Lecţia 10. Curtea

„Curtea Cortului s-o faci…” (Exodul 27:9).

„Cortul sfânt era împrejmuit într-un spaţiu deschis numit curte, care era înconjurată de pânze agăţate.” – Patriarhi şi profeţi, 347 engl.

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 4, pag. 159 engl., cap. Luarea Ierihonului.

Patriarhi şi profeţi, pag. 347,348; 352,353, cap. Cor tul și serviciile lui.

Duminică 27 februarie

1. Curtea

a. Ce a fost aşezat în jurul cortului? Exodul 40:8,33.

Să aşezi curtea de jur împrejur şi să pui perdeaua la poarta curţii.

Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea. (Exodul 40:8,33).

„Intrarea în [spaţiul deschis al curţii] era spre capătul de est. Era închisă printro perdea dintrun material scump şi lucrat cu măiestrie.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 347 engl.

b. Câte uşi avea curtea? Leviticul 8:3,4. Prin câte uşi avem acces la Dumnezeu Tatăl? Ioan 10:9; 14:6.

…şi cheamă toată adunarea la uşa cortului întâlnirii.” Moise a făcut cum îi poruncise Domnul; şi adunarea s-a strâns la uşa cortului întâlnirii. (Leviticul 8:3,4).

Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. (Ioan 10:9).

Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. ? (Ioan 14:6).

„S-au luat toate măsurile pentru a veni în întâmpinarea nevoilor naturii noastre spirituale şi morale… Isus a spus că El a aşezat înaintea noastră o uşă deschisă pe care nici un om nu o poate închide. Uşa deschisă se află înaintea noastră, şi prin harul lui Hristos, prin ea strălucesc raze ale luminii îndurătoare.” – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 19 engl.

c. Cine a fost întotdeauna singura uşă spre turma lui Dumnezeu? Ioan 10:1-8.

„Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu Sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, Sunt hoţi şi tîlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:1-8).

„Hristos este uşa către turma lui Dumnezeu. Prin această uşă, toţi copiii Săi, din cele mai vechi timpuri, au găsit intrare… Mulţi au venit prezentând alte obiecte pentru credinţa lumii; au fost născocite ceremonii şi rânduieli prin care oamenii sperau să primească îndreptăţire şi pace cu Dumnezeu, şi în felul acesta să găsească intrare în turma Sa. Însă singura uşă este Hristos.” – Hristos lumina lumii, pag. 477 engl.

Luni 28 februarie

2. Calea este deschisă

a. Ce fapt arată că, în relaţie cu sanctuarul ceresc, pământul este curtea de dinafară unde „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii” (Ioan 1:29) a fost jertfit? Evrei 13:12,13.

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29).

De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, deci, afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui. (Evrei 13:12,13).

„Marele nostru Preot S-a adus pe Sine ca jertfă când a suferit dincolo de poartă. Atunci s-a făcut o ispăşire desăvârşită pentru păcatele oamenilor. Isus este Apărătorul nostru, Marele nostru Preot, Mijlocitorul nostru. De aceea, poziţia noastră prezentă este ca cea a israeliţilor care stăteau în curtea de dinafară, aşteptând fericita nădejde, apariţia glorioasă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos… Tipul s-a întâlnit cu antitipul în moartea lui Dumnezeu, Mielul junghiat pentru păcatele lumii. Măreţul Mare Preot a adus singura jertfă care va avea valoare.” – That I May Know Him, pag. 73.

b. Cum a fost deschis pentru noi drumul către sanctuarul ceresc? Evrei 9:8; 10:16-22. Care ar trebui să fie răspunsul nostru la prevederea lui Dumnezeu plină de îndurare?

Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul preaSfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. (Evrei 9:8).

„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor” adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preaSfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său: -şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:16-22).

„În momentul în care Hristos Şi-a dat ultima suflare, în templu erau martori care priveau materialul rezistent şi greu, sfâşiat de mâini nevăzute de sus până jos. Acest lucru făcea de cunoscut ființelor cerești, şi lumii stricate prin păcat, că fusese deschis un nou drum de viaţă pentru omenirea căzută.” – Credinţa prin care trăiesc, pag. 201 engl.

„Fără cruce, omul nu putea avea legătură cu Tatăl. De ea se prinde orice speranţă a noastră. În virtutea ei, creştinul poate înainta cu paşii unui cuceritor; pentru că de la ea străluceşte lumina dragostei Mântuitorului. Când păcătosul ajunge la cruce şi priveşte în sus la Cel care a murit ca să-l mântuiască, se poate bucura deplin; pentru că păcatele lui sunt iertate. Când a îngenuncheat la cruce, el a ajuns la cel mai înalt loc la care poate ajunge omul. Lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu este descoperită în faţa lui Isus Hristos; se rostesc cuvintele de iertare: Trăieşte, păcătosule vinovat, trăieşte. Pocăinţa ta este primită; pentru că am găsit o răscumpărare…

Este privilegiul nostru şi să ne lăudăm eu crucea Calvarului, privilegiul nostru să ne predăm pe deplin Celui care S-a dat pe Sine pentru noi. Atunci, cu lumina dragostei care străluceşte de la faţa Sa asupra noastră, vom merge înainte ca să o reflectăm asupra celor care sunt în întuneric.” – The Review and Herald, 29 aprilie 1902.

Marţi 1 martie

3. Altarul de aramă

a. Ce se afla în curte în apropiere de intrare? Exodul 40:29.

A aşezat altarul pentru arderile-de-tot la uşa locaşului cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea-de-tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Mosie Domnul. (Exodul 40:29).

„În curte, şi foarte aproape de intrare, se afla altarul de aramă pentru arderile de tot. Pe acest altar erau arse toate jertfele aduse prin foc pentru Domnul, şi coarnele lui erau stropite cu sângele ispăşitor.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 347 engl.

b. Ce se sugera prin faptul că altarul de jertfă nu avea trepte? Exodul 20:26. În sens spiritual, cum putem aplica aceasta la noi personal? Apocalipsa 3:17.

Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui. (Exodul 20:26).

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol… (Apocalipsa 3:17).

„În acest timp, aveţi nevoie, o, aveţi nevoie, atât de mult, să cumpăraţi aurul dragostei şi al credinţei ca să vă îmbogăţiţi, să cumpăraţi haina albă a neprihănirii lui Dumnezeu ca să vă îmbrăcaţi cu ea, şi să nu vi se vadă ruşinea goliciunii voastre la tribunalul lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, vol. 20, pag. 98.

c. Explicaţi modalitatea prin care venim înaintea lui Dumnezeu – se face direct „fără paşi”

sau prin intermediari, cum ar fi preoţi şi sfinţi? Ioan 6:37; 1 Timotei 2:5.

Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară… (Ioan 6:37).

Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos… (1 Timotei 2:5).

„Ţineţi-vă de singura voastră nădejde – privilegiul preţios de a avea intrare la Dumnezeu prin Hristos. Prindeţi-vă sufletul deznădăjduit de Mijlocitorul vostru. În şi prin El şi doar prin El putem veni la Dumnezeu. Nu există altă ispăşire decât prin măsura luată. Ritualurile şi metodele omeneşti nu sunt de nici un folos. Nimic altceva în afară de Hristos nu are valoare.

Duhul Sfânt este singura noastră nădejde. Când înălţaţi crucea Calvarului, ea vă înalţă. Urmându-L pe Hristos şi purtând crucea, călcând pe urmele paşilor Săi consacraţi şi de jertfire de sine – numai astfel puteţi găsi mântuirea. Cuvântul viului Dumnezeu este îndrumătorul şi sfătuitorul vostru. Isus Hristos este calea spre sfânta sfintelor – calea fără perdea. Păcătosul este umilit; Mântuitorul este înălţat ca totul în tot. Aceasta este scăparea noastră.” – Testimonies, vol. 2, pag. 24,25 engl.

„Dacă suntem împlinitori ai Cuvântului, putem veni la Dumnezeu cu asigurarea deplină a credinţei spunând: ‚Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!’ (Psalmii 119:49)…

Chemarea nu este pentru puţini, ci pentru toţi.” – The Review and Herald, 6 decembrie 1898.

Miercuri 2 martie

4. Ligheanul

a. Ce se afla între altar şi uşa tabernacolului? Exodul 38:8.

A făcut ligheanul din aramă, cu piciorul lui din aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la uşa cortului întâlnirii. (Exodul 38:8).

„Între altar şi uşa tabernacolului se afla ligheanul, care era tot din aramă, făcut din oglinzile care fuseseră aduse ca daruri de bună voie de femeile lui Israel. La lighean, preoţii îşi spălau mâinile şi picioarele ori de câte ori intrau în încăperile sfinte, sau se apropiau de altar ca să aducă arderi de tot Domnului.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 347, 348 engl.

b. Ce lecţii diferite ar trebui să învăţăm de la ligheanul de aramă care era făcut din oglinzile femeilor care se predase- ră lui Dumnezeu? 2 Corinteni 13:5,6; Iacov 1:21-25.

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă Sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă Sunteţi lepădaţi. Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu Suntem lepădaţi. (2 Corinteni 13:5,6).

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1:21-25).

„Mândria şi vanitatea se dau pe faţă peste tot; însă cei care sunt înclinaţi să privească în oglindă ca să se admire, au puţină înclinaţie să privească în legea lui Dumnezeu, marea oglindă morală… Idolatria îmbrăcămintei nimiceşte tot ce este umil, blând şi plăcut în caracter. Ea consumă orele preţioase care ar trebui devotate meditaţiei, cercetării inimii şi studiului cu rugăciune din cuvântul lui Dumnezeu.” – Solii către tineret, pag. 359,360 engl.

„Legea lui Dumnezeu este standardul neprihănirii. Este oglinda în care trebuie să privim ca să ne vedem defectele din caracterul nostru. Când privim într-o oglindă, aceasta arată defectele îmbrăcămintei sau persoanei noastre; însă nu îndepărtează nici o imperfecţiune. Pe acestea trebuie să le îndreptăm noi.” – The Signs of the Times, 5 mai 1887.

„Ce s-ar întâmpla dacă am merge pe stradă şi ne-am murdări hainele cu noroi, şi apoi am veni în casă şi, privind la hainele noastre murdare când stăm în faţa oglinzii, am spune acesteia: ‚Curăţă-mă de noroiul meu’; Ne va curăţa de noroiul nostru? Nu aceasta este menirea oglinzii. Tot ce face ea este să ne arate că hainele noastre sunt mânjite; nu poate îndepărta mânjitura.

La fel este şi cu legea lui Dumnezeu. Ea atrage atenţia spre defectele noastre de caracter. Ea ne condamnă ca păcătoşi, dar nu oferă nici o iertare pentru păcătos. Nu-l poate scăpa de păcatele lui. Însă Dumnezeu a luat o măsură. Ioan spune: ‚Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.’ (1 Ioan 2:1). Aşa că noi venim la El şi acolo găsim caracterul lui Isus, iar neprihănirea caracterului Său îl salvează pe păcătos – dacă, din partea noastră, am făcut tot ce am putut.” – Sermons and Talks, vol. 1, pag. 15.

Joi 3 martie

5. Omanifestare specială a aprobării lui Dumnezeu

a. Ce s-a întâmplat când s-a terminat construirea tabernacolului şi a curţii lui? Exodul 40:34,35.

Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul. Moise nu putea să intre în Cortul Întâlnirii pentru că norul stătea deasupra lui şi slava Domnului umplea cortul. (Exodul 40:34,35).

„Cu un interes energic, mulţimile lui Israel s-au adunat de jur împrejur să vadă construcţia sfântă. În timp ce contemplau scena cu satisfacţie reverenţioasă, stâlpul de nor plutea peste sanctuar şi, coborând, l-a învăluit… Era o descoperire a maiestăţii divine, şi pentru o vreme chiar Moise nu a putut să intre. Cu emoţie adâncă, poporul privea semnul că lucrarea mâinilor lor era primită. Nu erau demonstraţii zgomotoase de bucurie. O teamă sfântă îi cuprinse pe toţi. Însă mulţumirea inimii lor s-a arătat prin lacrimi de bucurie şi ei şopteau cuvinte serioase de recunoştinţă pentru faptul că Dumnezeu consimţise să locuiască cu ei.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 349,350 engl.

b. Ce asigurare ar trebui să ne umple inimile cu bucurie şi recunoştinţă? Romani 8:31; Evrei 13:6.

Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? (Romani 8:31).

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6).

„Cel care a fost sprijinitorul servului Său atunci a fost ajutorul poporului Său în fiecare veac. În orice criză, poporul Său poate declara cu încredere: ‚Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?’ (Romani 8:31). Oricât de iscusite ar fi planurile lui Satan şi ale agenţilor Săi, Dumnezeu poate să le detecteze, şi să anuleze toate sfaturile lor. Răspunsul credinţei astăzi va fi răspunsul dat de Neemia: ‚Dumnezeu va lupta pentru noi’ (Neemia 4:20); pentru că Dumnezeu este la lucru, şi nici un om nu poate împiedica acest succes final.” – Profeţi şi regi, pag. 645 engl.

Vineri 4 martie

Întrebări recapitulative personale

1. Pe cine simboliza uşa curţii?

2. Cum s-a deschis pentru noi uşa către sanctuarul ceresc?

3. Ce se sugera prin faptul că altarul de aramă pentru jertfe era în curte, cel mai aproape de intrare?

4. Ce putem învăţa de la faptul că ligheanul era făcut din oglinzi?

5. Ce asigurare ar trebui să ne umple inimile cu bucurie?