Lecţia 7. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ

„Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.” (Exodul 19:6).

„Prin naţiunea aleasă, Dumnezeu plănuise să binecuvânteze întreaga omenire.” – Profeţi şi regi, pag. 17 engl.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 303-314 engl., cap. Legea dată lui Israel.

Duminică 6 februarie

1. Dumnezeu alege un popor

a. În cântarea de eliberare compusă de Moise după trecerea Mării Roşii, ce a spus el despre planul lui de a întemeia o împărăţie pe pământ? Exodul 15:17,18. Ce plan avea Domnul pentru copiii lui Avraam? Exodul 19:5,6.

Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne! Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci. (Exodul 15:17,18).

Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam Sfânt. Acestea Sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.” (Exodul 19:5,6).

b. Ce făgăduinţă cuprindea acel plan? Exodul 29:45.

Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor. (Exodul 29:45).

c. Deşi Dumnezeu nu se uită la faţa omului (2 Cornici 19:7; Faptele Apostolilor 10:34) de ce a ales poporul Israel? Deuteronomul 9:3-5; 10:15. De ce ne alege şi pe noi astăzi? 1 Corinteni 4:9 (u.p.)

Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” (2 Cornici 19:7).

Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor. (Faptele Apostolilor 10:34).

Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; şi tu îi vei izgoni, îi vei perde curând, cum ţi-a spus Domnul. Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.” Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor; ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. (Deuteronomul 9:3-5).

Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi. (Deuteronomul 10:15).

fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. (1 Corinteni 4:9 (u.p.)).

„Dumnezeu îl alesese pe Israel. El îi numise ca să păstreze între oameni cunoştinţa legii Sale şi a simbolurilor şi profeţiilor care indicau spre Mântuitorul. El dorea ca ei să devină izvoare de mântuire pentru lume. Ceea ce Avraam a fost în pământul pribegiei sale, ceea ce Iosif a fost în Egipt şi Daniel în curţile din Babilon, poporul evreu trebuia să fie pentru toate naţiunile. El trebuia să descopere pe Dumnezeu oamenilor.” – Hristos lumina lumii, pag. 27 engl.

„Prin cuvintele şi faptele noastre noi descoperim lumii, îngerilor şi oamenilor dacă credem în Hristos ca Mântuitor personal.” – The Youth’s Instructor, 26 aprilie 1900.

Luni 7 februarie

2. Dumnezeu Îşi defineşte intenţia

a. Ce ţintă a pus Dumnezeu înaintea lui Israel? Deuteronomul 4:5-8. Ce trebuia să se împlinească prin ei? Deuteronomul 28:12; Isaia 2:2, 3.

Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!” Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? (Deuteronomul 4:5-8).

Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. (Isaia 2:2, 3).

„Dumnezeu a intenţionat ca poporul Său să fie lumina lumii. De la ei trebuia să strălucească slava legii Sale aşa cum era descoperită în practica vieţii. Pentru împlinirea acestui plan, El a făcut ca poporul ales să ocupe o poziţie strategică între popoarele de pe pământ.

În zilele lui Solomon, împărăţia lui Israel se întindea de la Hamat la nord până în Egipt în sud, de la Marea Mediterană până la râul Eufrat. Prin acest teritoriu treceau multe drumuri principale naturale de comerţ ale lumii şi caravane din ţări îndepărtate treceau mereu încoace şi încolo. În felul acesta, lui Solomon şi poporului lui li s-a dat ocazia de a descoperi oamenilor din toate naţiunile caracterul Regelui regilor şi de a-i învăţa să-L adore şi să-L asculte. Această cunoştinţă trebuia dată întregii lumi. Prin învăţătura jertfelor, Hristos trebuia înălţat înaintea popoarelor, ca toţi cei care doreau să poată trăi.” – Profeţi şi regi, pag. 70, 71.

b. Ce a spus Domnul poporului Său în mod repetat să ia serios în considerare? Deuteronomul 7:6-9; 28:15,16,33.

Căci tu eşti un popor Sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi Sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică, şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna Lui Faraon, împăratul Egiptului. Să ştii, deci, că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. (Deuteronomul 7:6-9).

Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. Vei fi blestemat în cetate, şi vei fi blestemat pe câmp. (Deuteronomul 28:15,16).

 Un popor pe care nu-l cunoşti, va mânca rodul pământului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit. (Deuteronomul 28:33).

c. Ce avertisment a fost dat evreilor când împărăţia era pe punctul de a fi luată de la ei? Matei 8:11,12. De ce au pierdut ei împărăţia în cele din urmă? Matei 21:43; Marcu 12:6-9.

Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.” (Matei 8:11,12).

De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. (Matei 21:43).

Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!” zicea el. Dar vierii aceia au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.” Şi au pus mâna pe el, l-au omorât, şi i-au aruncat trupul afară din vie. Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora. (Marcu 12:6-9).

„Conducătorii evrei credeau că sunt prea înţelepţi ca să aibă nevoie de învăţătură, prea drepţi ca să aibă nevoie de mântuire, prea mult onoraţi ca să aibă nevoie de onoarea care vine de la Hristos. Mântuitorul le-a întors spatele pentru a încredinţa altora privilegiile de care ei abuzaseră şi lucrarea pe care ei o dispreţuiseră. Slava lui Dumnezeu trebuie dată pe faţă, cuvântul Său, întemeiat. Împărăţia lui Hristos trebuie înălţată pe pământ.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 16 engl.

Marţi 8 februarie

3. Planullui Dumnezeu pentru noi astăzi

a. Descrieţi planul lui Dumnezeu pentru cei de sub noul legământ. Luca 12:32; 17:21.

Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. (Luca 12:32).

Nu se va zice: „Uite-o aici” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21).

„Zi de zi, oamenii arată dacă împărăţia lui Dumnezeu este în ei. Dacă Hristos domneşte în inimile lor, ei devin tari în principiu, putere, capacitate de a sta ca străjeri credincioşi, reformatori adevăraţi; pentru că nu poate exista nici o reformă dacă aceasta nu se realizează prin cooperarea lui Isus Hristos.

Prin harul lui Hristos, oamenii trebuie să folosească facultăţile date lor de Dumnezeu ca să se îndrepte. Prin această acţiune jertfitoare de sine, pe care Domnul cerului o aprobă, ei câştigă victorii asupra tendinţelor lor greşite ereditare şi cultivate. Atunci, asemenea lui Daniel, ei vor face o impresie asupra altor inimi care nu se va şterge niciodată. Influenţa va fi purtată în toate părţile lumii.” – Manuscript Releases, vol. 20, pag. 113.

„Creştinismul… nu este un crez. Este cuvântul Aceluia care trăieşte şi rămâne în veac. Este un principiu viu care animă, şi care ia în stăpânire mintea, inima, motivele şi întreaga fiinţă.” – Idem., pag. 114.

b. Ce biruinţă vrea să câştige Domnul în cei aleşi ai Săi şi prin ei? Matei 5:14,16; Filipeni 2:15.

Voi Sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. (Matei 5:14,16).

…ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume. (Filipeni 2:15).

„Oamenii fac alegeri în funcţie de preferinţele lor. Cei care se hrănesc din Cuvântul lui Dumnezeu vor arăta aceasta prin practica lor; ei sunt de partea Domnului, căutând ca prin precept şi exemplu să îndrepte lumea…

Întrebarea la care să ne gândim este aceasta: Avem atributele lui Hristos? Scuzele sunt fără valoare. Toate împrejurările, toate poftele şi patimile trebuie să fie supuse de omul temător de Dumnezeu, nu să-l conducă. Creştinul să nu fie înrobit de nici un obicei sau nici o tendinţă ereditară sau cultivată. El trebuie să stăpânească asupra patimilor animalice, şi nu să fie ţinut rob al obiceiului. Noi nu ar trebui să fim conduşi de împrejurări, ci să stăpânim împrejurările, printr-un principiu imprimat, învăţat de la cel mai mare Învăţător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Poziţia solemnă în care ne aflăm astăzi faţă de lume, răspunderile şi datoriile solemne impuse nouă de către Domnul, nu trebuie ignorate până când voinţa noastră şi împrejurările se vor potrivi. Principiul tăgăduirii şi jertfirii de sine, aşa cum este descoperit în exemplul lui Hristos, al lui Ioan Botezătorul, al lui Daniel şi al celor trei tineri, trebuie să treacă asemenea fierului plugului prin obiceiurile ereditare şi cultivate, prin toate împrejurările şi anturajele.” – Idem., pag. 113,114.

Miercuri 9 februarie

4. Două clase de oameni

a. Astăzi, când ne apropiem de graniţa Canaanului ceresc, de ce avertismente avem nevoie? Luca 21:34-36; Romani 13:11,12.

Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21:34-36).

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm, deci, de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (Romani 13:11,12).

„Cei care Îl primesc pe Hristos prin credinţă ca Mântuitor al lor personal nu pot fi în armonie cu lumea. Există două clase distincte: Una care este loială lui Dumnezeu, păzind poruncile Sale, în timp ce cealaltă vorbeşte şi acţionează ca lumea.” – Mărturii către predicatori, pag. 139 engl.

b. Ce tablou se aplică cu o forţă specială astăzi? Luca 17:26-30; Faptele Apostolilor 2:40.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i<