Lecția 9. Balaurul, femeia și rămășița

VERSET DE MEMORAT: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17) 

Recomandare pentru studiu: Tragedia Veacurilor, pp. 582–592 (cap. 36: Conflictul care se apropie). 

„Libertatea de conștiință, care a costat un sacrificiu atât de mare, nu va mai fi respectată. În conflictul ce se apropie curând, vom vedea ilustrate cuvintele profetului.” — Tragedia Veacurilor, p. 592 (cap. 36). 

DUMINICĂ, 24 MAI 

1. BISERICA REVELATĂ  

a. Ce se vede la începutul celei de-a patra viziuni a lui Ioan? Apocalipsa 12:1. 

Apocalipsa 12:1: „În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.“ 

b. În simbolismul biblic, pe cine reprezintă femeia? 2 Corinteni 11:2; Ezechiel 23:2–4; Apocalipsa 17:3–6. 

2 Corinteni 11:2: „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.“ 

Ezechiel 23:2-4: „Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinerețea lor; acolo le-au fost strânse țâțele, acolo le-a fost atins sânul fecioresc. Cea mai mare se chema Ohola și sora ei, Oholiba. Erau ale Mele și au născut fii și fiice. Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul.“ 

Apocalipsa 17:3-6: „Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului”. Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.“ 

 

„În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat ca o femeie — o imagine folosită în Biblie ca simbol al unei biserici: o femeie virtuoasă reprezintă o biserică curată, o femeie decăzută o biserică apostată. 

În Biblie, caracterul sfânt și statornic al relației dintre Hristos și biserica Sa este reprezentat prin unirea căsătoriei. Domnul Și-a unit poporul cu Sine printr-un legământ solemn, El promițând să fie Dumnezeul lor, iar ei angajându-se să fie ai Săi și numai ai Lui. El declară: ‘Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin dreptate și prin judecată, prin bunătate și prin îndurare.’ (Osea 2:19). Și iarăși: ‘Eu sunt căsătorit cu voi.’ (Ieremia 3:14). Iar Pavel folosește aceeași imagine în Noul Testament când spune: ‘V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.’ (2 Corinteni 11:2).” — Tragedia Veacurilor, p. 381 (cap. 35). 

LUNI, 25 MAI 

2. BISERICA ÎN CONFLICT  

a. Cum a trăit biserica durerile așteptării nașterii lui Mesia? Apocalipsa 12:2; Isaia 9:6; Luca 2:25–32. 

Apocalipsa 12:2: „Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască.“ 

Isaia 9:6: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.“ 

Luca 2:25-32: „Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel”.“ 

„Cuvintele de pe patul de moarte ale lui Iacov i-au umplut [pe cei credincioși dintre iudei] de speranță: ‘Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Șilo.’ 

(Geneza 49:10). Puterea tot mai scăzută a lui Israel dovedea că venirea lui Mesia era aproape. Profeția lui Daniel descria slava domniei Lui peste un imperiu care avea să urmeze tuturor împărățiilor pământești; și, spunea profetul, ‘ea va dăinui veșnic.’ (Daniel 2:44). Deși puțini înțelegeau natura misiunii lui Hristos, exista o așteptare larg-răspândită privind un prinț puternic care avea să-și întemeieze împărăția în Israel și să vină ca izbăvitor al națiunilor. 

‘Plinătatea vremii venise.’ Omenirea, devenită tot mai degradată prin secole de fărădelege, cerea venirea Răscumpărătorului.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 34 (cap. 3). 

b. Ce putere civilă este reprezentată de marele balaur roșu? Apocalipsa 12:3. 

Apocalipsa 12:3: „În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roșu, cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete.“ 

„Sub simbolurile unui mare balaur roșu, ale unei fiare ca un leopard și ale unei fiare cu coarne de miel, guvernele pământești care urmau să se angajeze în mod special în călcarea Legii lui Dumnezeu și persecutarea poporului Său au fost prezentate lui Ioan.” — Comentariul Biblic AZS [Comentarii E. G. White], vol. 7, p. 972 (Apocalipsa, cap. 11). 

c. Din cauza acestei puteri asemenea balaurului, ce pericol amenința biserica și pe Mesia? Apocalipsa 12:4. 

Apocalipsa 12:4: „Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște.“ 

„Satan lucrase pentru a face adâncă și de netrecut prăpastia dintre pământ și cer. Prin minciunile sale el încuraja pe oameni în păcat. Scopul lui era să epuizeze răbdarea lui Dumnezeu și să stingă iubirea Sa pentru oameni, astfel ca Dumnezeu să abandoneze lumea jurisdicției satanice.” — Hristos, Lumina Lumii, pp. 34, 35 (cap. 3). 

„Satan L-a urât pe Hristos în cer pentru poziția Sa în curțile lui Dumnezeu. L-a urât și mai mult când el însuși a fost detronat. L-a urât pe Acela care Se angajase să răscumpere o rasă de păcătoși. Totuși, în lumea în care Satan își revendica domnia, Dumnezeu L-a lăsat pe Fiul Său să vină ca un prunc neajutorat, supus slăbiciunii omenești. El L-a lăsat să întâlnească pericolele vieții, ca orice suflet omenesc, să lupte bătălia, așa cum trebuie s-o lupte orice copil al omenirii, cu riscul de a eșua și de a se pierde pentru veșnicie.” — Idem., p. 49.

MARȚI, 26 MAI 

3. RĂZBOI ÎN CER  

a. Ce informație despre trecut i-a fost descoperită lui Ioan și ce înseamnă aceasta? Apocalipsa 12:7–9. 

Apocalipsa 12:7-9: „Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.“ 

„Opoziția față de legea lui Dumnezeu își are începutul în curțile cerului, cu Lucifer, heruvimul acoperitor. Satan era hotărât să fie primul în consiliul cerului și egal cu Dumnezeu. El și-a început lucrarea de rebeliune cu îngerii aflați sub comanda lui, căutând să răspândească între ei spiritul de nemulțumire. A lucrat într-un mod atât de înșelător încât mulți îngeri au fost câștigați de partea sa înainte ca planurile lui să fie pe deplin cunoscute. Chiar și îngerii loiali nu puteau discerne complet caracterul lui și nu puteau vedea încotro conducea lucrarea lui. Când Satan a reușit să câștige mulți îngeri de partea lui, și-a prezentat cauza înaintea lui Dumnezeu, susținând că dorința îngerilor era ca el să ocupe poziția pe care o avea Hristos. 

Răul a continuat să lucreze până când spiritul de răzvrătire a izbucnit în revoltă deschisă. Atunci a fost război în cer, iar Satan și toți cei ce simpatizau cu el au fost aruncați afară.” — Comentariul Biblic AZS [Comentarii E. G. White], vol. 7, pp. 972–973 (Apocalipsa, cap. 11). 

b. Cum indică vestea din Apocalipsa 12:10, 11 faptul că alungarea lui Satan a fost finalizată în timpul lucrării lui Isus? 

Apocalipsa 12:10-11: „Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.“ 

„Cu ochiul profetic, Hristos a urmărit scenele din marele Său conflict final. El știa că atunci când avea să strige ‘S-a sfârșit!’, tot cerul avea să triumfe. Urechea Lui surprinsese muzica îndepărtată și strigătele de biruință din curțile cerești. El știa că atunci se va auzi clopotul de moarte al imperiului lui Satan și că numele lui Hristos avea să fie vestit din lume în lume în tot universul.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 679 (cap. 73).

„Planul de răscumpărare avea un scop mai amplu și mai profund decât mântuirea omului. Hristos n-a venit pe pământ doar pentru aceasta; nu doar pentru ca locuitorii acestei lumi mici să poată considera legea lui Dumnezeu cum ar trebui considerată; ci a venit pentru a apăra caracterul lui Dumnezeu înaintea universului… Actul lui Hristos de a muri pentru mântuirea omului nu doar că făcea cerul accesibil oamenilor, ci înaintea întregului univers Îl justifica pe Dumnezeu și pe Fiul Său în felul în care au tratat rebeliunea lui Satan. Aceasta stabilea perpetuitatea legii lui Dumnezeu și dezvăluia natura și urmările păcatului.” — Patriarhi și Profeți, pp. 68–69 (cap. 4). 

MIERCURI, 27 MAI 

4. RĂZBOI PE PĂMÂNT  

a. Ce pericol sporit urma să fie prezentat bisericii? Apocalipsa 12:12, 13. 

Apocalipsa 12:12-13: „De aceea bucurați-vă, ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.” Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.“ 

„Satan, știind că imperiul pe care îl uzurpase avea să-i fie la urmă smuls, a hotărât să nu piardă niciun efort pentru a distruge cât mai multe dintre creaturile pe care Dumnezeu le crease după chipul Său. El ura omul pentru că Hristos manifestase față de el o astfel de iubire iertătoare și milă, și acum se pregătea să practice asupra lui orice fel de înșelăciune prin care l-ar fi putut pierde; își continua cursul cu și mai multă energie din cauza propriei sale condiții fără speranță.” — Comentarii Biblice AZȘ [Comentariile Ellen G. White], vol. 7, pp. 973, 974 (Apocalipsa, cap. 12). 

„Marea controversă dintre bine și rău va crește în intensitate până la încheierea timpului. În toate veacurile, mânia lui Satan s-a manifestat împotriva bisericii lui Hristos; iar Dumnezeu a revărsat harul și Duhul Său asupra poporului Său pentru a-l întări să stea împotriva puterii celui rău. Când apostolii lui Hristos urmau să ducă Evanghelia Sa în lume și să o consemneze pentru toate veacurile viitoare, ei au fost în mod special înzestrați cu iluminarea Duhului. Dar, pe măsură ce biserica se apropie de eliberarea ei finală, Satan urmează să lucreze cu o putere mai mare… Și toate adâncimile abilității și subtilității satanice dobândite, toată cruzimea dezvoltată în timpul acestor lupte ale veacurilor, vor fi puse în acțiune împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. Iar în acest timp de pericol, urmașii lui Hristos trebuie să ducă lumii avertizarea cu privire la cea de-a doua venire a Domnului; și trebuie pregătit un popor să stea înaintea Lui la venirea Sa, ‘fără pată și fără vină’. 2 Petru 3:14. În acest timp, darul special al harului divin și al puterii nu este mai puțin necesar bisericii decât în zilele apostolice.” — Tragedia Veacurilor, pp. ix, x (Prefața autorului, engl.). 

b. Descrieți experiența bisericii în timpul celor 1.260 de ani de asuprire și persecuție. Apocalipsa 12:6, 14. 

Apocalipsa 12:6, 14: „Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile... 14Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui.“ 

c. Ce ajutor a venit pentru a devia atacul agenților omenești pe care balaurul intenționa să-l folosească împotriva credincioșilor? Apocalipsa 12:15, 16. 

Apocalipsa 12:15-16: „Atunci, șarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.“ 

„Pe măsură ce se răspândeau prin țările Europei veștile despre o țară unde fiecare om se putea bucura de rodul propriei munci și putea asculta de convingerile propriei conștiințe, mii de oameni au venit în grupuri spre țărmurile Lumii Noi.” — Tragedia Veacurilor, p. 296 (cap. 16). 

JOI, 28 MAI 

5. RĂMĂȘIȚA  

a. Pe măsură ce mânia balaurului își atinge apogeul, cum sunt descriși credincioșii? Apocalipsa 12:17. 

Apocalipsa 12:17: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.“ 

„Revelatorul, privind de-a lungul veacurilor până la încheierea timpului, a declarat: ‘Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.’ (Apocalipsa 12:17). Unii dintre cei care trăiesc astăzi pe pământ vor vedea împlinite aceste cuvinte. Același spirit care în veacurile trecute i-a determinat pe oameni să persecute biserica adevărată va determina în viitor urmarea unui curs asemănător împotriva celor care își mențin loialitatea față de Dumnezeu. Chiar acum se fac pregătiri pentru acest ultim mare conflict.” — Profeți și Regi, p. 605 (cap. 49). 

b. Cum descriu caracteristicile rămășiței biserica din zilele din urmă? Apocalipsa 14:12; 19:10. 

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”“ 

Apocalipsa 19:10: „Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)“ 

„Biserica rămășiței va recunoaște pe Dumnezeu în Legea Sa și va avea darul profetic. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu și spiritul profeției au caracterizat întotdeauna adevăratul popor al lui Dumnezeu, iar testul este dat de obicei cu privire la manifestări prezente.” — Loma Linda Messages, p. 33. 

„Biserica rămășiței va fi adusă în mare încercare și strâmtorare. Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus vor simți mânia balaurului și a oștilor lui. Satan numără lumea ca fiind supușii lui, a câștigat control asupra bisericilor apostate; dar aici este o mică grupare care rezistă supremației sale.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 231 (subcap. Un timp de încercare înaintea noastră). 

„O refuzare de a asculta poruncile lui Dumnezeu și o hotărâre de a nutri ură împotriva celor care proclamă aceste porunci duc la cel mai hotărât război din partea balaurului, ale cărui energii sunt îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 117 (subcap. Împotrivirea vrăjmașului). 

VINERI, 29 MAI 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. De ce este biserica simbolizată în Biblie printr-o femeie? 

2. Explicați riscul pe care Fiul lui Dumnezeu și l-a asumat venind pe pământ ca om. 

3. Când a fost deplin încheiată alungarea lui Satan din cer? 

4. Descrieți motivul mâniei balaurului împotriva bisericii. 

5. Ce caracteristici căutăm când identificăm rămășița?