Lecţia 11. Preoţia

„Dă în grija leviţilor Cortul întâlnirii.” (Numeri 1:50).

„Prin poruncă divină, seminţia lui Levi a fost pusă deoparte pentru slujba sanctuarului.” –Credinţa prin care trăiesc, pag. 195 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 350,351 engl., cap. Cortul și serviciile sale.

Duminică 6 martie

1. Dumnezeu alege

a. Ce seminţie a primit însărcinarea de a avea grijă de sanctuar? Numeri 1:50-53. De ce a trecut Dumnezeu cu vederea seminţia lui Ruben şi l-a ales pe Levi ca întâiul născut? Genesa 49:3,4.

Dă în grija Leviţilor Cortul Întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărâ în jurul cortului. Când va porni cortul, Leviţii să-l desfacă; şi când se va opri cortul, Leviţii să-l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lângă steagul lui, după cetele lor. Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întâlnirii, ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă paza cortului întâlnirii.” (Numeri 1:50-53).

Ruben, tu, întâiul meu născut, puterea mea şi pîrga tăriei mele, întâiul în vrednicie şi întâiul în putere, Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el. (Genesa 49:3,4).

„În vremurile străvechi, fiecare bărbat era preotul casei sale. Pe vremea lui Avraam, preoţia era privită ca dreptul obţinut de întâiul născut. Acum, în loc de întâiul născut al întregului Israel, Domnul a acceptat seminţia lui Levi pentru lucrarea sanctuarului. Prin această onoare distinsă, El Şi-a arătat aprobarea pentru credincioşia lor, atât în aderarea la serviciul Său, cât şi în executarea judecăţilor Sale atunci când Israel s-a apostaziat şi s-a închinat înaintea viţelului de aur.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 350 engl.

„[Iacov] a arătat care ar fi trebuit să fie poziţia lui Ruben ca întâiul născut; însă păcatul lui dureros de la Edar l-a făcut nevrednic de binecuvântarea întâiului născut.” – Idem., pag. 235 engl.

b. Ce familie din Levi a fost pusă deoparte pentru preoţie? Exodul 28:1; Numeri 18:1,6,7.

Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar. (Exodul 28:1).

Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti. (Numeri 18:1).

Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă Sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii. Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorât. (Numeri 18:6,7).

„Preoţia, totuşi, a fost limitată la familia lui Aron. Numai lui Aron şi fiilor săi li se permitea să slujească înaintea Domnului; restul seminţiei a primit misiunea de a răspunde de tabernacol şi mobila lui, şi de a-i ajuta pe preoţi în slujba lor, însă nu puteau să aducă jertfe, să ardă tămâie, sau să vadă lucrurile sfinte până nu erau acoperite.” – Idem., pag. 350 engl.

Luni 7 martie

2. Veşmintele preoţeşti – I

a. Enumeraţi piesele principale ale îmbrăcămintei marelui preot. Exodul 28:2-4.

Fratelui tău Aaron să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă. Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot. Iată veşmintele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brâu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot. (Exodul 28:2-4).

„Hainele marelui preot erau dintr-un material scump şi lucrat cu multă măiestrie, potrivit cu funcţia lui înaltă. În plus faţă de veşmântul de in al preotului obişnuit, el purta o mantie albastră, de asemenea ţesută dintr-o bucată. De jur împrejurul tivului, mantia era împodobită cu clopoţei de aur şi rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 350,351 engl.

b. Efodul: Exodul 28:6,9,10.

Efodul să-l facă din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi din in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie. (Exodul 28:6).

Să iei apoi două pietre de onix şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel: şase din numele lor pe o piatră şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor. (Exodul 28:9,10).

„Peste aceasta [mantie], venea un efod – o haină mai scurtă, ţesută din fir de aur, albastru, purpuriu, cărămiziu şi alb; era ţinut strâns legat de corp cu un brâu făcut din aceleaşi culori şi lucrat cu măiestrie. Efodul era fără mâneci, iar pe umerii lui brodaţi cu fir de aur, erau prinse două pietre de onix, purtând numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.” – Idem., pag. 351 engl.

c. Pieptarul: Exodul 28:29.

Când va intra Aaron în Sfântul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. (Exodul 28:29).

„Peste efod, se afla pieptarul, veşmântul preoţesc cel mai sfânt. Era din acelaşi material cu efodul. Avea o formă pătrată, măsurând o palmă, şi era agăţat de umeri cu un şnur albastru prin verigi de aur. Marginea era făcută din diferite pietre preţioase, de acelaşi fel cu pietrele care alcătuiesc cele douăsprezece temelii ale cetăţii lui Dumnezeu. Înăuntru acestui cadru erau douăsprezece pietre prinse în aur, aşezate câte patru pe un rând şi care, ca cele de pe umăr, aveau săpate pe ele numele seminţiilor. Porunca Domnului a fost aceasta: ‚Când va intra Aaron în Sfântul Locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze întotdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului.’ (Exodul 28:29). În acelaşi fel, Hristos, Marele Preot, pledând cu sângele Său înaintea Tatălui în favoarea păcătosului, poartă pe inima Sa numele fiecărui suflet care s-a căit şi crede.” – Idem.

Marţi 8 martie

3. Veşmintele preoţeşti – II

a. Ce erau Urim şi Tumim? Exodul 28:30; Leviticul 8:8.

Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului. (Exodul 28:30).

I-a pus pieptarul, şi a pus în pieptar Urim şi Tumim. (Leviticul 8:8).

„În dreapta şi în stânga pieptarului, erau aşezate două pietre mai mari, care aveau o strălucire splendidă. Când înaintea judecătorilor se aduceau chestiuni dificile, pe care ei nu le puteau hotărî, ei se adresau preoţilor, şi aceştia Îl întrebau pe Dumnezeu, care le răspundea. Dacă aproba, şi dacă dorea să le dea succes, un nimb de lumină şi slavă se revărsa asupra pietrei preţioase din dreapta. Dacă dezaproba, un abur sau nor părea că se aşează pe piatra preţioasă din stânga. Când Îl întrebau pe Dumnezeu dacă să meargă la luptă sau nu, piatra preţioasă din dreapta, când era înconjurată cu lumină, spunea: Du-te, şi să propăşeşti. Piatra din stânga, atunci când era umbrită de un nor, spunea: Să nu te duci; nu vei propăşi.” – Istoria mântuirii, pag. 183,184 engl.

b. Descrieţi mitra marelui preot. Exodul 28:39; 39:28.

Tunica s-o faci din in subţire; să faci o mitră din in subţire şi să faci un brâu lucrat la gherghef. (Exodul 28:39).

… mitra din in subţire şi bonetele din in subţire care slujeau ca podoabă; pantalonii din in subţire răsucit… (Exodul 39:28).

„Mitra marelui preot consta dintr-un turban de in alb, pe care era legată cu o panglică albastră o placă de aur cu inscripţia: ‚Sfinţenie lui Iehova.’” – Patriarhi şi profeţi, pag. 351 engl.

c. Descrieţi veşmintele preoţilor obişnuiţi. Leviticul 6:10.

Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu pantalonii, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea-de-tot de pe altar, şi s-o verse lângă altar. (Leviticul 6:10).

„Haina preotului obişnuit era din in alb, ţesută dintr-o singură bucată. Era lungă până aproape de gleznă, strânsă la mijloc cu un cordon de in alb, brodat cu albastru, purpuriu şi cărămiziu. Un turban sau o mitră de in completa îmbrăcămintea lui exterioară. La rugul aprins, lui Moise i s-a poruncit să-şi dea jos sandalele, pentru că pământul pe care călca era sfânt. Tot astfel, nici preoţii nu puteau intra încălţaţi în sanctuar.” – Idem., pag. 350 engl.

d. Ce efect trebuia să aibă îmbrăcămintea preoţilor şi purta- rea lor asupra poporului?

„Tot ceea ce avea legătură cu veşmintele şi purtarea preoţilor trebuia să fie în aşa fel încât să imprime asupra privitorului simţământul sfinţeniei lui Dumnezeu, al sfinţeniei închinării şi al curăţiei cerute de la cei care veneau în prezenţa Sa.” – Idem., pag. 351 engl.

Miercuri 9 martie

4. Acoperire corespunzătoare şi atitudine reverenţioasă

a. Cât de atenţi erau preoţii ca să-şi acopere goliciunea când veneau înaintea Domnului? Exodul 20:26. Dar îngerii? Isaia 6:1,2.

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui. (Exodul 20:26).

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. (Isaia 6:1,2).

b. Ce a crezut profetul Isaia despre sine când a avut o viziune despre Dumnezeu stând pe tronul Său în templul din cer? Isaia 6:5. Cum ar trebui să aplicăm această experienţă la noi înşine?

Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:5).

„Isaia denunţase păcatul altora; însă acum se vede pe sine expus aceleiaşi condamnări pe care o pronunţase asupra lor. El fusese mulţumit cu o ceremonie rece şi lipsită de viaţă în închinarea lui faţă de Dumnezeu. El nu ştiuse aceasta până când nu i s-a dat viziunea cu Domnul. Cât de neînsemnate păreau acum înţelepciunea şi talentele lui când privea la sfinţenia şi maiestatea sanctuarului. Cât de nevrednic era el! Cât de nepotrivit pentru slujirea sfântă!...

Viziunea dată lui Isaia reprezintă starea poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ei au privilegiul de a vedea prin credinţă lucrarea care are loc în sanctuarul ceresc. ‚Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său.’ (Apocalipsa 11:19). Când privesc prin credinţă în sfânta sfintelor şi văd lucrarea lui Hristos din sanctuarul ceresc, înţeleg că sunt un popor cu buze necurate – un popor ale cărui buze au vorbit adesea cu vanitate şi ale cărui talente nu au fost sfinţite şi folosite spre slava lui Dumnezeu. Pot să fie deznădăjduiţi când pun în contrast propria lor slăbiciune şi nevrednicie cu frumuseţea şi curăţia caracterului glorios al lui Hristos. Dar dacă ei, asemenea lui Isaia, primesc impresia pe care Domnul doreşte să o lase în inima lor, dacă îşi umilesc sufletele înaintea lui Dumnezeu, există speranţă pentru ei. Curcubeul făgăduinţei este deasupra tronului, iar lucrarea făcută pentru Isaia va fi realizată şi în ei. Dumnezeu răspunde la rugăciunile care vin dintr-o inimă pocăită.” – The Review and Herald, 22 decembrie 1896.

„Isaia a avut o descoperire minunată a slavei lui Dumnezeu. El a văzut manifestarea puterii lui Dumnezeu, şi după ce a zărit maiestatea Sa, la el a venit solia de a merge şi a face o anumită lucrare. El se simţea cu totul nevrednic pentru lucrare. Ce l-a făcut să se considere nevrednic? A crezut despre sine că este nevrednic înainte să vadă slava lui Dumnezeu? – Nu; el îşi închipuia că se află într-o stare neprihănită înaintea lui Dumnezeu; însă când slava Domnului oştirilor i-a fost descoperită, când a privit maiestatea de nespus a lui Dumnezeu, el a spus: ‚Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate’ (Isaia 6:5).” – Idem., 4 iunie 1889.

Joi 10 martie

5. Misiunea lui Isaia – şi a noastră

a. Cum se aplică astăzi viziunea lui Isaia din capitolul 6? Romani 15:4. Unde ar trebui să fie ancorată nădejdea noastră? Evrei 6:11,19 (compară cu Evrei 9:3).

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mângîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4).

Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. (Evrei 6:11,19).

…după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul preaSfânt”. (Evrei 9:3).

„Când umanitatea, cu slăbiciunea şi diformitatea ei, a fost adusă în contrast cu desăvârşirea sfințeniei, luminii şi slavei divine, [profetul Isaia] s-a simţit cu totul incapabil şi nevrednic. Cum putea să meargă şi să spună poporului despre cerinţele sfinte ale lui Iehova, care era înălţat şi mărit, şi ale cărui poale ale mantiei umpleau templul?” – Comentarii biblice, vol. 4, pag. 1140.

b. Ce asigurare mângâietoare dată unui Isaia umilit este oferită în acelaşi fel fiecărui credincios? Isaia 6:5-7.

Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:5-7).

„Rugaţi-vă ca buzele voastre să fie atinse cu un cărbune aprins de pe altarul divin, ca să rostiţi numai cuvinte curate, asemenea lui Hristos, ca să puteţi vedea că este păcat să vorbiţi aspru şi nesăbuit.” – The Review and Herald, 14 ianuarie 1904.

„Când vă aşezaţi acolo unde ar trebui să fiţi pentru a asculta glasul lui Dumnezeu, veniţi înaintea Sa în fiecare zi, spunând: ‚Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.’ ‚Doamne, ce vrei să fac?’ (1 Samuel 3:9; Faptele Apostolilor 9:6). Şi Domnul te va face să simţi povara pentru suflete şi va atinge buzele tale aşa cum le-a atins pe cele ale lui Isaia, cu un cărbune aprins de pe altarul Său.” – General Conference Daily Bulletin, 20 martie 1891.

Vineri 11 martie

Întrebări recapitulative personale

1. Care din cele douăsprezece seminţii a primit misiunea de a se îngriji de templu? De ce?

2. Descrieţi veşmintele marelui preot.

3. Descrieţi veşmintele preoţilor obişnuiţi şi explicaţi ce efect trebuia să aibă asupra poporului îmbrăcămintea şi în special purtarea lor.

4. Ce ar trebui să învăţăm de la atitudinea reverenţioasă şi acoperirea corespunzătoare a preoţilor şi a îngerilor în prezenţa Domnului?

5. În ce sens are viziunea lui Isaia (6:1-7) o aplicaţie specială pentru noi, cei care trăim în veacul laodiceanului făţarnic?