de Dumnezeu, când toți urma să-L vadă lovit, bătut de Dumnezeu și în suferință. El Se cutremura la gândul că va fi o priveliște pentru lume, că va fi tratat mai rău ca un criminal și că va avea o moarte rușinoasă și dezonorantă. Presentimentul luptei Sale cu puterile întunericului, un simț al grozavei poveri a nelegiuirii omenești și a mâniei Tatălui din cauza păcatului făceau să slăbească duhul lui Hristos și să se întindă pe fața Lui paloarea morții. 

A urmat atunci supunerea față de voința Tatălui Său. „Tocmai pentru aceasta”, a zis El, „am venit până la ceasul acesta. Tată, proslăvește Numele Tău!” Numai prin moartea lui Hristos putea să fie răsturnată domnia lui Satan. Numai în felul acesta putea să fie răscumpărat omul, iar Dumnezeu să fie proslăvit. Isus a consimțit să sufere, a acceptat jertfa..” — Hristos, Lumina lumii, p. 624 (cap. În curtea de afară) 

b. Ce răspuns s-a auzit venind din cer? Ioan 12:28 (ultima parte). Ce a spus mulțimea care asista? Ioan 12:29 

Ioan 12:28 (ultima parte): Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” “

Ioan 12:29: „Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” “ 

„Când s-a auzit glasul, o lumină a țâșnit din nor și L-a înconjurat pe Hristos, ca și cum brațele Puterii Infinite s-ar fi aruncat în jurul Lui ca un zid de foc. Poporul a privit această scenă cu teamă și uimire. Nimeni nu îndrăznea să vorbească. Cu buzele închise și cu respirația tăiată, toți stăteau cu ochii ațintiți asupra lui Isus. După ce mărturia Tatălui a fost dată, norul s-a ridicat și s-a risipit în ceruri. Pentru o vreme, comuniunea vizibilă dintre Tatăl și Fiul s-a încheiat. 

«Norodul, care stătea acolo și auzise glasul, zicea că a fost un tunet; alții ziceau: ‘Un înger I-a vorbit.’» Însă grecii care căutau răspuns au văzut norul, au auzit glasul, i-au înțeles semnificația și L-au recunoscut cu adevărat pe Hristos; pentru ei, El a fost revelat ca Trimisul lui Dumnezeu. 

Glasul lui Dumnezeu fusese auzit la botezul lui Isus, la începutul lucrării Sale, și din nou la schimbarea la față, pe munte. Acum, la sfârșitul lucrării Sale, se auzea pentru a treia oară.” — Hristos, Lumina lumii, p. 625 (cap. În curtea de afară) 

JOI, 17 IULIE 

5. NECREDINȚA IUDEILOR 

a. În ciuda multelor minuni făcute de Isus — și a glasului care din nou a răsunat din cer — cum a răspuns majoritatea iudeilor? Ioan 12:37–41 

Ioan 12:37-41: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.” Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.“ 

 

„Isus tocmai rostise cel mai solemn adevăr cu privire la starea iudeilor. El făcuse ultimul apel și pronunțase sentința. Acum Dumnezeu a pus din nou sigiliul asupra misiunii Fiului Său. El a recunoscut pe Acela pe care Israel Îl lepădase. „Nu pentru Mine”, a zis Isus, “s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.” Era dovada supremă a mesianității Lui, semn de la Tatăl că Isus spunea adevărul și că era Fiul lui Dumnezeu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 625 (cap. În curtea de afară) 

„Ei Îl întrebaseră odată pe Mântuitorul: „Ce semn faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine?” (Ioan 6:30). Se dăduseră semne nenumărate, dar ei închiseseră ochii și își împietriseră inima. Acum, când Însuși Tatăl vorbise și nu mai puteau cere un alt semn, tot refuzau să creadă.” — Hristos, Lumina lumii, p. 626 (cap. În curtea de afară).

b. Ce avertizare primim din acțiunile unora dintre conducători, deși erau convinși că misiunea lui Hristos era reală? Ioan 12:42, 43 

Ioan 12:42-43: „Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.“ 

 

„Ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. Ca să se scape de ocară și rușine, L-au tăgăduit pe Hristos și au respins oferta vieții veșnice. Și câți, de-a lungul veacurilor de atunci încoace, nu fac același lucru!” — Hristos, Lumina lumii, p. 626 (cap. În curtea de afară) 

VINERI, 18 IULIE 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Ce au însemnat cei care L-au căutat pe Hristos la nașterea Sa și acum grecii? 

2. Cum este aplicabilă parabola grăuntelui de grâu în viața mea? 

3. Cum pot discerne vocea lui Dumnezeu atunci când mulți vor crede că este un tunet? 

4. Ce temeri și preocupări ale conducătorilor iudei trebuie să evit? 

5. Explică cele două aplicații ale grăuntelui de grâu îngropat.