Lecția 8. Ocopie a Sanctuarului ceresc

„Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exodul 25:8).

„[Dumnezeu] a prezentat înaintea lui Moise un model în miniatură a sanctuarului ceresc şi i-a poruncit să facă toate lucrurile după chipul arătat lui pe munte.” – The Signs of the Times, 24 iunie 1880.

Recomandare pentru studiu: Istoria mântuirii, pag. 151-157 engl., Sanctuarul.

Duminică 13 februarie

1. Tabernacolulpământesc

a. Dumnezeu l-a eliberat pe Israel din Egipt (Exodul 12:51). Apoi i-a organizat (Exodul 18:21-26). După aceea, le-a dat legea Sa (Exodul 20:3-17). Care a fost următorul eveniment important care a avut loc în Israel? Exodul 25:8.

Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor. (Exodul 12:51).

Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul întotdeauna; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi. (Exodul 18:21-26).

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:3-17).

Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:8).

b. Ce plan de construcţii i-a prezentat Domnul lui Moise? Exodul 25:9,40; Evrei 8:5.

Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.

Vezi să le faci după chipul, care ţi s-a arătat pe munte. (Exodul 25:9,40).

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama” i s-a zis „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. (Evrei 8:5).

„Cele două încăperi sfinte făcute de mâini omeneşti trebuia să fie „după chipul adevăratului locaş”, „chipurile lucrurilor care sunt în ceruri. (Evrei 9:24,23) – o reprezentare în miniatură a templului ceresc unde Hristos, minunatul nostru Mare Preot, după ce Şi-a adus viaţa ca jertfă, avea să slujească în favoarea păcătosului. Dumnezeu i-a arătat lui Moise sanctuarul ceresc şi i-a poruncit să facă toate lucrurile după chipul arătat lui.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 343 engl.

c. Unde, pe pământ, a făgăduit Dumnezeu că Se întâlneşte cu poporul Israel? Exodul 29:42-46.

Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi şi îţi voi vorbi. Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor. Ei vor cunoaşte că Eu Sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul lor. (Exodul 29:42-46).

„Dumnezeu i-a poruncit lui Moise pentru Israel: ‚Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor’ (Exodul 25:8), şi El a locuit în Sanctuar, în mijlocul poporului Său.” – My Life Today, pag. 290 engl.

Luni 14 februarie

2. Locuinţa lui Dumnezeu

a. Unde, în cer, se află tronul lui Dumnezeu? Isaia 6:1; Psalmii 11:4.

b. Unde, în cer, împarte Hristos tronul cu Tatăl? Evrei 8:1,2.

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului preaSfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 8:1,2).

c. De ce este foarte important faptul că Hristos stă în curţile cerului ca Apărător al nostru? Evrei 4:14-16.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16).

„În întreaga lor pribegie obositoare prin deşert, simbolul prezenţei [lui Dumnezeu] a fost cu [Israel]. În acelaşi fel, Hristos Şi-a aşezat tabernacolul în mijlocul taberei omenirii. El Şi-a aşezat cortul lângă corturile oamenilor, ca să locuiască cu noi, şi să ne familiarizeze cu caracterul şi viaţa Sa divină. ‚Cuvântul S-a făcut trup, şi Şi-a pus tabernacolul printre noi (şi noi am privit slava Sa, slava ca a Singurului Născut din Tatăl), plin de har şi de adevăr.’ (Ioan 1:14, RV engl.)

Întrucât Isus a venit să locuiască cu noi, ştim că Dumnezeu ne cunoaşte încercările şi ne înţelege durerile. Toţi fiii şi fiicele lui Adam pot înţelege că Făcătorul nostru este prietenul păcătoşilor. Pentru că în fiecare învăţătură a harului, în fiecare făgăduinţă a bucuriei, în fiecare faptă de iubire, fiecare atracţie divină prezentată în viaţa Mântuitorului de pe pământ, vedem pe ‚Dumnezeu cu noi’. ” – Hristos lumina lumii, pag 23,24 engl.

d. Ce altă descriere descoperă mai mult despre scena slăvită a tronului lui Dumnezeu? Apocalipsa 4:4; 7:13-15; 8:3.

Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi din aur. (Apocalipsa 4:4).

Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, care Sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine Sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne” i-am răspuns eu „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. (Apocalipsa 7:13-15).

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă din aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul din aur, care este înaintea scaunului de domnie. (Apocalipsa 8:3).

e. Care ar trebui să fie ţinta noastră continuă având în vedere imaginea celestă copleşitoare? Apocalipsa 3:21; Coloseni 3:1,2.

Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. (Apocalipsa 3:21).

Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1,2).

„Ar fi mai bine să căutăm lucrurile de sus, decât să căutăm lucrurile acestei lumi şi să ne formăm caracterele după asemănarea lumească.” – Sermons and Talks, vol. 2, pag. 228.

„Cel care stă ca mijlocitor al nostru, care aude toate rugăciunile de pocăinţă şi mărturisirile; care este înfăţişat cu un curcubeu, simbolul harului şi dragostei, în jurul capului Său, va sfârşi în curând lucrarea Sa în sanctuarul ceresc. Harul şi îndurarea se vor coborî atunci de pe tron şi dreptatea le va lua locul. El, pe care L-a aşteptat poporul Său, Îşi va asuma dreptul – slujba de Judecător Suprem.” – The Review and Herald, 1 ianuarie 1889.

Marţi 15 februarie

3. Centrullucrării de răscumpărare

a. Unde se află centrul lucrării lui Hristos în favoarea noastră? Evrei 9:11,12. De ce avem datoria să cunoaştem slujba sanctuarului? Psalmii 77:13.

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. (Evrei 9:11,12).

Dumnezeule, căile Tale Sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? (Psalmii 77:13).

„Sanctuarul din cer este chiar centrul lucrării lui Hristos pentru om. El priveşte pe fiecare suflet care trăieşte pe pământ. El deschide vederii planul de răscumpărare, purtându-ne până la încheierea timpului şi descoperind finalul triumfător al conflictului dintre neprihănire şi păcat. Este de cea mai mare importanţă ca toţi ar trebui în detaliu aceste subiecte şi să fie în stare să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.” – Marea luptă, pag. 488,489 engl.

b. Când a descoperit Duhul Sfânt calea spre sanctuarul ceresc? Evrei 9:8; 6:18-20.

Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul preaSfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. (Evrei 9:8).

pentruca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. (Evrei 6:18-20).

„Cu toate că lucrarea de mijlocire avea să fie mutată de la templul pământesc la cel ceresc, cu toate că sanctuarul şi marele nostru preot urmau să nu mai fie vizibili ochiului omenesc, totuşi ucenicii nu aveau să sufere nici o pierdere prin aceasta. Ei nu aveau să simtă vreo întrerupere a legăturilor şi nici slăbirea puterilor din cauza absenţei Mântuitorului. În timp ce Isus slujeşte în Sanctuarul de sus, El este, prin Duhul Său cel sfânt, şi slujitor în biserica de pe pământ.” – Hristos lumina lumii, pag. 166 engl.

c. Dacă Hristos a intrat „chiar în cer” ca să slujească în adevăratul tabernacol, nu în „chipul adevăratului locaş” (Evrei 9:2,24), cum putem avea acces la El? Evrei 4:14-16.

În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt” era sfeşnicul, masa şi pîinile pentru punerea înaintea Domnului

Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. (Evrei 9:2,24).

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16).

„Prin faptul că Tatăl L-a acceptat pe Hristos în favoarea omului, suntem asiguraţi că prin meritele Fiului Său, găsim intrare la Dumnezeu. Putem fi primiţi în Cel Iubit. Isus, Răscumpărătorul lumii, a deschis calea ca cel mai păcătos, cel mai nevoiaş, cel mai apăsat şi dispreţuit, să găsească intrare la Dumnezeu, să aibă un cămin în locaşurile pe care Isus S-a dus să le pregătească pentru cei care-L iubesc.” – The Bible Echo, 1 februarie 1893.

Miercuri 16 februarie

4. Exactitate şi desăvârşire

a. Ce lecţie putem deduce din faptul că, la construirea taber- nacolului pământesc, Dumnezeu a insistat, iarăşi şi iarăşi, ca totul să fie făcut „după chipul lor”? Exodul 25:9,40; Faptele Apostolilor 7:44.

Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.

Vezi să le faci după chipul, care ţi s-a arătat pe munte. (Exodul 25:9,40).

Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse. (Faptele Apostolilor 7:44).

„În întreaga noastră lucrare, chiar şi în munca manuală, Dumnezeu doreşte să apară desăvârşirea caracterului Său. El doreşte ca exactitatea, îndemânarea, tactul, înţelepciunea şi desăvârşirea pe care le-a cerut la construirea tabernacolului pământesc, să fie aduse în tot ce se face în lucrarea Sa. Orice tranzacţie în care intră servii Săi trebuie să fie la fel de curată şi preţioasă cum erau tămâia şi mirul pe care, în credinţă sinceră şi nepătată, Magii de la Răsărit le-au adus Mântuitorului în faşe.” – Testimonies, vol. 7, pag. 142, 143 engl.

b. Cum se aplică această lecţie candidaţilor pentru un loc în împărăţia slavei? Matei 5:48; Coloseni 1:28; 4:12.

Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:48).

Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. (Coloseni 1:28).

Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. (Coloseni 4:12).

„Pavel descrie lucrarea ambasadorilor lui Dumnezeu ca fiind aceea prin care fiecare om va fi înfăţişat desăvârşit în Hristos Isus. Acei care îmbrăţişează adevărul de origine divină trebuie să fie curăţaţi, înnobilaţi, sfinţiţi prin el. Se va cere un efort cu totul deosebit pentru a ajunge standardul de om mare aşezat de Dumnezeu. Pietrele neregulate scoase din carieră trebuie cizelate, părţile ei grosolane trebuie lustruite. Acesta este un veac renumit pentru lucrul de suprafaţă, pentru metode uşoare, pentru sfinţenie lăudăroasă diferită de standardul caracterului pe care l-a înălţat Dumnezeu. Toate drumurile scurte, toate scurtăturile, toată învăţătura, care nu înalţă Legea lui Dumnezeu ca standard al caracterului religios, sunt false. Desăvârşirea de caracter este o lucrare de o viaţă întreagă, şi nu poate fi atinsă de cei care nu sunt gata să lupte pentru ea în felul desemnat de Dumnezeu, prin paşi înceţi şi anevoioşi. Nu ne putem permite să facem nici o greşeală în această privinţă, dacă dorim ca zi de zi să creştem în Hristos, Căpetenia noastră.” – Idem., vol. 5, pag. 500.

„În fiecare zi trăită, puteţi să desăvârşiţi atributele binecuvântate descoperite pe deplin în caracterul lui Hristos; şi când faceţi aceasta, veţi aduce lumină, dragoste, pace şi bucurie în căminele voastre.” – The Review and Herald, 29 iulie 1890.

Joi 17 februarie

5. Materiale furnizate

a. Domnul ar fi putut, ca printr-o minune, să furnizeze toate materialele necesare pentru construirea sanctuarului. De ce a cerut ca poporul să aducă numai daruri de bună voie? Exodul 25:1-8.

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă; materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmiziu, pânză de in subţire şi păr de capră; piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm; untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare; pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar. Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:1-8).

„Mari şi costisitoare pregătiri erau necesare. Materiale preţioase şi scumpe trebuia adunate. Însă Domnul nu primea decât daruri de bună voie. Primele cerinţe pentru pregătirea unui loc pentru Dumnezeu era consacrarea în lucrarea lui Dumnezeu şi sacrificiul din inimă.” – Istoria mântuirii, pag. 152 engl.

„Dumnezeu va primi numai slujirea de bună voie.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 977 engl.

b. Ca arhitecţi ai propriilor noastre caractere, cât de atenţi ar trebui să fim când alegem materialele spirituale cu care clădim? 1 Corinteni 3:10-15.

După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. (1 Corinteni 3:10-15).

„Când ne construim caracterele trebuie să facem aceasta în Hristos. El este temelia sigură – o temelie care nu poate fi niciodată mutată. Furtuna ispitei şi încercării nu poate mişca acea clădire care este consolidată pe Stânca cea Veşnică.

Cel care doreşte să crească şi să devină o zidire frumoasă pentru Domnul, trebuie să cultive fiecare putere a fiinţei. Numai prin corecta folosire a talentelor se poate dezvolta caracterul în mod armonios.” – Îndrumarea copilului, pag. 166 engl.

„Cuvântul Domnului ne avertizează să luăm seama cum zidim, să ne asigurăm că zidim având temelia pe Stânca cea Veşnică.” – Idem., pag. 164 engl.

Vineri 18 februarie

Întrebări recapitulative personale

1. De ce i-a încredinţat Dumnezeu lui Moise misiunea de a ridica în mijlocul lui Israel o copie a sanctuarului ceresc?

2. Unde în cer Îşi au Tatăl şi Fiul tronul?

3. Cum poate Hristos, în timp ce slujeşte în sanctuarul ceresc, să fie prezent cu poporul Său aici pe pământ?

4. Ce simbolizează exactitatea şi desăvârşirea pe care le-a cerut Dumnezeu la construirea sanctuarului?

5. Ce reprezintă alegerea atentă a materialelor pentru tabernacol?